joi, 30 ianuarie 2014

A(r)dd de aiurea.

Destele mele intepenite de frig, au luat o azi pe aratura. Pardon. Printre zapezi, p acilea, pe taste. Si au primit ele impuls de la ceva neuroni ramasi chirciti prin box ul cranian, si au zis sa scrie ceva de foc si inima amara. Sau albastra . Violeta,nah.
Nu mai functionez pe saituri de socializare. O fost alegerea me. Cine cunoaste, stie prea bine ca atunci cad am terminat tat ce am de spus, plec. Si mi se rupe de ce ramane in urma. La figurativ, ov cors. Asa ca, mai figurez p acilea, si pe Feisbuc. Ca mi place sa ma mai joc, sa mi mai iubesc injerii si sa mai vaz ce fac altii. Deh.. Is muiere, si apetitul meu de cunoastere este nelimitat..
So. Sa revin.
Lista me de pretini nu i asa de mare. Neamuri, suflete pereche, si cativa amici buni. Ca nah.. tin numa' ce mi trebuie. Pe unii i am adaugat je, altii au venit cu buna stiinta. Sau curiozitate. De ce spun asta? Is foarte sceptica in a adauga noi frenzi pe reteaua respectiva. Ca asa s io. Patita. Si m am lecuit, sau incerc sa o fac. Dara , stau si ma intreb: Cum pana me am acceptat fumei geloase la mine in lista? Ca le am si acum, ca (cica) , mi s dragi. Ele au venit din curiozitate ,gasindu ma in lista sotilor sau a logodnicilor. Sau a iubitilor..never mind. Cert e ca le am dat accept. Si io tat din curiozitate. Sa vaz cum monitorizeaza eventuala me activitate vertuala cu pretendentii lor. Pff.. Cred ca au ramas insa cu destu' uNflat. Ca io mi s cuminte. Si devreme home. Si nu ma bag in relatiile altora. Pentru ca mi o fo de ajuns destule alte mici "judecati" vizavi de trecut.
Dar asta e istorie.
Ceea ce vreu sa clarific, e ca nu incetez sa ma minunez de neincrederea unor fumei. Moo..daca e sa te insele, o face si far de feisbuc, si far de lant legat de maini.. Pe bune. O face pur si simplu. Ca asa vre cucu' persoanei respective. Poate ca se satura la un moment dat de obsedante iubirici, de fitze si de control, sau poate ca gasesc alte bunaciuni mai linistite. Sau poate raman cu geloasele. Nu ma pasioneaza aspectul..
Vreu doar sa dau aviz celor ce mi cer add , ca sa vaza de nu ma secsez onlain cu partenerii: Stati chill, damelor. De vreti sa mi vedeti moaca, faceti o. De doriti sa mi cetiti mintea, incercati. Dara nu mi subestimati vaga inteligenta. Pentru ca atunci o sa ard in fire, si o sa ajunga jarul si in ograda voastra.. Si atunci e bai mare..Haidi pa.
P.S.Mi e dor. Tim.

Port platosa de nesimtire. Deci puteti lovi dupa bunul vostru plac.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Sinistru de alb.


Imi vor fi biciuiti din nou, obrajii. De pale de fulgi , ce mi ustura chipul, si ma adanceste intr o tacere gafaita de atat de multa nea. Iar cardul de ciori, ce da rotocoale deasupra mea, prevestesc urgia. Mi e teama de ciori. Mi e sila de sila ce o am pentru zapada. Pentru ca acum, o urasc.
Viscoleste. Nu ca in basme, ci ca in realitatea de acum. Frigul patrunde in oase, si nimic din ceea ce am crezut ca se va transforma in feerie, nu este frumos. 
Bizara vreme. Cu batai in plus de inimi inghetate. Si cu nevazute drumuri, maturate de vifore ce nu se mai sfarsesc. Si hauit de vant nebun ce astupa canale auditive, nelasand carare nici macar pentru sperante..
Nici gri nu e. E cer albicios. Ocean de omat rece, ce parca mi ranjeste intr adins, spunandu mi prin tacere, ca nu i pasa. De mine, de noi, de ei, de toti. Tavalug de pustietati noncoloristice. 
Iar ciorile..Croncane si se rotesc aiurea, dansand a rece..
Si ma voi lovi, in nevederea mea, de alti pribegiti- venetici ce si chinuie picioarele prin capcane de albitura rece. Nici macar aburi nu voi simti. Imi voi adanci nasul intr un fular ce nu i de ajuns de calduros, si voi merge pe un drum ce mi va parea nesfarsit. 
Si injerii parca au aripile frante..Si mi e dor. Tim.

