luni, 29 decembrie 2014

3,2..1.


Inca 3. Postari. De fapt, inca doua. Far' de asta. Si ajung la limita. Numere..Finaluri. De capitole. De viata, de scrieri, de cod rosu de furtuna sufleteasca.
Nu ma voi intreba "Cum o fi". Pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fie si nu e, or' ce a fost sau nu a fost sa fie.
Imi voi aminti. Atat. Si n serile astea pline de omat , imi voi reciti paginile. Si voi rade. Si sigur voi plange. Si va fi atat de multa iubire ,chiar si in ura.
Si mi voi aminti. Norocul meu e ca nu mai sunt ninsa pe tample, Sunt undercover. Acoperita de mine. 
Nu ma voi intreba  "Cum ar fi fost". Voi zambi printre sughituri, si voi multumi ca am avut parte de ce nu o avut nimeni. De o poveste. Care nu ar fi trebuit sa aibe sfarsit .:)
Si voi valsa de nebuna. Singura. Si de voi gresi pasii, voi invata din erori.
Afara ma asteapta tone de clipe trecute. Pline cu zapada. Ma voi aseza undeva, la vedere. Si voi face INJERII MEI de nea. Pe care nu o sa mi ia nimeni. 
Si mi vor ingheta degetele. Treptat. Si nu voi mai fi eu. Sau poate ca da. Doar o replica de gheata, intr un viscol de sentimente.
Imi lipseste TE IUBESC. Dara decat sa fie fad, mai bine ca e absent.
Plec. Sa valsez. Sa mor. Pentru a reinvia maine.
Mie nu imi mai e teama de moarte. Nici macar acum, cand am vazut ce solitudine ma asteapta. Si dincolo. :)

duminică, 28 decembrie 2014

:)

Final de an fara retrospectiva. Stiu. Nici nu am scris atat cat ar fi trebuit.( Dar de ce  sa trebuiasca??). Am fost comoda,lenesa. Am fost ocupata. Cu mine,cu tine, cu alti dragi ai mei. Fost am neagra la suflet,si in suflet. Vazut am pink viata asta..Poate prea roz pentru a  observa cenusiul ce a venit.
Nu am facut prea multe. An par. An aiurea.
Multumesc pentru atentia acordata. Fara a fi ipocrita,ma inclin in fata voastra. La multi ani!
Aa..si de vedeti un in..adica nu. Ingerii nu pleaca. Ei dispar.Din pricina zapezii. Le frang aripile. Ingerii apar  atunci. Cand vor.
Hepi niu ir.

miercuri, 24 decembrie 2014

Poveste de Ajun.


(Tie).
-Praf. Praf si pulbere. Si nici macar stelara. 
Un pocnet surd spulbera linistea bibliotecii. Un morman de carti, alunecate voit de pe un raft de sus, stau la taclale nocturne. Restul sunt doar urechi. Cate un suierat de fila ingalbenita de vreme, suspina abtinut, rusinandu se de tresarirea involuntara.
E noaptea de Ajun. Podelele din lemn vechi, nelacuite de ani, trosnesc. Undeva,in alta incapere,un foc se aude jucandu se cu propriile flacari. De afara , se aude suieratul viscolului. Nameti, sirene, cate o pocnitoare razleata ici colo.
-In seara asta de Ajun, vreau sa va spuneti povestea,tuna vocea unui Atlas geografic. Vechi,cu o multime de harti ,imibina intre copetile sale, o lume intreaga. Treptat,tarsand file, se adunara in cerc,inconjurandu l cu mare evlavie. Intr un colt de servanta veche, langa un opait fumegand, o singura carte ,tacea.
Si s au spus vrute si nevrute..povesti de dragoste,aventuri si politica, toate incalcite si descalcite de fiecare.
Numai cartea de sus, era cufundata in liniste. Din cand in cand, coperta ofta, iar filele se asezau cuminti.
Aproape de miez de noapte, cand bataile pendulei anuntau orele unsprezece, cartea albastra cobori dupa piedestalul plin de amintiri, si se apropie timida de vraful existent deja..
-Povestea noastra a inceput de multa vreme. Am adunat fila cu fila, de bucurii si necazuri, apropieri si despartiri. Cine ne citeste, ne confunda cu un basm. Sau cu un roman SF. Ori cu orice altceva ,insa nimeni nu ne ia asa cum suntem,-incepu cu un glas molcom, a vorbi cartea.
- Nici voua nu va vine a crede ca noi nu suntem o simpla carte. Noi suntem un intreg. 
Celelalte volume, o priveau mirate. Nu stiau ce va urma, si nu si dezlipeau ochii de copetile albastre.
Oftand,vocea linistitoare continua:
-Noi am fost oameni. Un EL si o EA. Doua entitati separate, doua vieti pline. Ne am intalnit undeva, pe la jumatate de trai, dar nu ne am atins niciodata. Ne am iubit telepatic. Ani intregi. Singuri,dar totusi impreuna. Ne am acordat fiecaruia, atentie,dragoste si respect. Am fost si inca suntem, suflete pereche.
Nici o rumoare.
-Ea era mereu trista. Cu grijile, cu necazurile ei, avea putere sa mi zambeasca. Ne povesteam zilele, si ne dormeam noptile, impreuna. Ne apartineam in vise. Acolo, nu erau oprelisti. Ne puteam atinge. Ne puteam simti dermal. Acolo, in vise, eram lipiti . Diminetile, ne tezeam plini de noi. Si respiram expirul celuilalt. Imi placea sa o citesc. Ii asteptam slovele, trairile, clipa de clipa. Pana intr o zi..
- Am ajuns fiecare, la o varsta venerabila. Dar iubirea dintre noi , era mai proaspata ca oricand. Ne sustineam reciproc, aceeasi rutina superba, intense patimi juvenile, in fiecare secunda. 
-Intr o zi, m am trezit panicat. Ceva se intamplase. Ceva nu era in regula. Nu puteam simti decat teama. O neliniste bizara, un tremur incontrolabil. Am cautat o. Asa cum faceam mereu. Nimic. Zile, nopti, cosmaruri. De dincolo, de la Ea- tacere. Apoi am visat o. Imbracata intr o camesa alba, de borangic, imi zambea. I am intins mana, sa o iau in brate. Eram fericit ca o vad. Ca o stiu bine. Pasea cu talpile goale, pe o plaja de mare, cu parul rasfirat de briza. Mirosea a iasomie. Si imi zambea.
-Nu m a luat de mana. Mi a murmurat doarun "Te astept". Plecase. Acolo unde ingerii vegheaza. Eu ii fusesem inger in viata. Acum ,urma ca ea sa ma apere. Atat timp cat mai stateam aici, in lumea fireasca..
Cate un suspin, o lacrima fugara, spargeau linistea din acea incapere.
Oftand, cartea albastra relua povestirea.
- N am putut ramane mult. Mi am luat adio de la viata, intr o dupa amiaza. Impacat si calm. Lasasem in urma ,toate cele lumesti, in regula. Nu suparasem pe nimeni, nu ranisem pe nimeni. Pe EA, o pastrasem in mine. Mereu.
-Ne am dorit sa fim o carte. Eu coperta, Ea filele pline de ale noastre. Si asa am devenit. Un integ neciopartit. O singura faptura. Unica tresarire. Si stim ca ne vom iubi intotdeauna. De vom fi carte, mal si mare, pamant si floare. Ne vom tine de mana ,pentru eternitate.
Un ropot de foi nelinistite, flacara opaitului tremuranda... Afara, ningea ca in basme.
1,2...12..Sosise Craciunul,
-La multi ani, Ingere.
-La multi ani ,Suflete.
..........................................................................................CRACIUN FERICIT!

luni, 8 decembrie 2014

Imi bag picioarele.


