marți, 24 iunie 2014

Nestiutele simtite.


"Spune mi ca iubesti scoica asta"
"Iubesc scoica asta", mi ai raspuns zambind ghidus.
"Mai spune mi o data. Iubesc scoica asta.", te am rugat, batand din picior, ca un copil ce voia jucaria. ACEA jucarie.
"Suflete, o iubesc. Ii iubesc albeata de sidef, mirosul de mare, o iubesc pentru ca vrei tu"-mi ai spus rabdator, ca si cand mi ai fi dat ACEA jucarie.
"Tu o iubesti, o saruti..iar eu voi auzi urme de pasi ,ce ma vor urma oriunde,da?". Ma priveai amuzat, si nu stiai ce e cu patima un pic exagerata ce ma stapanea..
Mergeam schiopatat. Rochia lunga, alba, masca firicelul de sange ce isi facea drum spre nisip. Era felul meu de a marca trecerea in viata asta. Mana n mana cu tine. Suflet in suflet.
Tineai scoica in palma, si ii simteai gustul sarat. Te ai ingrijorat cand, uitandu te in ochii mei, ai vazut lacrimi. Tii minte? Ti ai suflecat manecile, si mi ai sters ochii..usor,sa nu ma doara. Credeai ca plang de fericire. Jumatate adevarat..Ma durea.. Ca voiam sa afli tu..cat mai curand..
Imi tatuasem scoica asta..pe care o culesesem amandoi, in prima zi din viata noastra. 
Eram desculti si ne calcam pacatele stiute si nestiute. In urma mea, sirag margelat de sange nisipos, deschidea calea catre alte nebune fapte ce urmau..





TIM.