marți, 28 ianuarie 2014

Sa nu ii spui.(1)



Ma irita defectul acela din desen. Un "V" alungit un pic mai mult decat trebuie. "V",".", "_". Proces repetitiv. Culoarea rosie, pe fond de portelan alb. Curios. Ceasca aceea, atat de veche, nu era deloc ranita. Un pic din auriul toartei, era sters. De milioane de clipe.
Era marti. Si serveam ceaiul din setul acela mai batran decat EA. "Il am de la Madam Betica". "De unde vine Betica? ",intrebasem surazand, anticipand raspunsul. "Beatrice. Fusese nasita de o frantuzoaica din breasla. O femeie mignona, cu sanii mari si voluptosi, care se aciuase in casa lui Dragomirescu. Coanei Safta, mama Beticai, i se impleticea limba cand era vorba de frantuzisme. Si i a spus simplu:Betica."
Cunoasteam istoria lui Dragomirescu. Mi o depanase intr o seara ploioasa, cand se asezase pe Gogu. Fotoliul imens, stil Roccoco, cu tapiterie rosie, si picioare curbate. Prima oara mi se paruse mare, insa dupa ce Silvia se asezase pe el, imi parea un taburet minuscul. O dureau picioarele. Si salele. Se asezase comod, revarsandu se pe acea catifea putin tocita. Niciodata nu mi se vaita. Ii vedeam durerea doar prin ochii mici, stransi pana la lacrimi , cand o apucau crizele. In seara aceea ploioasa, dorise sa ii aprind lumanari. Parfumate de timpuri trecute. In sfesnicul mare, din argint, inchis in vitrina, langa cristaluri si portelanuri fine. Toate tinute sub cheie. Si chibritul parca era altfel. Scosesem bricheta, sa ii aprind mucurile , si nu m a lasat. Tinea la obiceiurile ei. De fosta cocota parvenita. 
Si in amurgul acela plin de lichid noral, mi l zugravise pe Dragomirescu. Pe grefierul acela inalt si cocosat, cu mainile umede intotdeauna, cu ochii sticlosi in care irisii albastri te sfredeleau pana la maduva. Era chel. Se zice ca ramase asa , in urma unui soc de pe vremea Marelui Razboi. Atunci cand, o haita de terchea berchea, ii violase mama in fata lui. A vrut atunci sa ii omoare. Dar era prea pricajit si nu putea tine in mana nici macar un cutit mai acatarii, d apoi un topor. Asa ca se facu grefier. Ii placuse sa caligrafieze inca de cand era "copil bun la toate" , in Biserica Amzei. De ucis , nu a ucis pe nimeni. A crescut, si a uitat de razbunare. Dar i a cazut tot parul. De aici, i se spunea "Spanul". Coana Safta il botezase amestecat: Dragospanu. Si asa i a ramas porecla. 
Dragomirescu nu a fost insurat niciodata. Nici o femeie nu se apropia de el. Avea buza de jos, rasfranta si balea mai tot timpul. Gura ii duhnea de la mahoarca din tigara facuta din frunze de tutun ,nu chiar uscate. Si pufaia din zori si pana noaptea tarziu, cand dadea pe gat un toi de tuica contrafacuta, adormind in holul casei. In paturi nu mai era loc. 
...................................................................................................................................................................
Ceaiul se racise. Ma rugase sa o ajut sa urce in dormitor. Isi ridica trupul masiv, incerca sa se indrepte de sale, si isi lua bastonul. Ma intrigase mereu, capul de taur din argint. Tarziu, am descoperit ca se desuruba, si ca , in interiorul lui, Madama tinea saruri. Old times, old memories..
In dupa amiaza aceea fusese tacuta. Rumega ani ce trecura nemilosi prin trupul ei, sufletul ramanand la fel de frivol ca si in tinerete. Numai mintea ii juca feste. In clipele de luciditate, ma striga pe nume. Alteori, eram pe rand  Ildiko, Ramira sau Safta. Niciodata Crina,insa. 
Tarsaia papucii satinati, lasandu se grea pe partea stanga, acolo de unde o sustineam eu. Urca gafaind scarile in forma de melc, poposind la fiecare trei trepte, pentru a suduii trecutul..
...................................................................................................................................................................