Mi ar fi placut sa am curajul sa ma bat cu pumnu'n decolteu, si sa mi imprastii blogul prin toata lumea. Mno..sa fiu vizualizata,cetita,comentata, laudata. Caci am ego ul incomensurabil, si sufar de orgoleita cronica.
Dara mi e tarsha. Io nu s multumita de postarile mele. Pentru ca eu,voiam sa scriez pentru mine, si cateva persoane. Sa mi pictez fantasmele din taste, si sa tiuiesc cu ganduri (poate prea personale),retine.
Am pus  un ramasag. Cu mine insumi . Uneori nici nu s sigura de scriu corect gramatical. Alteori horesc cu cuvintele, de ma impopotonez cu stafia Ninei Cassian. (numa' ca mi lipseste harul ei..si fulguratiile).
Si am zis ca ma voi opri la 500 de postari. Aici. Ca vreau-ori sa renunt, ori sa ma perfectionez. Dara io nu s femeia amanuntelor. Io incep o idee,dau in alta, si gasesc finalul la mijlocul frazei trecute. Sau ceva de genu'. 
Nu tipizez. Mi am regasit ganduri in postarile altora, trairi in zbucium de necunoscuti. Si am fost geloasa pe dasteptaciunea unor femei poete.  Extraordinare. Ce slalomizeaza printre rime, ca mine printre responsabilitati. ..le. Pseudoscriitoricesti.
Aista nu i retrospectiva. Nici spovedanie. E o postare iNpulsiva.
Maine s ar putea sa mi sterg ochii cu palmele, si sa zic: wtf? Am  veleitati. De normala. 
Si sa apas. Pe delete.
Si pentru ca i cruda (postarea), n am poza. Si nici muzica. Nu ma am decat pe mine.

luni, 17 noiembrie 2014

Scrisorica un pic deschisa.


Draga mea EU,

Voiam sa fiu atat de inversunata pe tine,incat nici macar sa mi julesc amprentele pe aici,n as fi vrut. Dara , gandind mai mult cu un neuron, am zis sa ti dau mana si sa te ridic. Esti prea garbovita,ca sa o poti face singura.
La naiba! Tot nu ma pot abtine sa te mustruluiesc o tzara. TU, cea cu idealuri,vise si dorinte.. TU care daramai muntii iluzorici, si paseai pe ape necristaline,numai sa ti fie bine..tu.tu..renunti?
Iaca ia..Te doboara pe tine un metru de ignoranta. Sau cateva nemultumiri..Neahh. Te transformi intr o ratza leseasca.  D'aia muta. Care sasaie, inghite n sec, si se leagana mai departe. Ce dracu'? N am pretentie sa mi devii vreun Phoenix,dara nici chiar asa.
Si amu..sincer. Tu nu poti sa te transformi intr o nesimtita? Careia sa nu i pese, sa steie toata ziua admirandu si unghiile (roase,oricum)?
Si ce daca te simti singura acolo unde astepti sa ai intelegere? Iaca ia. Taci. Capul sus, si mergi inainte.
De maine, ia ti concediu pe perioada nelimitata. Adicatalea necsam treaba,ciuciu haleala, praf de stele-griji. Baga te 'ntr un zen d ala vesnic, si ingana numai mantre. Lasa Chi ul sa vina la tine, si tu du te unde vrei.Cu gandul,macar. Si apropos..Uzeaza naibii  de niste uleiuri odihnitoare,ca putzi a supa de galuste de la o posta.
Fa te hipoacuzica. Selecteaza doar ce vrei sa auzi. Ce daca animalele vor mancare..Manca le tu. Ce daca animalele vor plimbare? Leaga te de lesa Mayei, si fa cativa pasi. Si respira dracu' si pentru tine. Macar o ora.
Iar te gandesti ca vrei liniste,nu? Pai daca e sa fie razbel,intotdeauna va fi. Chiar de tu semnezi antecontract de pace. Tu esti un punct insignifiant. Restul conteaza.
Si nu mai face atat pe victima. Inca esti pe picioarele tale.Iar iti pui intrebarea "de n ar fi asa,ce s ar intampla?".Poi unora nu le pasa. Tu de ce ai fi altfel?
Vezi? Voiam sa te cert. Te am mustrat numai. Constructiv. Cu toate ca mama si fiica din tine, vor demonta toate argumentele mele,pana va fi tot ca tine. Sau ca ei. Uatevar.
Ai grija Tu de tine. Altfel..
Hai. Te sarut pe bonul de masa, si ma semnez:
                                                                                                   Tot EU.

marți, 21 octombrie 2014

Continuare fireasca.


N am crezut vreodata ca mi voi iubi casa ,asa cum o fac amu, si o voi face ever. Mi au trebuit zece zile de lipsa, vreme de singuratate totala,imprejmuita de multa lume ce nu mi apartinea, de miros fetid, de oameni suferinzi. De tata. Pe care l am regasit dupa aproape douazeci de ani de stinghereala.(asta e o alta poveste).
Mi am ferecat dinlauntrul meu. Si am facut loc acolo,doar catorva, celor ce i simt EU. Trioul de injeri, si cativa ce nu au uitat .Nici de tata,nici de mine. Pe restul, i am separat. I am lasat in viata lor, cu bucuriile fiecaruia. Sau cu necazuri. Uatevar.
Si mi am dat seama cat inseamna pentru mine, curtea. Casa. Animalele. Pomii. Frunzele vestede,si tocitoarea parasita in graba. Cu mustul facandu se vin in absenta noastra, cu vecinii ingrijorati ce ne au tinut loc de neamuri inexistente. 
Nu mi a trebuit decat o iluminare. O chestie venita de la sine. Voi traii restul anilor, acasa. Intre zidurile ridicate de ai mei, intre vechiturile dragi, cartile iubite, vesela mamei.. Nu mai vreau sa plec niciunde. 
O sa descui poarta CAMINULUI meu, si o voi lasa asa. Pentru cei ce se vor inauntrul mintii mele, un semn e deajuns. Si o privire. 
TIM

miercuri, 10 septembrie 2014

Septembrie,marea.


Mi am permis sa mi adun intr o clipa, toate iubirile mele sublime. Tu,Marea,nisipul,cerul. Si m ati inconjurat ,strangandu ma in voi, ramasita cu ramasita.
Turbati de dor si drag, mi ati cuprins gleznele ,mangaindu mi pielea cu vant, stergandu mi lacrimi cu sare si durere..
M am lasat dusa de valuri. Si m au tras in adancuri verzi, si n ochi albastri. Am incercat sa ma strecor in ei si ele. In tine si n secrete de scoici atinse de meduze. Si am mai vrut sa strapung carapace de taceri dintre noi doi.
Si am vegheat si noapte si zi. Respirai marea, prin plamanii tai, iar eu expiram doruri. Calcam cu talpi ,nisip plin de dorinte, si spargeam asteptari. Si apoi ne am iubit. Eu, tu si marea. 
Am adormit osteniti,fiecare in gandul celuilalt. Si ne am jurat printre vise ca nu vom mai lasa nimic sa ne desprinda de maini..Nici macar un vuiet de val turbat.
Te iubesc,mah. 

luni, 11 august 2014

Pentru ca (i)maturitate.


Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de femeie la 40 de ani. Is aceeasi,ca si amu 2 zile. Voi fi la fel si cand voi face 41,42...etc. E sperietura aia initiala..cum ca s ar putea schimba ceva in viata, ca imbatranesti,ca se duce tot ce ar putea fi "altfel", si ca vei cadea intr o rutina infinita din care nu vei mai putea scapa.. E pe dreaq..O sa am un deceniu la dispozitie (cu voia Celui de Sus), in care sa fac ceea ce mi doreste sufletul. Si mintea. Si inima,nah..

