vineri, 30 august 2013

Imprumuta ma.(Extensii temporale.)




   
 

Da ma cateva momente, altui timp. Trecut,prezent,viitor..nu conteaza. Despica ma usor, si elibereaza mi EU l ce l vreau plecat acum din mine. N ai grija. Ma voi intoarce, pe acelasi praf de stele pe care l ai adunat, formandu ma. Facandu ma a ta.

Astazi am chef sa plutesc pe oriunde. Sa pot privi de sus ce am avut, puteam avea si ce nu am. Nu i tanguire. E curiozitate. Cum ar fi fost daca..

Nu mi place muntele. Dar vreau doar "one day" sa l simt in compania unei "Heidi" pierduta n lasitate..

Sau du ma pe pavele de centru vechi, mana n mana cu un trecut negru . Si da mi ragaz sa beau un Radler sa mi pot trage suflarea. Si apoi fug si de acolo.Promit.

Sau mai bine nu. Lasa ma usor sa mi traiesc prezentul alaturi de tine. Asa cum il avem. Cu zambete largi, cu salata de rosii, cu lacrimi picurate sacadat din doua in trei zile. Si cu ce ne apartine. Numai noua.

Si mai imprumuta ma mie. Pentru cateva ceasuri. Dar lasa ma sa gandesc tot la tine. La noi. La ce nu va fi daca nu vrem sa fie. 

Azi mi a fost dor secundal, doar. Si m am scuturat de trecut, sa pot ramane in prezent, stiind viitorul. Ce ne contine. Pe noi, o cana de ceai fierbinte, si o dulceata de visine.

Te sarut pe aripi..

miercuri, 28 august 2013

Anamneza de pretoamna.



   
 

Mi am radiografiat starile. Si mi am vazut opacitati ce au luat loc slabiciunilor. Si atat de mult negru, incat celelalte culori au palit de teama..

Am plans prin litere, durerea curgand fara zagaz peste mine. Si un pic peste voi. Am zambit la multe sotii facute de altii,insusite de mine..Si am invatat sa nu mai judec. Sa mi fiu propria mi sabie ce ma hacuieste constant,fara a stropi cu rautate si pe altii..

M am indragostit, dezindragostit si reindragostit. Aruncat am cu "te iubesc" catre fiece amant al cordului meu, ca apoi sa i las in indiferenta. Tanguindu ma apoi . Plina fiind de pareri de rau. Estompate in cele din urma..

Mi am vorbit singura, certandu ma adeseori pentru neputinte. M am idealizat in taceri, lasand doar urme de vanitati ,vizibile..

Si mi am promis, si am decis, m am razgandit, si iar mi am tatuat pe suflet atat de multe pareri de rau, incat uneori, am uitat sa vad fericirea. Culoarea ei. 

Am simtit nisip fierbinte sub talpi, intr o vara ciudata, plina de amestecaturi sentimentale. Am atins marea, iubind o fara emfaza. Stiu. Am tradat o. Ucigandu ma pe mine, in bratele cui nu trebuia sa fie. Acolo. 

Imi frec mainile, incercand sa le dau un pic de caldura. Am cersit ploaie. Mi a dat bonus griul racoros al neantului cunoscut atat de bine..

Inca e verde. Si iarba, si copaci. Si inca simt iz de anotimp atipic acum. Si nu mai sunt usturimi cauzate de plecari in graba. Si nici fum de tigara nu mai simt in jur. Doar liniste.

Am ridicat radiografia in sus, facandu mi umbra cu palme, spre nesoare. Toate au palit. Lasand loc altor trairi . Statice. Calme. Si atat de calde..

Mi am dat seama ca am iubit , nestiind ca sunt iubita in tot acest timp. Asteptata. Si am simtit in toate aceste clipe, ceva ce nimeni nu mi a putut inlocui. Si am sarutat nocturn, in fiece noapte, aripi de injer. Chiar de ,langa mine, cascade de alte maini , ma mangaiau posesiv. Am stiut ca acolo, coexist prin soapte nespuse. 

Ma preling acum. Facandu ma lac clar,doar pentru cei ce ma pot atinge pana in adancuri. Ignorandu mi furtuni trecatoare, adormind doar cu imaginea mi in retina. 

Nu mai vreau sa fiu iubita defecta..si nici urata perfecta..Doar iubita. Atat.

marți, 27 august 2013

Da mi un pumn de ploaie.


   
 
Sa mi deschid ochii,si sa ma vad asa cum sunt. Sa mi spal atat de multe facute si nefacute, incat sa raman inocenta pe care multi o vor si putini ar renega o.

Lasa ma sa mi intind trup ostenit peste iarba rece. Inca verde. Sa ma tavalesc asiduu, incercand sa scap de neputinte.

As sta miliarde de clipe sa astept o frunza sa se ingalbeneasca. Si apoi sa cada. Luand infinite alte vestede frunze dupa ea. Si as inota in propriul meu ocean de materii ofilite . Fiind singura faptura vie.