vineri, 24 ianuarie 2014

Cine nu are.


..Nu spun batran. Pentru ca refuz termenul. Si pentru ca si tata, nu se simte in apele lui cand ii aduc aminte de venerabila sa varsta. He heee..flacaul ce s o indragostit de cozile groase si lungi ale mamei, soferul ce "fluiera" cam peste tat in tinerete, o ajuns bunic. Vaduv. Dar o ramas , mai presus de toate, tata.
Un om dificil. Sever cateodata, bonom cam totdeauna. Un om incercat. Ca oricare. Nu ma puneti sa va spun ce sentimente am, pentru ca nu le am definite. 
Respect. Asta le intruneste pe toate. In rest...
La multi ani, tata. Cu bune, cu rele, macar dumneata ramai mai multa vreme langa noi. Nah.. c o zic.. Te iubim, tati!

miercuri, 15 ianuarie 2014

Dus. Intors.


Pe voi nu v o palit vreodata dorul de duca? Sa plecati asa, fara nici o destinatie in minte..Doar voi, o valiza, si o fotografie..

Si fara poza merge. Parol! La ce buna o amintire, cand poti fabrica alta/ altele? Cand vrei sa fugi de ceea ce nu suporti, pentru a ti fie tie BINE?

Si BINELE asta are mai multe semnificatii. Atunci cand iti este impus, tinzi sa il refuzi. (Asta daca sti ce inseamna modestia si altruismul. Sau egoismul propriu.) No..Apoi, dupa cateva clipe(ore) de gandit la gheata, judeci altfel. Si incepi sa ti faci bagajul.

Incepi sa visezi cu ochii deschisi si impaianjeniti, la un mal de mare. La nisip rece, la o apa tulbure, care te ajuta totusi sa te limpezesti. Pe tine, de tine.

Sau sa strabati strazi . Fara oprire. Sa mijesti ochii intr o vitrina plina cu antichitati prafuite de ani. Si sa te asezi apoi, cu valiza langa, sa bei cea mai mare granitta ever. De grep. Sa simti cum bucatile de gheata iti amortizeaza corzile vocale, ce nu te vor mai ajuta nici macar sa gemi. De durere. Ca de placere ai facut o destul..

Si sa iei un cartus de tigari. Sa incepi una, sa tragi cateva fumuri, sa faci rotocoale albastrui, si apoi sa o stingi. Tigara. Si secventele din capul tau. Cu ce a fost. Rau. 

Sa te ridici garbovita de ceea ce va urma, si sa tarasti nimicnicii de moment. 

Ahh..cat mi ar place sa ma teleportez amu in Nirvana. Fabricata de mine. Intr o camaruta ca cea de la Paris, cu jumatatea de cartus de tigari, cu masina mea de scris, si cu mine insumi. Mi as aranja amintirile in dulap, si le as proba zilnic. Sa vad daca ma mai regasesc printre ele.