Acum 10 ani, dupa o noapte de garda, implineam 30. Colega  ce ma schimba,vine intins la mine,ma ia in brate, si mi ureaza La multi ani. Nu apucasem sa ma spal pe ochi. Aruncasem repede in gura o ciunga, si merg sa ma spal pe mecla. Ridic capul..si ma  buseste instantaneu plansul,da? Ridul de expresie dintre ochi, parca se adancise mai mult..sa mi faca n ciuda..
Mnoo..destule  in ultimul decalog..Majoritatea numai amaraciuni. Rar intamplari hepi. Dara toate is cu rost. Sa te adanceasca, sau sa te invete sa  stai drept, si sa treci  peste..

Ieri, 40. Trec peste amanuntele zilei. O fost una mai mult sau mai putin obisnuita. Sentimentul insa nu mi a mai fost de panica. Sa ma fi maturizat total? No way. Doar ca mi am acceptat prezentul. Durerile. Fericirile. Neimplinirile. In/satisfactiile. Si singuratatea. Adicatalea is inconjurata de iubire. Dara ma retrag in mine in fiece sutime de secunda. Pentru ca sunt o egoista ce si  doreste liniste interioara. Inainte de toate.

Nu s in starea Zen. M  am lasat de filosofiile altora. Ar trebui sa nu mai amestec doleantele mele cu ale celorlalti. Sa nu mi mai fie teama ca dezamagesc, sau ca le insel asteptarile..La urma urmei, fiecare imi intoarce spatele la un moment dat, si raman tot eu cu mine. No problem. Much better.

Aveam de gand sa scriu 40 de dorinte pentru urmatorii  alti 10 ani. Nu am chef azi. Nu stiu cum sa mi aranjez viata pe taste. Nici macar nu vreau asta.

Hepi bavdei mie. Totul va fi bine. Sau nu.
P.S. Tare dor imi e de mare. Sfredel de valuri inlauntrul meu, nu pot fi dezlantuite.Nu inca.

vineri, 8 august 2014

.4.0.


Se apropie. Sa fac balante? Sa regret? Sa doresc? Nu stiu. 40 e mult sau putin. Prea mult pentru ce a fost, prea putin pentru ce va veni. Deocamdata sunt sedata. De mine. Cu mine. 
Ma voi odihni zile. Pentru ani ce vor veni.
Cum sunt? Singura. Si sigura. Voi tine strans ,aripi. Pentru ca ingerii nu mi apartin. Deocamdata.
P.S. Au trecut 288 000 de secunde. Si te iubesc,mah.

miercuri, 6 august 2014

Foc.Apa.


Am alergat dupa tine, ceasuri. Zile am hohotit, tacand. N  am privit in stanga. Nu te am simtit in dreapta. M am bucurat ca nu te am lasat in urma. Te am privit doar, indepartandu te..
Si  m am odihnit,anonim, pe o banca. Sa vad foc. Stins in apa de mare. Si am inspirat EU,am expirat TU. Asta i motivul pentru care te am ratacit prin sare de aer.Dar n am  plans. La ce bune lichide retinale, atata vreme cat exista infinit de ape albastre. Verzi. Sau negre.
Am metamorfozat si am metaforizat inceputul de pauza, injere. Mi e mai usor sa ma joc cu cuvintele, decat sa mi bat joc de trairi. Ma protejez prin fraze, de neputinte. Ma arunc in tumult de litere, pentru a mi trece din usturime de dor.
Nu  stiu daca mi ar fi placut sa  fiu femeia aceea solitara care priveste PREA linistita,apusul. Nu cred ca m ar fi lasat angoasele. Si eu, m as fi contopit cu totul . Mare si apus. Linisti si talazuri.
Si n as sta asa elegant. Nuuu. Mi as aduce ambii genunchi la piept, as avea casti ,si o tigara n mana. Stinsa - neaprinsa. Si apoi, dintr o data, m as lua la intrecere cu valurile. Ar conta ca genunchii odihniti ar fi spalati de spuma de nserat? Nuu. Sau as sta sprijninita pe calcaie, pana as ameti..sa simt cum mi se scurge nisipul sub talpi..sa am senzatia ca ma trage marea spre ea.
Cat dureaza un apus? Cateva minute. Pentru mine..un pumn de secole.
M ai lasat ascultand I see fire. Tu m ai vazut foc. Eu te zaresc, mare. Intre noi , cateva cicluri   de zi/noapte. Si tanguieli de pescarus.
Te iubesc,mah.
Am uitat..Nu vreau salcie desupra.Vreau cer. Aproape plin de stele.
Si iara te iubesc. Mah.
Mai faina i varianta asta a song ului. Asculta. Si iubeste ma.

marți, 5 august 2014

Iz de dor.

Ma plimb agitata prin noi. Zabovesc o clipa n tine, ca sa ti reamintesc ca sunt, ma intorc in mine, ca sa mi te aprofundez. Ca esti . Ma racoresc cu prezenta absentei tale, si ma infierbant cand te simt ca ma simti..
Incep sa fiu trista. Nu ca nu esti. Ci ca nu suntem. Unde vreau sa fim. Aberez.
Te iubesc,mah. Io te cum ar trebui sa fie puntea noastra spre fericire.

Dara, din pacate, deocamdata, ne multumim cu asta..

Mi e dor. De tine. Si iara te iubesc. Mah.
Valul mai bate, același.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puţin dacă scurm.

Noaptea-i târzie, de august.
Orele – horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.

Murmură dor de pereche,
Patima cere răspuns,
Ah, mineralul în toate
geme adânc și ascuns.

Sarea și osul din mine
caută sare și var.
Foamea în mare răspunde,
creşte cu fluxul amar.

Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febră,
magmă terestră, nu stea.

Capăt al osiei lumii!
Rogu-te, nu osândi!
Vine cândva și odihna
ce ispăşire va fi!

Vine cândva și odihna
ce ispăşire va fi
anilor, aprige sete,
febrei de noapte şi zi...Blaga.



duminică, 3 august 2014

Tastez,gandesc,mi e dor.Iubesc. Te iubesc,mah.

Vezi ce liniste se lasa dupa ce ne vorbim? O multumire neterminata. Pe fuga... dara existenta. Asta e motivul pentru care suntem. Si vom fi. Intelegerea. Si acceptarea. De iubire,nu mai vorbesc. Pentru ca ea suntem noi. Noi doi.
Ne regasim intotdeauna, dupa ce ne am pierdut. Voluntar sau nu. Ne sunt deajuns doar cele doua cuvinte. Iara siguranta se instaleaza comod. Si suspiciunile,pleaca. Te iubesc,mah.
Tu mi simti un pic tristetea din gatlej? As fi dorit sa mi conturezi mai bine , urmele din nisipuri. Nu a fost sa fie. Nu acum. 
Mi am regasit placerea de a scrie.  Sti? Parca m am scuturat un pic de haina de ignoranta pe care am purtat o ceva vreme. Si am inceput sa revisez. Si sa redoresc. Si sa am un tel. Sau doua..Ori mai multe..
Mah. De ce ma iubesti tu asa amestecata? Ma ajuti sa mi pun pe raftzi ( :D), sentimente. Si trairi. Eu nu etichetam starile. Le ziceam doar ca s etape. Ce trec. Mah..de tine nu mi va trece vreodata. Sa sti!
Maine ma voi trezi buimaca. Uitand ca am o rutina pe  care trebuie sa o urmez. Si ,la noapte,cat vei fi plecat, o sa pipai cearceaful. Nu ti voi gasi clacul pe care l pui mereu. Ca o parafa. Ca ai drept deplin si indezirabil. Pe mine. Te iubesc,mah.
Incepusem sa ti   scriu de maine. Ti am spus oare , ca in fiecare dimineata, in apropiere de locul de munca, intalnesc o copila  cu un copil mic? Nu cred. Suntem prea ocupati de noi doi ,ca sa mai taifasuim si despre lumea cealalta. Nah ca ti spun amu. Sau nu..Iti scriu maine. Ca azi iara m o palit dorul ala dement, de a fi citita de tine.
Ia cauta ma tu ,prin tine. Da la o parte toate Te iubesc urile, si scoate ma un pic din inima. Respiram amandoi pret de o postare, si apoi ne reinlantuim cardiac.  Da? 
E cald. All over. Dara mainile mi sunt reci. De vreo 28 de ore si 23 minute. 
Te iubesc,mah. Noapte buna.
P.S.: In noaptea asta am imbulinat o. Lenjeria. Iti astept mana. Sa ne inclestam .

