Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

luni, 20 august 2012

My place is not there..



Ganduri, vise, dorinte...undeva-candva, dar atat de aproape
   
 

Locul meu nu este in trecut. De fapt, nimeni nu ar trebui sa se hraneasca din , si cu "ce a fost odata"..Chiar daca, uneori. in negura nestiuta a sufletului, se iveste o dorinta trecatoare , de a mai trai macar o frantura de clipa ,din  ce a fost feeric..

Locul meu nu este acolo. Unde sunt dorita, insa nu si tolerata. Motivatie? Nu una, ci infinit de multe..Si inutile. 

Locul meu nu este in nici o urbe ascunsa..Nu in Vulgaria. Acolo unde dorinta carnala, -subtila sau nu-, este tapetata cu usurinta si dezinvoltura prin jargoane si argouri tipice celor sictirizanti, far' de prejudecati si far' de bun simt..Si in primul rand..FARA SCRUPULE..

Locul meu nu este langa cei ce nu ma vor. Pentru ca nu ma pot avea asa cum isi doresc sa fiu pentru ei. Docila. Umila. Aprobatoare..

Locul meu l am gasit. Sau poate ca inca il caut. Ori nu l voi afla nicicand..Who knows? 

Incerc sa dau o replica demna si realista, mie insumi. Sa ma ajut sa inving frustrarea cauzata de nestiinta..Nu imi cereti explicatii pentru filosofia asta, aparent ciudata , si foarte nepotrivita in peisagistica zilei de azi..Sau poate ca da..Doar e Luni..

Luati o doar ca urmarea unei stari de nestare prin care trecem uneori, fara insa a ne si dori acest fapt..

....E ca atunci cand nu iti gasesti locul..

vineri, 4 mai 2012

Dansul rotilor..



Nu cunosc Bucuresti ul pe deplin. Sunt convinsa ca nici locuitorii sai nu l cunosc pe tot si indeaproape. Ca si oras in sine, nu pot spune ca l pot ignora. Ma copleseste. Aglomeratie, haos, vacarm. Arhitectura..nu i o mai cunosc de multa vreme. Imi aduc aminte doar de Lipscani ul de acum douazeci si ceva de ani..Si de un imobil de langa Gara de Nord..

Sa tot fi avut vreo 12 ani, cand am poposit, din umila mi urbe natala, pe plaiurile lui Bucur. Atunci, constientizam ce am imprejur. O mare de oameni..altfel. Cu o siguranta de sine fantastica, grabiti, dar parca..inumani.

Familia la care eram in vizita impreuna cu o prietena buna, locuia intr un imobil nationalizat , langa Gara de Nord. Era o cladire veche, ce inca nu fusese demolata de regimul comunist, in care locuiau in majoritate pensionari..

Acum, dupa atatia ani, stiu cu ce sa aseman interiorul casei..Holul intunecat, cu scari subrede din lemn, in forma de melc, ma duce cu gandul la imobilul din strada Antim, la Costache Giurgiuveanu si 
Otilia lui Calinescu. Am asociat cele doua imagini, tarziu.. 

La etajul doi, era garsoniaera familiei mele de pensionari. O camera aglomerata, mare poate in dimensiunea sa, dar micsorata de multitudinea de mobila grea, inghesuita asa cum se putea in acea odaie.. O soba de teracota , un recamier, o masa de 12 persoane stransa, o servanta si un sifonier, isi faceau cu greu loc in acea garsoniera. Bucataria, era si mai mica. Doar cat sa treaca doua persoane una langa alta.Un bufet, o masa , o plita electrica si o mica chicineta.. Asta era averea dragilor mei dragi..

Baie nu aveau.. Exista pe hol. in dreapta usii de la intrare, doua grupuri sanitare insalubre. Epoca de Aur! 

Eram patru persoane in micutul Rai.. Nasu', dormea in bucatarie, pe un pat pliant, iar noi fetele, ne odihneam inghesuite in acelasi recamier..Dar era frumos..Eram la Bucuresti, si asta conta cel mai mult pentru mine..

Zilele acelea au fost pline.. Herastraul, Cismigiul, magazinul Bucur Obor..Toate mi se pareau ca in basme. Am fost atunci si in Floreasca.. La circ.. Toate astea, privite cu ochii unei copile, mi au lasat intiparite pe retina ..nu haosul..nu oamenii ingnoranti..Doar mirosul teiului din fata ferestrei din micuta garsoniera..Si gustul inghetatei Polar din Herastrau..Si locomotiva cu aburi expusa la muzeul trenurilor.. Si glasul rotilor de tren..

Imi e dor de Bucuresti ul acela..
....................................................................................................................................................................
Anii au trecut. Imobilul a fost  demolat. Familia mea a fost mutata in Rahova. Intr un bloc impersonal, gri, tocmai la etajul 6. Nimic nu mai era la fel..Se schimbase totul..Haosul era mai mare, oamenii mai multi..si mai straini decat oricand.. 


