miercuri, 26 martie 2014

Lexic. De necuvinte.

                                                                                            George Pruteanu
Cuvintele iubesc. Sau urasc. Sau inalta , pentru ca apoi sa te tranteasca intr o mare de glod, de unde nu te poti ridica decat tinandu te de fraze. Spuse. Odata.
Cuvintele dor. Asezate intr un fel anume, gandite pe moment. Si daca poti citi si dincolo de ele, uneori iti dai seama ca atingi o bula de vid ce explodeaza orice fel de vise.
Cuvintele ascund. Neputinte si proprii imbarbatari. Ce nu stii de s reale, sau spuse doar de dragul de a fi citite. Asadar, cuvintele victimizeaza.
Cuvintele nu mai sunt cuvinte cand sunt cuprinse de remuscari. Atunci devin taceri, sau apartin altora.
Cuvintele se repeta. La infinit. Si poate atunci, nu mai sunt percepute drept stari de fapt. Si supara retine albastre, intr atat incat risca sa nu fie crezute. Devin agasari. Un "te iubesc", se transforma in cuvinte. Seci. Si necredibile.
Cuvintele trebuiesc tinute sub lacat. Atunci cand nu au loc. Sau atunci cand locul tau, e undeva ..in urma.
Cuvintele nasc cuvinte. Si ucid trairi. Iar ele devin umbre. Fara suflet.
Iar cand cuvintele tac, se transforma in rugaciuni. Interpretabile.


marți, 25 martie 2014

Interpretabil.


Camille Claudel

Avem perioade. Stari. Nestari. Suspiciuni. Dorinte. Taceri. Avem nevoie de clipe in care sa rationam ce e eronat si ce e corect. Cu toate ca , intotdeauna, tindem sa mergem spre calea mai putin dreapta. Ni se pare usoara. Si uitam pe moment, profunzimea. Liantul se tine doar intr o za atat de subreda, incat orice cuvant pare sa  il sparga.
Sunt ore in care nu stim ce va urma. Si sunt scrijelituri in suflet ce au nevoie de timp sa se vindece. Si daca exista intreg, jumatate din acesta , ajuta. 
Salveaza cealalta parte. Prin asteptare. Prin ganduri. Sau prin taceri.
Necontestabila iubire ce leaga doua persoane, nu poate fi abandonata asa usor. Doar ca necesita respiro. 
Durerea trebuie tacuta. Iar limitele trebuiesc delimitate. 
Exista dor. Nebun. Cuvinte ce stau sa fie spuse, dar sunt tinute de teama de a nu fi interpretate gresit. Si atunci se produce inevitabilul. Totul devine interpretabil.
 Ramane "DE TOT SI PENTRU TOTDEAUNA". Juramintele nu se incalca, chiar daca principiile, da.


luni, 24 martie 2014

Viza de briza.

M am asezat in genunchi, 
culegand particule de suflet nisipoase. 
Si m am taiat in vorbe sparte 
de valuri neajunse la mal.
Te am luat grijulie in palme, 
si ti am mangait colturi 
rotunjite de soaptele mele.

Si apoi am realizat ca venerez ceva ce pleaca . Ce mi se scurge printre degete, fugind spre clepsidra timpului sau. Si am ramas o clipa, dezorientata, privind in jur. Mi am pipait chip, sa nu l las oglindit in mare linistita, mi am intins brate, stiind ca nu voi putea zbura vreodata, si am incercat sa strig. Buzele mi sunt pecetluite de vant, insa. 
Am trimis pescarusilor, geamat. De durere si neputinta. Si mi au spart tample, divizand infinit trairile mele. Le au spulberat peste tot. Pe stanci, in adancuri si oriunde.
Si nori s au dus. Furtuni de cuvinte si stari . E atat de liniste, incat imi aud pasii cum nu mi pasesc . Ma afund in taceri si mangai scoici ce nu vor sa se lipeasca intr o inima .
Totul e vis. Si plinatate de mare.

Dragostea e compusa dintr un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite.-Aristotel. Ce te faci cand unul dintre corpuri are viza de flotant?

luni, 10 martie 2014

Pleoape inchise cu vise deschise.

                                                                                   Masao Yamamoto-” Nakazora”, 2006

Nu intorc spatele cand sunt dezorientata. Doar incerc sa mi gasesc un punct de sprijin. E senzatia aia, de dispnee. Sufocare si respir. De mana ridicata a ”time out”, urmata de o inexpresivitate faciala. 
N am chef sa dau vina pe vreme. Sau pe astenia de primavara. Is bla bla uri. O fi de la nesomnul provocat de o stacana sanatoasa de cafea. Nu 3 in unu. Cafea. Acruie. Dulceaga. Tare. Asezonata cu cateva 5 6 tigari.
Stare de nevictimizare. De sictir, poate. De iritare. 
Azi s au indoit copaci dezbracati inca. N avea ce fosni in ei. Si a fost un soare crud, rece, plictisit de nori. Pe bune. Nu era galben. Albicios era. Si doar amagea.
Nici scrisul nu mi a fost a scris. Mazgaleam dosarele, rupand pagini pentru a sterge litere amestecate.Aiurea. 
Nu stiu unde mi sunt gandurile. 
Pot sa gandesc la asta? 
M ai iubit si o faci , pentru ceea ce scriu.
Iubeste ma si atunci cand is in stare de ”luni” ,semipermanenta.
Cand nici iarba nu creste, si cand sinapsele mele atarna lesinate prin circumvolutiuni seci. S atunci voi uita poate. De ce sunt dezorientata. 
Pentru ca m as agata de tine, si m as ridica.
Ai inchis ochiii cand ai apasat play? No..amu pot adormi linistita printre vise. Ale tale, ale mele, ale noastre si nu ale lor. Ale celor ce nu ne apartin.
Bot in bot, cu craci impleticiti si conturari de chipuri. Cosmar ori vis, tresariri si geamat, guri deschise sau oftaturi, sunt ale noastre. 
Tim. De tot. 
P.S. : Imaginea e bestiala. Nimic pornografic. Doar fina insinuare. Splendida.