As lenevi . Veacuri. M as ridica de pe sofaua tapisata cu crini imperiali, doar sa ma mai uit in oglinda, si sa mi zic: "Ai BINELE pe care doar TU ti l ai dorit".

Gata cu visarea..Impachetarea, drum intors in reality. 
"...undeva se aude un "poc"..Un balon plin de iluzii s a spart. Era pink."

marți, 14 ianuarie 2014

Nous, et le monde.


"Palma asezata strategic pe mijlocul meu. Gaturi incordate, pozitie vadit nefireasca. Dar bucuria unui singur dans intim. Tango. Imi arcuiesc spatele, si fac un semicerc cu o gamba arcuita. Varful pantofului meu iti deseneaza jumatate din inima. Iar tu o intregesti. "

Tigara se arsese pe jumatate. Cu ochii inchisi, se vedea. Amandoi, intr un amestec de pasi si batai de inima. Au alergat de nebuni pe pavelele Parisului. Doi copii in straie de adulti. Doi iubiti in haine de prieteni. Ce muscau dintr un singur croissant, si se imbatau cu arogante. De Evian.

A lasat o , azi noapte, tarziu, sa mearga pe linia continua din mijlocul strazii. Laturalnica rue, cu ochii zgaiti ai peretilor, privindu i cum se saruta. Cast. Ca apoi sa se devoreze.

Si ei ii placea la nebunie. Rasul lui. Gutural. Si il punea sa greisseze , sa i spuna rarait "mon amour". Sau atunci cand tocul pantofului ei, i a ramas intr o gura de canal parizian. Si s au lasat in genunchi, privind cu gandul, catacombele. Fericire. Mergea desculta. Prin Paris. Cu el.

S au scalambat nebuni, la pictorii din Montparnasse. Ei prindeau luna pe panze proprii, ei adunau stele. Ale lor. Si au luat metroul din "Edgar Quinet". Sarutandu se si acolo. Si murmurand frantuzisme. Simtind la puterea a doua.

Si au urcat scara incolacita ca un melc, spre micuta camera inchiriata. Cu muscate curgatoare, si perdele prinse in panglici roz. Au dansat tango. Si s au iubit. Si s au iubit. Si s au iubit.

.................................................................................................................
 Inca doua tigari, si se termina pachetul. El e jos. Ii cumpara un trandafir. Ea stie, dar se lasa surprinsa. Si il asteapta. Cat e nevoie. Pentru ca il iubeste. Aici, in Paris. Si oriunde.

Adevarul e mai ciudat decat fictiunea.(M.Twain)



joi, 9 ianuarie 2014

Imaterialii.



Amu fix 42 de minute s o ridicat ceata. Si m o lasat fara vaicareala continua ca nu mai suport umezeala. Si mi ai trimis soare. Nu o raza. Mai multe. (De m ai vedea in clipa asta, cand scriu  infrigurata sa nu mi pierd sir de idei- ai rade. Fumez si s concentrila, si mai beau o gura ferbinte de 3 in una iacobs cacaniu. E bun, chiar de s la al doilea).

Si m am pus sa ti tastez, pentru ca altfel nu avem vreme sa ne mai vorbim. De iubit, ne iubim constant. Terifiant de mult. Nici noua nu ne vine sa credem asta. Ca nu ne am plictisit unul de celalalt, si ca nu ne este rau. Nu NE mai este. (Apropos de chestia asta: Sti ce i o zis Marin Preda , Ninei Cassian? "Ca el a ars pe dinauntru, si ca nu o mai poate iubi". Apoi s au iubit fizic. La sinaia. Si pe dusumeaua din birou, care le tinea loc de pat).

Noi n am ars deloc. Doar jaruim. Si ne aprindem in slow motion, mocnind. De dor. De atat de multe nespuse . Simtite.
Stai sa fac o pauza, sa ma adun. Mai bag si o tigara. (Si lasa rictusul dupa chip. Sti ca fumez ca o turco tataroaica.E reflex deja.)

