joi, 10 aprilie 2014

De vrei sa stii ce am facut aseara.




Sa nu ma certi ca:
..te am ascultat dormind. Cu ochii, ti am inganat rugaciuni pentru injeri. Si mi ai trimis simfonii de vise. Partituri de atingeri, acorduri de pasiuni si solfegii de saruturi.
..si sa nu te superi ca ti am atins nelinisti si le am transformat in cascade de bine. Ma gandeam eu ca raul din cosmaruri se va lichefia, imblanzit de gandurile mele.
Mi ai tresarit .  Ai simtit tremurul ce patrundea din trupul meu spre al tau. Am facut o vraja si s a transformat in metafora nocturna. Cu aceleasi claviaturi , transformate in soapte si chemari.
Tu imi surazi mereu. In orice clipa. Si n odihna imi zambesti. Iar mainile tale ma cauta , ma gasesc, si ma fac docila. Si ma ghemui in imagini mentale, ce ti se deruleaza odata cu disparitie de astri.
Si ti sunt gura de apa, ce ti mangaie buze uscate. In seara asta, ti am sarutat doar aripi. Osteneala ta, mi a devenit pocal de libertate.  De a te iubi. Dormind.
Ti am desclestat degete agatate spasmodic de coapsa mea dreapta. Si le am urcat mai sus ,ca sa fiu in siguranta. Sa nu intru in neguri de nevise . Sa raman doar in causul trupului tau. 
Am tras de cortine de irisi, sa nu pierd imagine de chip de injer. Dar m o invins o Luna sangerie, ce si arata gropi sarcastice printr o perdea de nori. 
Si inchis am zarva de iubire, doar pana dimineata. M am facut atom de vis, din visele tale. Mi ai devenit nucleu vital.
..am murmurat spre minicoma, ca imi esti final si inceput.
Vazut am rasarit prin ochii tai. Ti am fost nesomnul din vis. Si ti sunt pasi spre alte zile. Ma ierti? Ma mpiedic benevol, sa ma mpamantenesc in tine.



marți, 8 aprilie 2014

Nu vad. Nu aud.Merg,insa.



Prefer sa fiu legata la ochi cu o esarfa invizibila, prin care sa nu zaresc decat ceea ce vreau eu.Sa bajbai doar printr o lume a mea. In care sa inlatur orice mi e nociv.

Sa ma impiedic de oameni anosti, fara vlaga si fara bucuria de a trai "altfel". De persoane pe care nu le cunosc, dar vreau pentru o clipa , sa le arat ca s amorfe.

Si nu vreau sa aud. Decat ceea ce mi mangaie scarita si nicovala. Muzica mea, chemarea Lui. Sa raspund doar silabisind un "da" si mai multe "nu".

Nu vreau sa ating decat ce mi catifeleaza simturi. Nimic colturos, nimic imperfect.
Si vreau sa mi cuprinzi Tu mana. Sa ma las ghidata de sufletul tau. Ce e al meu. 

De tot. Si pentru totdeauna.

luni, 7 aprilie 2014

Pleonasme. Paradoxuri. Iubind.


Ne am trezit, nestingheri, pe mal de mare. Pustiu in toate zari de plaja in amurg. Lumea se ascunsese, facandu ne loc. Sa ne putem tine de mana si sa ne respiram valuri. Reciproc.

Crezi ca mi pasa de nisip rece sub talpi goale? Sau de briza fina ce mi fac simturile sa explodeze treptat? Sau ca bucata mare de borangic alb, care , acum cateva clipe imi acoperea umerii? M ai desfasurat, ca sa ma poti roti , sa ajung cat mai repede in tine.

Iti conturez chip, cu maini cu gust sarat de mare. Buzele ti imi zambesc si mi prind degetul. Nu ma doare. Nu ma poti durea tu

Amurg in culori ireale. Noi doi, o mare atat de statornica. Nisip. Si inca nimeni.

Imi aud strigat numele. De undeva, din strafunduri linistite, ce asteapta intuneric cosmic. Si dau sa pasesc spre cantec de sirena nevazuta. E prea mult bine in mine. Si nu stiu sa ma bucur de fericire.

Iar tu ma strangi spre tine. Brate protectoare si dorinta de ramaneri permanente. Esti acolo. 

Ne unim palme, prin lipici de suflete. Priviri amestecate, aceeasi culoare, acelasi orizont de admirat. Un alt final de asfintit . Aripi de pescarusi. Si noi. 

Ma agat de tine. De orice frantura de gest si de orice vorba nespusa. Nu ti pot spune cat de mult te iubesc. Simti . Imi simti puls, si tot ce nu pot exprima altfel. Decat prin contopire. Totala.

Am stiut. Ca undeva, candva, voi avea parte doar de inceput. In fiece zi, cu orice val, sau fir de nisip. E atat de mare imensitatea, injere.. 

Ne vom iubi in alb ,si n nopti nebune. Promit.
 Si nu. Nu iubesc marea. Nu atat cat te iubesc pe tine.