Ce mi ai spus tu.Ce nu fac eu.


Cand ai plecat ,mi ai spus in gluma,sa stau cu injerul meu de rezerva.Mai mult. Mi ai reprosat ca nu am unul:)).Am pus botic, chiar de stiai  ca  mi am tuguiat buzele   sa mi le saruti.Fugitiv.
Injer de rezerva. Toti pe care i am iubit,au fost unici. Unul singur,Injer. Tu. Dara pe tine te iubesc. Ca mi esti capat de dragoste. Adica final.  Si alt inceput.
Am obosit sa simt si pentru altii. Nu mai vreau.Si nu i mai vreau. Pentru ca nu m au vrut,atunci cand i am vrut.
Sti ca inca ma citesc? Asteapta febrili, poate mi voi mai aduce aminte de epocile lor. Sa i  mai venerez un  pic. Sa le mai ridic statui din cristale. Neah.  Nu m au meritat,cum nici eu nu i am avut pe ei.In totalitate.
Vezi ce mi fac destele cand tu nu esti? Amintesc neuronilor .Perioade fade. Faine.Dar mincinoase. Si mi mai trag un ranjet batjocoritor..spre ei. Sau spre mine.
Mi e dor de tine. Am ce face cat lipsesti. Pe bune. Dansez. De una singura. Asa cum o facem intotdeauna. Dupa. Dupa extaz. Te iubesc,mah.
Ia canta ma tu. Pe coaste,ceafa.Si dupa genunchi. Si murmura n tacere .Vorbe.Alinturi. Imbratisari.
Te vreau pe tine. Nimic de rezerva. 
Iti mai scriu diseara. Cerneala sanguina din falanje,abia si o dat drumu' .La tastat cuvinte. Si la iubit. Injer. Singular.
Azi sa mi zambesti,mah. Maine plangem din nou.Pariu?
Ne ustura neatingeri.Tim.
P.S.:Imi place sa scandalizez.Inca. Iti scriu doar in prosopul ala roz. Nah.Nimeni nu m o iubit nebun.Asa cum o faci tu.
Douaj'trei de ore.Mai am un infinit de secunde de numarat.Fa o si tu.Ne intalnim la jumate.Tim.

sâmbătă, 2 august 2014

Primele sase.


O sa mi auzi vocea soptita. Peste tot. Si atunci cand trebuie. O sa mi vezi ochii privindu te oriunde. Si mi vei zambi.Stiind ca sunt in regula. Si ca momentele vor trece. Si ne vom atinge din nou.
Daca ti va lacrima sufletul, jur ca te bat. Pentru ca eu iti sunt aer. Si ma las respirata. Ca sa ma poti iubi in continuare.
Sa nu mi oftezi. Sti prea bine ca ti sunt stern,si ca ma  dor tresaririle tale. Noi nu plangem.Noi ne iubim.
Sa mi te afunzi in brate invizibile. Si sa mi spui tot ce simti,dar nu pot auzi.Nu inca. 
Vom trece. Vor pleca ore,ca sa poata veni minutele de regasire. 
Te vor astepta urmele. De talpi goale, pe nisip umed.
Te iubesc.Noapte buna,injere.Pe maine.
P.S.:Vezi? Asa mai pun si eu o tasta pe aici..Tim.

luni, 14 iulie 2014

Gura lumii sloboda.

Cum v ar cade, dupa patruj' da ani de existenta, sa va priviti in ochi femeia ce v a lepadat pe lumea asta? Sa vina asa..tam nesam,sa te priveasca n mecla, si sa ti spuna: Io s ma ta. Cu cratima sau  fara.

Ma pregatesc de vreo 14 ani pentru asta. Si undeva, in mine, simt ca se va intampla curand. The big date. Ziua aia fatidica in care tot ceea ce is amu,se va transforma in ce am fost.

Si nu stiu  cum sa reactionez. Ce sa i spun acelei femei straine. Cum sa ma comport.Ce s o intreb. De ce sa o acuz.

Sau mai bine i as multumi.Ca m a lasat undeva, o copila sfrijita, de 6 luni. Tolerata, neiubita,nedorita. Sa ma aplec, sa i multumesc pentru mama. Si pentru tata. Si pentru toata viata linistita pe care am avut o. Si nu o voi mai avea in curand.

Pentru ca nu stiu ce sa i spun strainei aleia. Nu vreau sa o intreb de mai am frati sau surori. Sau daca s a gandit vreodata la ce Nu a facut.Pur si simplu, nu stiu.

Tanti Leana lu' nea Caloian-Domnu' s o odihneasca, mi o zis intr o zi ca mama a fost curva. Eram la vreo 7 sau 8 ani, si nu stiam ce e aia  curva. Si matusa mea i a zis mamei ca i proasta. Ca nu stie ce copil "a avut". Ma ametisem. Nu intelegeam de ce vorbeau frumos cu mama, atat timp cat o jigneau.Am inteles la 26 de ani. Ca nu era vorba de MAMA. Ci de femeia ce o sa vrea sa moara impacata. Si iertata.

Nu stiu sa iert. Decat sa uit. O sa uit ca nu voi dori sa o vad. O sa uit ca nu m a bantuit niciodata o figura necunoscuta care sa ma priveasca tintit.

Eu am o MAMA. E acolo unde e fericita, unde nu sufera, si unde ne atinge. Cu lacrimi si aripi de injer.

Restul? E "lume". E gura lumii..ce n o astupa nici pamantul. Dar pe care nu o voi aude niciodata. Am zis!

duminică, 13 iulie 2014

Da mi tu titlu'. Eu incep sa nu mai fiu.

Uite. Nu mai dureaza mult. Ma apropii de final, dar nu cu pasi repezi. Cu lene. Cu teama de necunoscut. De un alt  inceput. De blogaraie. De haos. de nechef. 

Mai sunt cateva minute. Si nu vei mai prinde rictusul de pe chipul meu. Ma sufoc in perna. si nu stiu ce va urma. Sau da. Sau nu.

Am timpuri in care nu las  p aici nici o urma care sa dovedeasca ca inca s vie, si inca stiu ce e cu mine.  Alteori,scriu ca o nebuna.Ce am gandit ,ce am temut, ce n am avut.Is clipe de revenire. De luciditate.Literara.Literata.Literala.
Alege tu. Ce fel de clipe.

Ma simt bine  amu. Literele mi curg de la sine, fara a studia fiece cuvant ce l tastez. Nu ca as fi facut o pana acum. Dara ma simt un pic dezInlantuita. Intelegi? Io nu.

Sa nu ma intrebi ce am. Nici maine,nici vreodata. O sa tispun pe aici, ce NU am.Iar tu, o sa ma citesti corect. Fara a vedea literele. Pentru ca tu ma sti de pe dinlauntru'.