Si s inca sub influenta celor petrecute ieri pe aici. Dara sti cum privesc tarasenia asta? Ca pe un memento pe care il scoti de la naftalina, atunci cand ai chef sa razi de naivitati existente si de neincrederi. Sit down, gand! Azi e Joi. Si nici macar nu i doi.

Aseara am vorbit despre moarte. Azi am citit despre moarte. Ciudat, dar fara de teama. Ca si aseara, si n ultimile noastre seri. NOI stim de ce o asteptam senini. Sa vina atunci cand trebuie. Ia ia. Vezi tu urma de conversatie (pardon-monolog) morbid? Neahh..

Si e soare afara. Si nu mi e dor de dor de tine. Las atrii si ventricole, si derme si trairi ..peste tot peste tine. Zambesti,ha? Macar surasul sa te odihneasca.

Sti ce am facut de vreo 3 minute? Incercam sa aleg cantec pentru postarea asta. Cred ca de as fi avut aseara sonor la laptop, te as fi injurat..Cand mi ai spus "Doar umbre..".Acum imi place. Voce guturala. Da le n pana mea de versuri. Nu tin cont de ele. Eu te iubesc si pe muzica, si in tacere. Si fericita, si trista.

Cat de bine ma cunosti, injere..Ai simtit aseara ca nu prea imi mai venea a scrie. Si mi ai spus: "Sa nu incetezi niciodata sa scrii. O faci destul de bine". Vezi? Nu mi trebuie decat sutul ala al tau, si imi revin ca boxeorul dupa cnocaut. 

Ne "terapizam" amandoi. Scriind eu. Tu- simtindu ma constant, eu- pastrandu ma in tine. 
S au facut deja 2 ore de cand nu mai e ceata. Am tot taraganit sa termin ceea ce nu voi termina vreodata. Adica sa ti spun prin taste ceea ce deja stii. Ne lipsim inca pana peste o ora. Si te sarut pe aripi, pana atunci.
Iubesc. Te.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Nota autoarei.

Sunt nevoita(sau nu), sa scriu chestia asta. Si mi e sila. Pentru ca inca sunt naiva. Pentru ca inca cred(eam) in originalitate. Pentru ca refuzam sa mi deschid ochii mari , sa vad neloialitatea. Sau ipocrizia. 
Repet pentru a mia oara: Nu am pretentia sa fiu considerata extraordinara. Aici. Dar am nevoia sa fiu EU. necopiata si necopiind pe altii..
E o diferenta in a te inspira, si in a fura idei. E o diferenta intre a fi un om vertical, echilibrat, si a fi impostor.
E o diferenta in a te bucura de ceea ce scrii tu-pentru ca gandesti tu, si in a primi aplauze si aprecieri pe ceea furi. Deformat sau nu. 
Sunt dezamagita. Am gust de pelin in suflet. La naiba. Sa fiu copiata, ma asteptam. Sa fiu copiata in idei de o persoana care are pretentie de critic literar si bloger de renume- NU. Inseamna totusi ca am valoare. Nu? 
Ar trebui sa mi pun ca motto urmatoarea fraza: "Pe aici nu se trece! Pe aici se scrie ce se simte." Ce as rezolva? 
Scrierile mele sunt trairi. Venite din MINE. In orice minut de bucurie, tristete..chiar si plictiseala. Uneori postari copilaresti, alteori discutii cu mine insumi. Imi apartin. Sunt ale mele. Si amu , imi arat egoismul. Ei da! Imi apar bataile de puls lasate pe aici..
Ar fi trebuit sa ignor asta , si sa merg mai departe. Sa mi vad de ale mele , si sa traiesc linistita. Ar insemna sa ma complac in ideea de a infinge cutitul pe la spatele oricarui om ce se deschide aici. Si nu vreau sa fiu bagata in aceeasi cocina cu astfel de persoane. Punct.
Nu las probe . Nu dau nume. Nu sunt lasa. Sunt doar un om cu capul pe umeri. Chiar si daca il am in nori, majoritatea timpului. Cine e vizat, se simte. Sau nu. Asta depinde de caracter. Sau de lipsa acestuia. 
De ieri, pentru mine, a murit (figurativ)-un om. 
P.S: Din toata tarasenia asta, EU am fost acuzata de plagiat....Damn. O lamaie are careva? 
Io te un argument, Bianca..Tu ai postat in 2011..eu in 2010..aici. Si cu asta..m am lamurit pe deplin. Tu cu cu ale tale, eu cu ale mele..
RIP.
P.S1: EU nu scriu pentru cititori..nici ai mei, nici ai tai, nici ai altuia. Daca tastez, o fac IN PRIMUL RAND PENTRU MINE. Pe cititori ii respect. Si le respect si parerile. Pff..Daca mi aduc aminte de ceva, o sa urmeze si un post scriptum 2..si 3..si asa mai departe. Nu am nici un sef caruia sa i argumentez faptele. 