Margareta Pislaru - Glasul Rotilor De Tren
   
 


miercuri, 25 ianuarie 2012

Dominique histoire..Cea de a doua parte..



"Dominique est triste..
Asa l am cunoscut. Acum un veac..Parea ca toata dezamagirea din lume i se adunase in imensitatea aceea albastra.Nu mima. Se simtea ca e epuizat de tot si de toate..L am alintat atat cat am putut.Stergandu i lacrimile nelacrimate..L am facut sa fie dependent de netristetea mea, pentru a se vindeca de  trecut..

Dominique aime..
M a adorat spunandu mi. Voia sa nu mi dea drumul nicicand, pentru ca simtea ca sunt a lui. Total.Iar eu repiram prin proprii lui pori.A fost frumos..Atat cat am putut tine lumea intr o singura mana..

Dominique donne..
Iubire, pasiune..Dominique ma facea FEMEIE. Prin orice gest, fapta..atingere..Eram acasa. La el, cu el, in el..Fiece particica din trupurile noastre rezonau.."

De jos, se auzeau pasii ei.."A venit deja?"..Stranse repede colile, le aseza in graba pe birou, si se intinse din nou pe sofa.
..O vazu printre pleoape.Parea obosita.. Dusa in lumea ei..Se apropie de ea, si o mangaie pe parul blond, asa cum numai o mama stie sa o faca..
Se intoarse spre birou..Vazu tavalugul indescalcibil de foi, incercand sa le aranjeze..Se aseza pe fotoliul mare, si vru sa aprinda o tigara.Insa nu o facu. Stia ca fiica ei detesta tutunul..
Se lasa moale, pe spate.Visa cu ochii deschisi, gemand cateodata..Si visele o dureau..
............................................................................................................................................................
Noaptea se asternu tacuta si neagra peste cele doua suflete..Adormisera. Fiecare isi strangea le piept mainile, acoperindu si inimile cu atingeri de ingeri..




Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile...Platon

marți, 24 ianuarie 2012

Dominique histoire..Partea intai..


Singura.Rara ocazie..Stia ce va face.I se deschise brusc, apetitul pentru lectura. Dar nu de orice fel..
Ii era dor sa o citeasca..Stia ca nu i va da voie. Nu pana ce nu termina.. Se simtea la fel ca in adolescenta, atunci cand se furisa sus, citindu i pe apucate, cate un fragment de viata..
Isi incalta "ursuletii"..Erau atat de moi si pufosi..Din frigider, lua o sticla cu bere ..Stia ca acolo nu va gasi strop de alcool..
Tarsaind molatec picioarele, urca..Patrunse in alcovul primitor, de parca abia il descoperea..Izul fin de tutun, amestecat cu adieri de iasomie si gust de lemn vechi si file ngalbenite..Sofaua. Acel dezmat biscisnic , plin de perne , pastra forma celei ce meditase inaintea ei..
...Seara...Aprinse veioza, copie fidela a unei lampi rustice..Privea in sus..Tavanul era brazdat de praf de stele..O parte reale,celelalte iluzii..Ii placuse intotdeauna amestecul..definea stapana.Melange in toate posibile..Pe birou, intr o dezordine ordonata, zari ce cauta..Pagini scrise la masina, altele umplute cu slova i pe care i a adorat o mereu..Drept papier, folosea scrumiera de rubin.. Ii placea sa o numeasca "cimitirul ideilor"..Cu fiece tigara fumata, inca o frantura de "ceva" ,prindea contur ,sfarsind ca fraza, pe colile de scris..
Voia muzica..Stia ca gaseste melodia potrivita..Era curioasa sa prinda primele acorduri, pentru a intui subiectul celor scrise..
Ceva ii atrase atentia..Jos, intre biroul masiv si sofa, era o imensa vaza plina cu trandafiri negri..Nu se mira. Nu avea de ce..si pentru ce.. O regasea in fiece particula din acea incapere..Acorduri de vioara,de  chitara..se napusteau in cascade, violand tacerea odaii..
"Deci amintiri.."Din nou.. Nevindecata inca.."..
Lua cateva coli..Arunca noianul de perne jos, si se tolani pe canapea..Inchise ochii..Voia sa vizualizeze ,ghicind, ce urma sa citeasca.Era un joc propriu. Imaginatia unei iluzii..
Dupa muzica, dupa scrumiera plina de tigari fumate pe jumatate, dupa zatul din grandioasa cana..o regasea..
Se cuibari, cu o mana sub cap, si incepu sa citeasca..


Îngerul stă sus

Şi mă priveşte
-Opreşte scrierea aceasta, îmi spune,
Opreşte această scriere oribilă.
-Dar e scrierea mea,
Sunt gîndurile mele!
Ce m-aş face eu,
fără gînduri?
-Gîndurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zîmbi el.
-Atunci, gîndul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?

Îngerul a tăcut

-Ştii? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, şopti el.



joi, 8 decembrie 2011

Melange..