Ma intorc in furtuna din visele mele. Iti las, va las ,pe clanta de usa  de suflet, doar atat: Nu deranjati. Decat daca va sunt de folos.La ceva de umplut.Eventual,clipe.Goale.

Noapte buna.


P.S.:Sa 
nu mi spui ca iti e dor de mine chiar inainte sa plec.

Sunt eu.Chiar si cand tresar in vise.


Duminica o iei razna. Gandurile ti se aduna,si ti alearga prin retine , intr un haos brownian. Si vrei.Vreau. Vreau sa schimb ceva. Nimic sa nu mai fie asa cum a fost. Macar azi.Sau anul asta. Ba nu, viata asta.

Eu sunt undeva,langa o fereastra. Pe un hol luminos. Locatie necunoscuta,dar familiara. Paradoxurile din vise, deh.Imi apari. Vorbim conventional.Nimic din ce ar trebui sa se intample, nu explodeaza. Eu  sunt nerabdatoare. Tu retinut. Agitat. Te uiti obsesiv spre o usa.Mie mi vine sa ti iau capul in maini,si sa te musc de buza. Ca asa vreau. Ma opreste nesiguranta ta.

Gasesti motiv sa te apropii de mine. Atingi mana. Nu e calda ca in Realia. Dar iti faci curaj, si ma acoperi.De tot. Cu totul. Animalic. Fara sentimente. Nexam emotii. Doar patima. Trupeasca. Atat.

Alt decor. Acelasi vis. Si mare. Vad in albastru. Cine naiba a spus ca visam in alb negru? E un albastru atat de "Voronetian", incat si lacrimi de as picura,tot albastre ar fi. 

Nu mi dau seama de cei din jurul meu. Sunt conectata cu visul anterior. Si l vreau continuat in asta.Am batut din picior. Sa mi se faca pe plac. Am spart.Tot. Am ramas doar cu mic troler negru in mana, plin de fructe. Si cu talpile goale,colcaind in albastru.

Unii spun ca sunt ceea ce iubesc.Eu zic ca sunt ceea ce visez.


Eu te visez. Tu ma iubesti,visandu ma..sau visezi ca ma iubesti.Hai sa ne visam .Iubindu me.Uatevar. Love ya.

marți, 24 iunie 2014

Nestiutele simtite.


"Spune mi ca iubesti scoica asta"
"Iubesc scoica asta", mi ai raspuns zambind ghidus.
"Mai spune mi o data. Iubesc scoica asta.", te am rugat, batand din picior, ca un copil ce voia jucaria. ACEA jucarie.
"Suflete, o iubesc. Ii iubesc albeata de sidef, mirosul de mare, o iubesc pentru ca vrei tu"-mi ai spus rabdator, ca si cand mi ai fi dat ACEA jucarie.
"Tu o iubesti, o saruti..iar eu voi auzi urme de pasi ,ce ma vor urma oriunde,da?". Ma priveai amuzat, si nu stiai ce e cu patima un pic exagerata ce ma stapanea..
Mergeam schiopatat. Rochia lunga, alba, masca firicelul de sange ce isi facea drum spre nisip. Era felul meu de a marca trecerea in viata asta. Mana n mana cu tine. Suflet in suflet.
Tineai scoica in palma, si ii simteai gustul sarat. Te ai ingrijorat cand, uitandu te in ochii mei, ai vazut lacrimi. Tii minte? Ti ai suflecat manecile, si mi ai sters ochii..usor,sa nu ma doara. Credeai ca plang de fericire. Jumatate adevarat..Ma durea.. Ca voiam sa afli tu..cat mai curand..
Imi tatuasem scoica asta..pe care o culesesem amandoi, in prima zi din viata noastra. 
Eram desculti si ne calcam pacatele stiute si nestiute. In urma mea, sirag margelat de sange nisipos, deschidea calea catre alte nebune fapte ce urmau..





TIM.

duminică, 18 mai 2014

Neversuri nocturne.

                                                                                                                  Eikoh Hosoe
Cand  voi muri, vreau sa nu ma doara. Si zau  ca nu s morbida. Inca vreau sa mai traiesc. Pentru ca am de ce, si pentru cine s o fac. Insa, trecand prin atat de multe urate momente, usturimi si alte exitusuri -invariabil, gandesti pentru o miime de clipa -la ce va fi dupa.

Nu mi e frica. Nu imi mai e teama. Acum,nu. Pentru ca sunt una din putinele fiinte, ce au incredere ca vor trai o alta viata.

Iar eu nu voi mai alege singuratatea. Atunci. Pentru ca sunt impreunata. Inca de pe acum. Pentru inca alte multe viitoare vieti.

Si stiu ca ne vom iubi de miliarde de ori mai intens decat acum. Patima de azi,va fi fericirea totala de mainele viitor.

Nu o sa  te mai iubesc. Nu te voi mai adora . Te voi avea iubindu te, in vreme ce te voi adora. Suparator de repetitiv.

Surad acum. Voi zambi atunci,cand ma vei tine de mana. Asteptandu ne unul pe celalalt. Doua suflete. Ba nu. Unul singur. Un TOT. Fara NIMIC.

Ne luam in brate .Si ne dormim, dorindu ne. Si ne avem, respirandu ne. Ne privim, auzindu ne..
O sa murim cate un pic in fiece noapte. Pentru a ne trezi in alte realitati. Dar in aceeasi iubire.

miercuri, 14 mai 2014

Joc cu ploaie.



Se aduna clipe. Goale, dar pline. Si ne lipsim intr atat incat ne lipim palme de aer rece. Si ne trimitem puls in plus. 
Ploua. Si la mine si la tine . Cu aceiasi stropi. Plini de noi. Fara acid, far de otrava..
Azi dimineata mi ai ras ca un copil cand ti am saruta gatul. Te ai infiorat. Si m ai strans mai tare in tine. Ne mai pasa de ploaie?
Se aduna orele. Si raze  de soare nearatate . Si doruri. Si asteptari de atingeri. De buze si de suflete.
Ti a m spus a infinita oara cat de mult Te iubesc? Strapung limite de judecati, si perdele de uitari..
 Te astept. Docila. Acolo unde doar noi ne putem impreuna. Si unde nimeni si nimic nu ne poate distorsiona sentimentele. 

joi, 8 mai 2014

Hazard.



Am iesit in graba, trantind usa. In urma lasam clopotelul ce anunta musafirii, si dusumeaua de lemn ce scartaia la fiece pas. N am mai auzit nici clinchet, nici fosnait. Doar valuri ce si ridicau coama si urlau in intampinare de furtuna. Atat era in retina mea. 
Am mers sa mi mangai marea. Furioasa, rebela, cenusie. Era calda. Si statornica. Pe o plaja pustie, cu pescarusi agitati, si scoici mute.
Priveam in larg, iar talpile voiau sa se afunde in stropi infiniti. Mi era dor . Stiam de ce . Stiam si de cine. In jur nu era decat vant.
Si atunci am dat mana cu hazardul. L am vazut. Ca si mine, privea marea. Mi am recunoscut destinul . Pantalonii de in alb, camasa desfacuta..Era omul pe care il reiubeam de fiece data cand pleca. Si l acceptam in mine ,pentru ca asa trebuia. Asa era firesc..
Ne am apropiat fara vorbe. Fara gesturi. Doar din priviri. 
Si ne am atins si readulmecat dupa ani. Sau zile. Sau secunde. Cine controla timpul?
Ne am asezat acolo. In umezeala albastra. Si acoperiti de ploaia de vara ce ne spala de pacate nefacute inca..
Ne protejam unul pe altul. Ne uitam unul pe celalalt, pentru a ne infinge si mai adanc unul in altul..
Aer cu iz de injer. De final si de infinite inceputuri.
..to be continued.