marți, 7 ianuarie 2014

Milk si aer de tine.

Ceata nu se ridica. S o impamantenit pe umeri si s a fixat pe retina, facandu mi pupilele de superfelina. Nici o creanga nuda de copac nu se clinteste. Umezeala. Si un gri abia intrezarit, printr o atmosfera laptoasa.

Albe si satinate ne au fost. Asternuturi. Moi si pline de mosc si stare de beatitudine. Ne am odihnit unul de altul, dupa ce ne am epuizat insiruindu ne .Inlantuindu ne. Aruncandu ne si aducandu ne inapoi prin mii de soapte. Si atingeri. Matasoase, lasand dare. De plinatate.

Densa vreme. Cu fatada de lapte necondensat. Abur ce nu se imprastie nici macar la un expir fortat. 

Si stau. Si astept. Ne astept. Ma uit intr un punct fix, deformandu l, si modelandu l dupa asemanarea pometilor tai. Atunci cand se destind..cand imi saruta degetele..falanga cu falanga.

Imi place starea asta de amorteala. Asemanatoare exitusului precedat de dragoste salbatica. Imi place sa te iubesc. Si mi place sa ti scriu despre asta. 

Nu se ridica. Nici ceata, nici cortina nu cade peste scena asta alba. E continua. Zguduita doar de aripi perene de porumbei infrigurati. Doar pentru o clipa. Apoi densitatea ramane . Aceeasi. 

Iubesc. Te.

luni, 6 ianuarie 2014

Lexic iubiral.


M am hotarat sa ne impartim din clipe.Una eu, doua tu. Si cele din noapte tot ale tale sunt. Si o sa facem schimb cu momente singulare,  pana ce vom da alt sens cuvantului plural.

Si te voi lasa sa mi atingi umezeala pletelor negre, cu privirea. O sa simt cand o sa mi dai o bucla dupa  ureche, ca sa mi poti saruta lobul. Nu vreau sa mi soptesti. Vreau sa mi urli tacand ochi in ochi ca ma iubesti.

Eu am tendinta sa mi te impart. Numai mie. O bucata de iubire de dimineata, cu aroma de mac crocant pus pe un covrig aburind, o parte ziua ntreaga cand, te opresti pentru moment sa mi spui si sa ti spui ca ma iubesti. Si sa te intregesti seara. Pentru a te pierde definitiv in mine, in intuneric  luminat selenar.

Si m as juca cu tine, leapsa. Sa nu pierdem nici o picatura din ciudata noastra iubire. Sa ma poti atinge delirant , sa te pot saruta fara de oprelisti. Si as spune piua, doar atunci cand te as privi dormind. Impleticiti in talpi reci, incalzite, ca un meduz si o meduza prinsi in tentacule de buze arse de atatea gustari repetate..

