joi, 15 ianuarie 2015

Cancer.

 
"Ai grija de tine. Sa fugi.Sa nu te uiti inapoi cand auzi cuvintele astea din gura celui iubit. Nu suna a ultimatum. E sfarsitul. Cel ce te a protejat pana atunci, caruia i ai fost tot, pleaca. Te lasa . Ca si cum,  privindu i chipul plin de mila si compasiune,  ar spune: "Vezi ce faci de acum incolo. Mie nu mi mai pasa".
Cuvintele dor. Sapa in derma cu unghii nefacute.  Sfasie. Iar nefaptele,ustura.Si ochii,seaca. Si ajungi sa nu mai vezi decat umbre. Nici macar amintiri".
 
O priveam si taceam. Mintea mi era golita de mine, si incerca sa traiasca inlauntrul ei. Pentru a o putea intelege. Am inchis ochii, si am continuat sa ascult.
 
"L am iubit. Fara termen de comparatie. Nu era totul. Eram eu. De fiece data cand eram impreuna, aveam parerea ca ma desprind ca un suflet din el,pentru a putea fi doi. Gandul  meu, procesa la el in creier. Vorbele lui, se formau in mine. "
 
Si?
 
"Si ce..Sufletul lui imi apartinea. Inima. Insa trupul,nu. "
 
....
 
"Eram pagani. Traiam ceva interzis. Dar unic. Pana cand mi a spus sa am grija de mine. Atunci am simtit. Ca am pierdut ceea ce nu voiam sa am decat atat cat puteam avea.
Nu am stiut de ce. Si de atunci,nu mai aveam incredere in mine. Pentru ca eram  singura. Pustie. Fada. Acra.
Atunci am stiut ca voi deveni fum. Si ca voi respire momente trecute.
Cineva imi spunea ca o dragoste trecuta,lasa cicatrici.Iti spun eu. O iubire altfel, lasa in urma doar cancer."
 
Ti a fost dor?
 
"Si de mi a fost ce puteam face? Scrasneam din dinti, si plecam mai departe. Sa uit. Sa ma uit. Si n am putut. Si nu o voi putea face.Il am tatuat. Pentru totdeauna.Nu intreba de l mai iubesc sau nu. Traiesc trairi traite si ce nu vor mai trai." 
 
Mi am ridicat privirea. In fata mea, femeia se transformase. Ochii albastri erau fara de esenta. Buze arse,purtau urme de  dinti. Alba,stravezie. Dar aceeasi.
 
Si apoi am spart oglinda.


Ma plange. Eminescu.


Cum se fabrica zile negre si nopti albe? Simplu. Iei o doza de soare palid, inconjurat de ceata ,si rezulta negura. Nu conteaza ca o vezi la exterior si o simti la interior. Si n timpul luminii , gandesti,gresesti, te zbati in black. Mai ai parte de cate o bucata de roz, de un ras copilandru, de un latrat vesel sau un mieunat . Tot negru.
..apoi te scalzi in griji cotidiene, nepansezi rani sangerande,ca-deh..nu ti place rosul. Dar il lasi sa faca baltoaca.
Si cum iti construiesti noptile albe? Cafea. Multaaaaaaaaaaaa. Si tigari . Cat cuprinde. Si ii zambesti pervers pancreasei, si ii arati ca se poate. Cu de toate. "Nopti albe (nu in Seattle)". Pline cu de toate .Ca shaorma. Pe care nu o prefer.
Numai telefonul meu e gri. De la fabrica. E spart. Dar nu ma doare pe mine. Ci pe carcasa. Si l inchid. Sa n aud. Sa nu vad. Sa nu simt.
Ca e placuta starea asta de amorteala.
Si de tacere.


Mihai Eminescu

Prin nopti tăcute

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
..si doar l am asigurat ca s bine..    

miercuri, 14 ianuarie 2015

Matinal cu insomnii nefrumoase.

                                                                                                      Vince Lussa
Eu sunt un om cu dureri. Si slabiciuni. Iar cand mi se umple sacul, le descarc. In sufletul celor ce ma asculta. 
Si nu sunt un om frumos. Pentru ca ii incarc cu grijile si temerile mele. Si ii garbovesc cu balastul meu emotional. Si ii fac sa plece. Pe cei ce nu mai suporta emotiile mele.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu pot oferi zambete,decat printre lacrimi. Pentru ca ma ustura multe. Si spuse si nefacute. Si facute si nespuse.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca mi pierd demnitatea,si ingenunchez atunci cand sunt lasata in urma.
Si iau relaxarea altora. Obligandu i subtil, sa renunte la alte bucurii,pentru a asculta amaraciunile mele.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca am lasat dezamagirile sa ma schimbe. Am deformat oglinda sufletelor.Altor suflete.
Si nu sunt un om frumos.Pentru ca nu sunt un exemplu bun. Atunci cand imi urlu neputintele. Si nu stiu ce cale sa urmez. Pentru ca sunt intr o pauza. O pauza de mine. Unde nu exista noi.
Nu sunt un om frumos,chiar daca astept, fara a fi asteptata. Neg orice as face bun, pentru ca mintea mea gandeste doar sa faca rau. Ei. Mie. Niciodata noua.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu am timp pentru prieteni. Pentru ca eu nu am prieteni. Am doar cativa oameni frumosi.
Si ca un om nefrumos ce sunt, nu gasesc puterea de a o lua de la inceput. Pentru ca eu nu am vlaga nici macar sa continui.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca altfel, nu as fi eu.
Si ma trezesc. Si mi pipai uratenia, spunandu mi" Cat de om sunt. Far' de frumusete.".Si plec.

marți, 13 ianuarie 2015

Unii isi propun.Eu ma pastrez.


Mi a venit sa mi tai pletele. Sa le arunc in urma, ca sa am pe ce calca. De parca in firele alea albe ,ar sta toata furia. Pe naiba.
Mi am bagat foarfecele ntr o bucla. Si am simtit rece. Si am lasat, amortita, o mana dusmanoasa.
Mie mi a venit sa plec. Departe. De lumea mea inlantuita. Sa intorc spatele, si sa plec. Sa fiu pentru o secunda, reincarnata lui Ludovic. Al cinspelea,pare se. Care o zis,ca "Dupa mine, potopul!". As fi insfacat ceva intr un rucsac, multe pachete de tigari, si ceva sa scrijelesc. Pe unde as fi putut.
N am facut o. Lipsa de de toate.
In special de curaj.
Mi a venit sa rup fiinta din mine. Pentru ca am fost obisnuita sa fiu in centrul atentiei. Si am palit. In timp. Pentru ca nu mai stiu sa spumeg. Sa fiu foc. Si para. Sau mere..Nu conteaza.
Si am ramas,totusi. Blocata la un nivel propriu. Pe care o sa l sar, o sa l ocolesc. Sau o sa l venerez. Cine dracu mai stie ce va fi?
Mi a venit sa continui cu te iubesc urile mele. Si mi am dat peste deste si peste suflet. Mi am ranjit unei chestii sangerande, si am stropit chip, cu praf si urme.
Si mi am revenit. Sau nu. 
Si sa dea naiba de nu am nevoie. De tine.