“Există un farmec al tăcerii în doi, pe care nu-l pot savura decât îndrăgostiţii!”

luni, 5 mai 2014

Ritual. De femeie (re)indragostita.


..Incat uit sa mai exist pentru mine. Am stoluri de fluturi invizibili ce mi seaca stomacul constant. Ii las sa mi suga din seva. Pentru ca ma face atat de fericita, incat nu mai simt nici o alta nefericire.
Si sunt atat de indragostita incat nu mi mai respira plamanii. Doar fumeaza tigari de pale de incertitudini. Si apoi ma oxigenez. Cu tine. Si din tine.

Senzatii contradictorii. De parca ne am fi cunoscut ieri, ne am fi despartit maine si ne am regasi azi. Total.

Si mi vine sa te fur mereu. Sa te am doar pentru mine. Sa te duc acolo unde numai noi stim, si unde numai noi ne iubim. Prin universuri paralele si realitati ireale. Sa te ating pe clape de pian carnale, ca sa ti pot simti solfegiile cardiace.

Sunt total indragostita de tine. Pana la granita unei obsesii pe care nu ne o dorim nici unul din noi. Sunt cu capul in norii astia ce ne plang clipele. Ma impiedic de cuvinte neintelese, arse de un soare ce nu i prezent . Si ard. Ard atat de tare incat te mistui si pe tine. Si las atat de mult jar in urma, incat pasii tai calca pe suflet de smoala fericita.

Imi tin urme de sarutari nocturne, in palme. Si imi e teama sa nu sterg nimic . Ci doar sa ridez. Pentru totdeauna.

Acorduri de nostalgii imi tiuie auzul, si am frica. Ca nu te voi mai auzi chemandu ma. Si devin paranoica pentru ca sunt indragostita. Atat de mult de indragostita de tine. De palmele tale febrile ce mi cauta gandurile si mi rasfira tristeti...de linistile tale ce ma fac docila si ma aseaza pe un piedestal de dragoste peste care n am tronat niciodata asa cum o fac acum.

M am trezit cu gandul tau in palme. L am crezut vis. Dar visele nu ating. Nici nu dor. Nici nu ma fac fericita. Am deschis pleoape si mai atasate de tine. Si am recunoscut in nari, moscul tau.

Sunt atat de indragostita de tine, incat nici ploaia nu ma lasa sa te sterg din mine. 

Ritual :Eu ,tu. Eu fara tine. Tu fara mine. Noi fara noi. Noi in noi. Eu in tine. Tu in mine. Ei/ ele nu exista.

joi, 10 aprilie 2014

De vrei sa stii ce am facut aseara.




Sa nu ma certi ca:
..te am ascultat dormind. Cu ochii, ti am inganat rugaciuni pentru injeri. Si mi ai trimis simfonii de vise. Partituri de atingeri, acorduri de pasiuni si solfegii de saruturi.
..si sa nu te superi ca ti am atins nelinisti si le am transformat in cascade de bine. Ma gandeam eu ca raul din cosmaruri se va lichefia, imblanzit de gandurile mele.
Mi ai tresarit .  Ai simtit tremurul ce patrundea din trupul meu spre al tau. Am facut o vraja si s a transformat in metafora nocturna. Cu aceleasi claviaturi , transformate in soapte si chemari.
Tu imi surazi mereu. In orice clipa. Si n odihna imi zambesti. Iar mainile tale ma cauta , ma gasesc, si ma fac docila. Si ma ghemui in imagini mentale, ce ti se deruleaza odata cu disparitie de astri.
Si ti sunt gura de apa, ce ti mangaie buze uscate. In seara asta, ti am sarutat doar aripi. Osteneala ta, mi a devenit pocal de libertate.  De a te iubi. Dormind.
Ti am desclestat degete agatate spasmodic de coapsa mea dreapta. Si le am urcat mai sus ,ca sa fiu in siguranta. Sa nu intru in neguri de nevise . Sa raman doar in causul trupului tau. 
Am tras de cortine de irisi, sa nu pierd imagine de chip de injer. Dar m o invins o Luna sangerie, ce si arata gropi sarcastice printr o perdea de nori. 
Si inchis am zarva de iubire, doar pana dimineata. M am facut atom de vis, din visele tale. Mi ai devenit nucleu vital.
..am murmurat spre minicoma, ca imi esti final si inceput.
Vazut am rasarit prin ochii tai. Ti am fost nesomnul din vis. Si ti sunt pasi spre alte zile. Ma ierti? Ma mpiedic benevol, sa ma mpamantenesc in tine.



marți, 8 aprilie 2014

Nu vad. Nu aud.Merg,insa.



Prefer sa fiu legata la ochi cu o esarfa invizibila, prin care sa nu zaresc decat ceea ce vreau eu.Sa bajbai doar printr o lume a mea. In care sa inlatur orice mi e nociv.

Sa ma impiedic de oameni anosti, fara vlaga si fara bucuria de a trai "altfel". De persoane pe care nu le cunosc, dar vreau pentru o clipa , sa le arat ca s amorfe.

Si nu vreau sa aud. Decat ceea ce mi mangaie scarita si nicovala. Muzica mea, chemarea Lui. Sa raspund doar silabisind un "da" si mai multe "nu".

Nu vreau sa ating decat ce mi catifeleaza simturi. Nimic colturos, nimic imperfect.
Si vreau sa mi cuprinzi Tu mana. Sa ma las ghidata de sufletul tau. Ce e al meu. 

De tot. Si pentru totdeauna.

luni, 7 aprilie 2014

Pleonasme. Paradoxuri. Iubind.


Ne am trezit, nestingheri, pe mal de mare. Pustiu in toate zari de plaja in amurg. Lumea se ascunsese, facandu ne loc. Sa ne putem tine de mana si sa ne respiram valuri. Reciproc.

Crezi ca mi pasa de nisip rece sub talpi goale? Sau de briza fina ce mi fac simturile sa explodeze treptat? Sau ca bucata mare de borangic alb, care , acum cateva clipe imi acoperea umerii? M ai desfasurat, ca sa ma poti roti , sa ajung cat mai repede in tine.

Iti conturez chip, cu maini cu gust sarat de mare. Buzele ti imi zambesc si mi prind degetul. Nu ma doare. Nu ma poti durea tu

Amurg in culori ireale. Noi doi, o mare atat de statornica. Nisip. Si inca nimeni.

Imi aud strigat numele. De undeva, din strafunduri linistite, ce asteapta intuneric cosmic. Si dau sa pasesc spre cantec de sirena nevazuta. E prea mult bine in mine. Si nu stiu sa ma bucur de fericire.

Iar tu ma strangi spre tine. Brate protectoare si dorinta de ramaneri permanente. Esti acolo. 

Ne unim palme, prin lipici de suflete. Priviri amestecate, aceeasi culoare, acelasi orizont de admirat. Un alt final de asfintit . Aripi de pescarusi. Si noi. 

Ma agat de tine. De orice frantura de gest si de orice vorba nespusa. Nu ti pot spune cat de mult te iubesc. Simti . Imi simti puls, si tot ce nu pot exprima altfel. Decat prin contopire. Totala.

Am stiut. Ca undeva, candva, voi avea parte doar de inceput. In fiece zi, cu orice val, sau fir de nisip. E atat de mare imensitatea, injere.. 

Ne vom iubi in alb ,si n nopti nebune. Promit.
 Si nu. Nu iubesc marea. Nu atat cat te iubesc pe tine. 

miercuri, 26 martie 2014

Lexic. De necuvinte.