Vezi injere? Plagiez cantari de mare si rondeluri de Minulesti ..Dar  recunosc. Iubesc . Te. Fara masuri. Far  de ocale si metraje. 
Oare infinitul are limita?
TIM.

RautaciZme.


Si cum sa incep un an nou fara o doza de rautate? Ca doar nu m am schimbat doar de dragul unei singure clipe ce o facut trecerea dintre 13 spre 14..Pana me..Naravu' din fire, n are lecuire, iara io nu fack rabat de chestia asta.
Io nu mi am aniversat blogu' pana amu. Niciodata. Si nici nu cred ca am s o fac. Numa' ca, fiind free de la munca, am mai recitit dintr ale mele. Si mi am pus inevitabila intrebare: Oare de ce (in pana me'), am inceput io sa scriu? Pentru ca asa e la moda? Pentru ca mi o placut Secs in da siti? Si voiam si io sa par o tzara de bucata din miss Bradshaw? Poate. 
Motivu' fu altul. Am inchis un site. Pe care l aveam pentru placerea sufletului meu. Si i am pus lacat, pentru ca trebuia sa platesc de l tineam. Si io s zgarca. Adicatalea de ce sa nu ma bucur de ce e gratis? Ha? 
Iaca ashe s o "fatat" blogul aista. Din necesitatea de a avea o "acasa". Credeti sau nu, mi se rupe. Aceeasi unica sinapsa.
Si d acilea, am inceput sa citesc alte bloage. Unele faine de a dreptu', altele surogate eftine rau di tat. Unele apartinand oamenilor de valoare ,(pentru simplu fapt ca ii simt a fi OAMENI), altele fiind scrise de nulitati. Si io te o rautate. Si stiu ca s subiectiva pana n maduva de coloana cervicala. Si ce daca!
Nu iau la puricat pe nimeni. Is directa si far de rusine cand afirm chestia cu nulitatea. Chiar de nu cunosc pe deplin persoana ce scrie, o recunosc insa dupa scrieri. Ii simt egoismul, falsitatea si ipocrizia. Si uneori , culeg si parti naspa din mine. Prin prisma altora. A celor ce se cred zei in blogosfera.
Amu nu va atacati. Ca majoritatea sunteti fair. Io nu s. Amu. Ca asa mi or venit spumele. 
Ca s la inceput de an, si trebuia sa fiu rea. Cu mine, pe mine, pe retinele mele. 
Si necesit o pereche de ochelari de cal, sa nu mai fack pe criticul literar. Ca nu mi prieste la pancreas. Parol!
Hai ca va tzuc!

Uraste ma perfecta, iubeste ma defecta!

duminică, 5 ianuarie 2014

nefinisata dantelarie.


nu mi place sa port sosete. nici macar pantofi. nu s una din alea de s ahtiate dupa noul trend in materie. mie mi plac bocancii. si cuvantul in sine imi gadila urechea atunci cand repet in degrade de la o voce puternica la una slaba-bocanci,bocanci,bocanci..
va duce gandul la o femeie lipsita de feminitate? si ce daca. poate mi ar fi placut sa fac parte din protipendada femeilor cu bun gust, drogate de moda si superpreocupate de infatisarea fizica. neah. nu s io . ma ustura degetele deja, doar incropindu mi propria viziune de femme fatale.
imi place sa simt recele parchetului. sa uit dezinvolt sa mi pun papucii de casa, sa pot simti senzatie de imitatie de lemn. si gresie si mai rece. ca apoi sa fiu obligata sa mi acopar degete diforme, pentru a putea iesi din casa.
v ati privit vreodata ,cu atentie, talpile?
io am vazut pe feis imaginea de mai sus, si mi am adus aminte ca mi place sa stau desculta. si sa mi calc cu talpile goale, toate principiile pe care nu le am.
Hai ca va tzuc.