Maine ma imbrac in negru.Ca as vreau eu. Cica..comemorez..Ce? Nu mai are importanta. Doar non culoarea conteaza. Atat.
Pff..iar is black widow ..Si mi bantuie ganduri d alea aiurea prin cerebel..Adicatalea, amintiri. Ndaaa..Ale dreaq sinapse..isi fac de cap taman azi..De ce oare?
Poi..Cred ca m am obisnuit cu macabrul.Pe bune..De ceva timp, nu gandesc decat  black.In fine..
Subjectul de azi? 
Acelasi..Aceleasi personaje, aceleasi trairi..decoruri si vieti diferite..
Memories..Oare mai e cazul sa le reactualizez?Nop..Nu si mai au rostul..Pentru ca provoaca dureri..Si nu mai am anticorpi sa ma pot apara de mine insumi..
Se spune ca..atunci cand trece un an de la o disparitie..inceteaza si doliul..A mai trecut si la mine 12 luni..Ultimile..Si s o gatat. Cu totul..
...De maine ar trebui sa port rosu..Sau albastru.. Sau orice alt fel de coloristica viabila.
So..why melange?
Pentru ca asa sunt acum..amestecata. 
Las trecutul..si mi traiesc viitorul..
Pana mea..Ma mint again.Si o fac al dreaq de frumos..Si perorez in alb..si negru..but never in gri..
Gata cu flash urile..Nu mai au continuitate,deci nu ar trebui sa mai existe..N'est pas?
Pentru ca nu mai pot spune nicicand ..VA URMA!





E de doua ori mai probabil sa fii ucis de persoana iubita decat de un strain..ALEA JACTA EST!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Replay..



Se apropie finalul de an si,urmeaza- fireste-,chestia aia..cum ii spune?Nu recapitulare..Pff...Tu ti lipsusus' ma sii...Scadenta.Nu. Nici asa..Rezumat?Nop. Cum ii zice?..
In fine..Trajem linia. Nah. Si adunam bunele,scazand relele..
La naiba! Ca la mine, procentaju' e naspa..Scad prea mult..si adun cam putin..
Bunn..
Sa va spun ce faceam anul trecut pe timpul asta? Io te nah..De parca v ar interesa..
Va spun ce fac acum.
"Momental" fumez si mi beau coffey ul..Care nu mai are aroma frantuzeasca.Pentru ca m am saturat de Deja Vu uri....
Lojic! Ar trebui sa expun particule din Realia mea actuala..Dar de ce sa o fac?Nu traiti cu mine atingandu ma..Ci doar chinuindu va sa mi cititi "hoperele" tampite..
Asa ca..o sa stam la palavre in curtea blogosferei,si o sa depanam amintiri..
Scris am anul aista despre di tate..Amestecate(vorba ta,ALTU le..)
Fui pe rand fumeie eternal inlove, jmechera, aroganta, ironica la superlativ..
Am bocit, am urlat la Margoata si la Praz, am tipat la nenii astia dupa acilea care are tupee sa ma giudece..
M am verbat in poezii, am regizat regizorale si am avut flash back uri..
Am primit superbu mi premiu de care s mandra si amu..(Sar'na again,Brandusei si lui Liviu)..
V am spus care i faza cu respiratia bot in buze..
Am facut destul?..Nu.
Am fost perfecta?..Nicidecum..
Am atins idealul blogosferei?..Nici pe departe.
De ce?
Pentru ca , in primul rand am scris pentru mine.Apoi pentru voi..Iertati, boieri dumneavostra, egoismu mi tardiv..
Si am mai glasuit pentru SIN ul meu..Pentru toti si toate ce i iubesc..
Asta nu i un La revedere..Nuuuuu.....
Pentru ca stiti ca ma manca n deste si nu pot respira far de taste..
E doar un ramas bun de la un alt an internautic..Recte blogosferic..
Understand auditoriu???
So..Concluzii?
Eu sunt Aceeasi. Si asa voi ramane. Nu ma va schimba nici timpul, nici inexistenta Haloperidol ului..
Si nici cei ce "mi poarta de grija"..
Pana mea..Ar trebui sa mi acord premiul de constanta..dar nu o voi face..
Asadar..Cateva zile ramase, inca ceva postari, apoi se va lasa cortina..si mi voi face plecaciunea in fata domniilor voastre..
Pana atunci, va las in compania unei melodii superbe..






De ce cadem oare?Pentru a ne ridica din nou...

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Armististiu de toamna tarzie..



Totul se invarte in mintea mea..Ca si cum , miscarea browniana si a facut adapost in cutia mea craniana, si nu mai pleaca de acolo..
Reveniri..Din toate directiile..
Atingeri imperceptibile pe corzi de suflet injumatatit..
Melancolie de toamna tarzie..

Nu scriu motivul pentru care am revenit..Am facut o,si atat..Nu mai sunt datoare  cu explicatii..Nimanui..Nici macar mie.


Daca un om nu isi imbratiseaza trecutul..nu are nici un viitor..