                                                                                            George Pruteanu
Cuvintele iubesc. Sau urasc. Sau inalta , pentru ca apoi sa te tranteasca intr o mare de glod, de unde nu te poti ridica decat tinandu te de fraze. Spuse. Odata.
Cuvintele dor. Asezate intr un fel anume, gandite pe moment. Si daca poti citi si dincolo de ele, uneori iti dai seama ca atingi o bula de vid ce explodeaza orice fel de vise.
Cuvintele ascund. Neputinte si proprii imbarbatari. Ce nu stii de s reale, sau spuse doar de dragul de a fi citite. Asadar, cuvintele victimizeaza.
Cuvintele nu mai sunt cuvinte cand sunt cuprinse de remuscari. Atunci devin taceri, sau apartin altora.
Cuvintele se repeta. La infinit. Si poate atunci, nu mai sunt percepute drept stari de fapt. Si supara retine albastre, intr atat incat risca sa nu fie crezute. Devin agasari. Un "te iubesc", se transforma in cuvinte. Seci. Si necredibile.
Cuvintele trebuiesc tinute sub lacat. Atunci cand nu au loc. Sau atunci cand locul tau, e undeva ..in urma.
Cuvintele nasc cuvinte. Si ucid trairi. Iar ele devin umbre. Fara suflet.
Iar cand cuvintele tac, se transforma in rugaciuni. Interpretabile.


marți, 25 martie 2014

Interpretabil.


Camille Claudel

Avem perioade. Stari. Nestari. Suspiciuni. Dorinte. Taceri. Avem nevoie de clipe in care sa rationam ce e eronat si ce e corect. Cu toate ca , intotdeauna, tindem sa mergem spre calea mai putin dreapta. Ni se pare usoara. Si uitam pe moment, profunzimea. Liantul se tine doar intr o za atat de subreda, incat orice cuvant pare sa  il sparga.
Sunt ore in care nu stim ce va urma. Si sunt scrijelituri in suflet ce au nevoie de timp sa se vindece. Si daca exista intreg, jumatate din acesta , ajuta. 
Salveaza cealalta parte. Prin asteptare. Prin ganduri. Sau prin taceri.
Necontestabila iubire ce leaga doua persoane, nu poate fi abandonata asa usor. Doar ca necesita respiro. 
Durerea trebuie tacuta. Iar limitele trebuiesc delimitate. 
Exista dor. Nebun. Cuvinte ce stau sa fie spuse, dar sunt tinute de teama de a nu fi interpretate gresit. Si atunci se produce inevitabilul. Totul devine interpretabil.
 Ramane "DE TOT SI PENTRU TOTDEAUNA". Juramintele nu se incalca, chiar daca principiile, da.


luni, 24 martie 2014

Viza de briza.

M am asezat in genunchi, 
culegand particule de suflet nisipoase. 
Si m am taiat in vorbe sparte 
de valuri neajunse la mal.
Te am luat grijulie in palme, 
si ti am mangait colturi 
rotunjite de soaptele mele.

Si apoi am realizat ca venerez ceva ce pleaca . Ce mi se scurge printre degete, fugind spre clepsidra timpului sau. Si am ramas o clipa, dezorientata, privind in jur. Mi am pipait chip, sa nu l las oglindit in mare linistita, mi am intins brate, stiind ca nu voi putea zbura vreodata, si am incercat sa strig. Buzele mi sunt pecetluite de vant, insa. 
Am trimis pescarusilor, geamat. De durere si neputinta. Si mi au spart tample, divizand infinit trairile mele. Le au spulberat peste tot. Pe stanci, in adancuri si oriunde.
Si nori s au dus. Furtuni de cuvinte si stari . E atat de liniste, incat imi aud pasii cum nu mi pasesc . Ma afund in taceri si mangai scoici ce nu vor sa se lipeasca intr o inima .
Totul e vis. Si plinatate de mare.

Dragostea e compusa dintr un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite.-Aristotel. Ce te faci cand unul dintre corpuri are viza de flotant?

luni, 10 martie 2014

Pleoape inchise cu vise deschise.

                                                                                   Masao Yamamoto-” Nakazora”, 2006

Nu intorc spatele cand sunt dezorientata. Doar incerc sa mi gasesc un punct de sprijin. E senzatia aia, de dispnee. Sufocare si respir. De mana ridicata a ”time out”, urmata de o inexpresivitate faciala. 
N am chef sa dau vina pe vreme. Sau pe astenia de primavara. Is bla bla uri. O fi de la nesomnul provocat de o stacana sanatoasa de cafea. Nu 3 in unu. Cafea. Acruie. Dulceaga. Tare. Asezonata cu cateva 5 6 tigari.
Stare de nevictimizare. De sictir, poate. De iritare. 
Azi s au indoit copaci dezbracati inca. N avea ce fosni in ei. Si a fost un soare crud, rece, plictisit de nori. Pe bune. Nu era galben. Albicios era. Si doar amagea.
Nici scrisul nu mi a fost a scris. Mazgaleam dosarele, rupand pagini pentru a sterge litere amestecate.Aiurea. 
Nu stiu unde mi sunt gandurile. 
Pot sa gandesc la asta? 
M ai iubit si o faci , pentru ceea ce scriu.
Iubeste ma si atunci cand is in stare de ”luni” ,semipermanenta.
Cand nici iarba nu creste, si cand sinapsele mele atarna lesinate prin circumvolutiuni seci. S atunci voi uita poate. De ce sunt dezorientata. 
Pentru ca m as agata de tine, si m as ridica.
Ai inchis ochiii cand ai apasat play? No..amu pot adormi linistita printre vise. Ale tale, ale mele, ale noastre si nu ale lor. Ale celor ce nu ne apartin.
Bot in bot, cu craci impleticiti si conturari de chipuri. Cosmar ori vis, tresariri si geamat, guri deschise sau oftaturi, sunt ale noastre. 
Tim. De tot. 
P.S. : Imaginea e bestiala. Nimic pornografic. Doar fina insinuare. Splendida.

luni, 24 februarie 2014

Nu.

Nu stiu cum se face ca Paler are timp. Mie nu mi ajunge cateodata. Sa ti spun , ca si Preda, ca "te iubesc de tot". Sau sa ti declar ca si Tuca, ca "te voi iubi pana la sfarsitul lumii"..
Nu. Eu n am vreme sa ti argumentez pe indelete ca fara mine, nu esti Tu. Si fara tine, nu sunt Eu.
De parca nu ai stii ca Pamantul se opreste din invartit , atunci cand ne atingem noi. Clipele devin eternitati, iar promisiunile, vieti viitoare.
Pe noi nu ne leaga cuvintele. Nu. Ne inlantuie simtiri. Si nu vrem sa plecam nicicand din tot ce e al nostru. Pentru ca nu e posibil. Am evada in custi de aur-(poate), care ne ar desparti. Prin zabrele de alti sau alte. 
Nu iti scriu de Dragobete. Iti slovuiesc aici, pentru ca s au pietrificat cuvintele in degete. Si a trebuit sa mi sparg unghii sa mi le pot elibera. Ca sa ma strangi in tine cu inca o za.
Nu am vreme sa ti ridic scari la Cer. La ce bun? Ai tu aripi, pentru a ne duce pe amandoi acolo unde ne este locul. 
In noi.
Tim. 

miercuri, 19 februarie 2014

Azi.


                                                                                   Klodiana Alia

Cred ca am devenit asociala. In exterior. Pe bune. Ma invart intre doua cartiere invecinate. Munca si home. Home si munca. Si din cand in cand, mai evadez. In Centru.
Si tac. Intru in autobuz, multumesc tipei aleia ce se hlizeste cu soferul pentru ca tocmai mi a vandut un bilet, si ma asez. Pe locurile pentru handicapati. Ca nu suport sa merg cu spatele.
Azi, am auzit conversatia dintre soferul autobuzului, si taxatoarea. Vorbeau despre sanii altei casierite. Aluia ii era teama sa nu ia vreo ”țîță” peste bot. Nu ca nu i ar fi placut. Iara tanti aia insipida se hlizea , dara nu era rasul ei. Sigur erau amanti. Soferul si madama incolora.
In piata,lume. Multa. Am balit la 10 cirese de provenienta UE. 10 ron 10 cirese. Cred ca doar de atat mi era pofta de p acolo. Si de ciuda, am luat o banana. Pe care am infulecat o la botu calului. Adica langa taraba. 
Lumea vorbeste. Se lauda. Injura. Eu nici macar nu gandeam in clipele alea. Eram transpusa in crampei din viata celor ce treceau pe langa mine. Un rrom o trecut razant de varful cizmei mele, cu un caruț. Avea loc berechet, dar nu mai injurase demult. Cred. I am raspuns sec: Sictir! Si am plecat in statie. Sa astept maxi. Ca nu mai voiam sa aud de țîțe.
Si am asteptat vreo 10 minute. Pe banca. Mi era sa aprind o tigara, dara n aveam foc. Sau da. Dar mi era lene sa caut in geanta mea de moasa urbana. Langa mine, doua tanti de la tara. Una din ele, cu fata brazdata de la tuica, ii explica celei mai in varsta, ca este ”inaceptavil” . Nu stiu ce. Dar m o busit rasul. Si m a vazut. Dar tot am ras. 
Concluzia? Am devenit salbatica. Sau chitra cu utilizarea vorbelor. Oral. 
De fumat, tot am fumat. In pragul usii. Si mi a fost bine.
Sigur sunt asociala.
Dar sunt atinsa de injeri.

vineri, 14 februarie 2014

Eu nu iti spun Te iubesc.

Azi. 
Pentru ca ti o spun in fiecare clipa. Si o simt. Si nu mi trebuie o zi speciala ca sa ti pot declara ce traiesc.
La ce bun sa ti fac declaratii, cand tu le ai impamantenite in tine? 
Parca nu stii ca nu sunt EU, atunci cand nu esti Tu.
De parca n ai habar ca te strang in brate in fiecare seara, pentru a te regasi in zorii urmatoarei zile. Tot langa mine, tot in mine..
Si de ce sa ti iau perne roz sau ursuleti, cand perna ti sunt gandurile mele?
Stii ca nu eram de acord cu Valentine's day. Si nici cu Dragobetele. Pentru ca , pe tine nu te pot iubi doar doua zile pe an. O fac o viata. Si nca una, Si nca infinit de multe alte vieti.
Vrei sa ti declar dragostea mea? De ce sa o fac? Euforia pe care o simti cand doar gandim ca ne atingem, ce e ? Pasiune? Pai si pasiunea nu naste din dragoste? Dorinta nu palpita impreuna cu un sentiment?
Pai si la ce trebuie neaparat sa te sarut azi? Poi nu o fac in fiece data cand simt nevoia sa gust din tine atat de mult, incat buzele murmura iar creierul emana iubire? Pentru ca eu nu te iubesc. Doar cu inima. Nu. 
Eu o fac cerebral. Adica te iubesc, gandind, nu numai simtind. Si daca nu imi pierd capul, inseamna ca mai e o sansa sa bata si inima, nu?
Si cam gata cu dragostea.
Scrisa.
Hai s o facem real. Si sa o respiram asa cum numai noi doi stim. 
Si daca mai ai o picatura de zapada, langa tine, baga degetul in ea, si contureaza un cerc. Nu inima. Nu sageti. Doar un cerc. Pentru ca acel cerc, nu poate fi rupt. Niciodata.
Hai sa ne devenim amintiri, injere. Pentru urmatoarea noastra dragoste. Din viata ce va urma.
Si hai sa fim impietriti pentru totdeauna, dar sa traim dincolo de noi..
TIM.

luni, 10 februarie 2014

Mie.

Mie imi vine sa injur. Si as putea sa o fac, atat timp cat is singura si mi tiuie capul de nervi si toate cele. Si as putea sa injur de toti zeii si Dumnezeii posibili si imposibili. M as transforma intr o scelerata vulgara, care ar parea ca "copiaza" unele chestii doar pentru a fi placuta. Ete fleosc. Nu vreau.
Asa ca fluier. Rasuna p aici a fluierat tembel, fara nici un acord, fara nimic. Si nici glume nu mi mai arde a face. Belesc ochii in scrumelnita, si vad ca se aduna chistoc dupa chistoc. Si se mai arde tigara, si mi pica scrum pe tastaura. Bine ca nu arde.
Si numar clipe, momente, ore . Sa plec. 
La ce bun un soare afara, cand peste tot e apa? Si stinge tot. Apa. Si foc si jar, si tot. 
Si n pana mea. Iara voi tace.
Pentru ca m am saturat sa fluier.


duminică, 9 februarie 2014

Ție.


Cred ca unul dintre cele mai mari pacate de p acilea, din Virtualia, este ipocrizia. I am fost victima de multe ori, am preferat sa o utilizez pentru bunul meu plac, in aceleasi procente.
Zilele aste am avut o tema. De gandire. Si n am vrut sa fiu ipocrita. Evrika. Nu am fost.
Eu cand am ceva (sau nu)-pe suflet, plec. Inchid toate, inclusiv chestia aia ce bate in cutia toracica, intorc spatele tuturor, si o iau la goana. Uneori dau explicatii, alteori nu. Ma afund in tacerea mea binecunoscuta, fumez, plang, beau, rad, plang si iara fumez. Si mai gandesc. 
Pentru ca , in pana mea , eu plang. Si ma doare. Eu spun, si simt. Si arat ca imi pasa. Sa mor in chinuri de nu mi pasa de ceea ce iubesc. Iubit. Whatever..
Iar eu, dupa ce plec, ma intorc. Uneori la timp, de multe ori -prea tarziu. Pentru ca poate, fericirea mea nu depinde de calitatea gandurilor pe care le am. Ca eu rationez grotesc de copilaresc. Si crud de sincer pana n haul profunzimilor. 
Si nu stiu pe cine sa iert. Pe mine, sau pe mine? Pentru ca nu stiu daca am gresit eu, sau sufletu mi.„Cel mai usor este sa ranesti sufletul cuiva, caci sufletul umbla descult si pasii lui culeg toti spinii unei zile..”.Sau a mai multor zile, Si pun si doua nopti. Hai trei. Si cine stie cate vor urma.
Am scris fraza anterioara sa argumentez faza cu iertarea. Pentru ca eu  sunt suflet. Si m am calcat in picioare. Si am ramas jumatate. Amu sa aleg ce ti dau tie:”Suf”..si iau eu ”let”-ul? Ne intelegem noi. Ca un intreg e greu de facut. Tandari dintr un tot, poti face intr o clipa. Si uite asa apare nimic ul..Dar asta e o alta istorie. (si alt pachet de batiste).
Si uite asa, murim si noi. Un pic cu cate o clipa. Eu nu pot evidentia mai bine decat o face Victor Eftimiu. ”Imagini..ganduri..doruri..vise/Adorm in stinsele priviri,/Un cer intreg de amintiri/In pleoapele pe veci inchise..” Noi murim, tacand. 
In fine..Ora e tarzie, Cuvinte au fost spuse destule. Trairi -infinite. Asteptari, pe masura.
Totul e la fel, nimic nu mai e ca inainte,nu?
Si permite mi sa nu fiu ipocrita. Si sa ti spun ca te iubesc. Chiar si mimand ca ma auzi, macar simte.
De nu vei venii tu, voi pleca iara eu. Si uite asa,  se va pune punct. La viata. Ne vom rataci unul de altul, negasindu ne prin alte vieti.