Trimite mi un caus de lichid noral. As ridica palmele impreunate in sus, si as da drumul usor, picatura cu picatura. Sa mi fie ploaie personala. Sa am eu puterea de a o opri, sau de a strani furtuni.

Plictiseste te cu mine, injere. Numara stropi lipiti de parul meu, si scade ce te uda si pe tine. Acelea ne apartin. Sunt liant. Pentru ceea ce va urma.

Si intinde ti bratele. Cuprinde ma in multe feluri, dar nu mi da drumul sub nici o forma. Lasa ma in lacasul ascuns al mintii tale. Rationeaza ma. Ca sa ma poti iubi apoi..

Da mi un pumn de ploaie, si ti voi promite rasarituri senine. Sau ierni pline de zapada si geruri nocturne. Si te voi lasa sa ma atingi pe umeri. Goi. Incinsi sau reci. Apartinandu ti.

Uda mi buze neatinse de atat de multa vreme. Cu tine sau cu ploaie. Si fa ma sa aud doar rafale de brize cardiace. Amestecate. 

Da mi un pumn de ploaie. Si voi continua sa te iubesc. Arzand.



luni, 26 august 2013

Promisiuni.


   
 
"Imparte te in doua..pentru a putea exista un intreg. Si partea ti ce imi apartine mie, sa ti fie rezerva pentru atunci cand nu te vei mai regasi.O voi tine in mine, facand o tot cu totul meu."

Asa ar trebui sa gandim intotdeauna cand plecam la un drum in doi. O cale pe care am ales o cu sufletul, inima, si mai ales cu mintea. Sa constientizam cu toti rarunchii ceea ce facem, sau urmeaza sa facem..

Fac pe moralista amu,asa i? Pute a un pic de infatuare si a ipocrizie. Mai ales ca eu fug de fiece data cand simt ca ..in fine. Acilea incerc sa scot la suprafata, promisiuni. Netinute. Ale cuiva. Ale multora, in fapt..Poate si ale mele.

Promitem ca ramanem impreuna pana la varsta senectutii. Ca ne vom respecta intru totul, si nu ne vom ascunde nimic.

Promitem ca bem si nectar, si pelin. Impreuna. Si ca vom avea putere sa ne deschidem ochii pentru alt rasarit, si ca vom atinge intotdeauna luna. Impreuna.

Promitem ca nu ne vom ucide niciodata. Ca dragostea noastra va exista si in alte vieti.Si intotdeauna..
.................................................................................................................................................................
Si vine o clipa. Cand unul din noi se satura de lupta , si cedeaza. Dintr o data, totul ii pare gri. Nici macar negru. Albul este murdarit. Nu si mai capata stralucirea. Oricate reveniri s ar intampla..

Si unul din noi pleaca. Pasind grabit . Sa uite. Sa nu si intoarca capul spre ceea ce a fost, deunazi -Acea Iubire. Lasand cealalta parte , celuialt. Paradoxal, nu? De fiece data cand fugim, abandonam ramasite pe care nu le putem recupera niciodata.

Iar cel ce ramane, tace. Urla in sine. Pentru ca nu are putere sa si duca batalia singulara pana la capat. Si insira clipe amintirale, intrebandu se unde a gresit. Ramanand fara de raspunsuri. Cum e firesc. Anormal de firesc.

Sti, cititorule? Socul initial e cel mai dureros. Unii se afunda in amaraciune, altii epateaza prin pseudofericire, restul se victimizeaza. Fiecare suportam durerea in stilu i caracteristic. Insa noi, cei de aici, intotdeauna vom da o culoare durerii..

Astazi ,culorea e mov. Asa o simt. Iara usturimea simtita amu, se va estompa in timp. Tonalitatea culorii va ajunge la pastel, apoi va deveni alb. Un alt alb, al unui nou inceput. Sau albul unei continuari fara de gri sau negru..


"Si te vei intoarce vreodata, sa ti iei partea ce ti a ramas in mine. Iar eu ma voi rupe la randu mi in doua, pentru a ma intregi intr un alt veac, cu alta parte ce va tanji spre un alt TOT.."

  .............................................................................................................................................................


vineri, 23 august 2013

arlechin




   

Mi am botezat Universul,Arlechin. Pentru ca se joaca cu mine. Imi surade, ma arunca in haos, tinandu ma doar de un deget, apoi ma impinge in Nirvana.

Si joaca sotron cu atriul meu stang. Atunci cand se apleaca sa si ia piatra, ma atinge Intunericul. Mii de ochi nevazuti ma privesc, maini arse de dor ma cer acolo. Suflete seci imi vorbesc tacut, si rad in hohote de stangaciile mele. Le las si eu in urma,aruncand talaz de ignorante asupra lor.

Arlechin se indreapta apoi de spate, si mi trimite zane. Si ingeri. Ma inconjoara de aripi, si mi surade. Trecand la nivelul urmator. 

Si ma poarta ireal, spre lumi nestiute, in care m am  oprit odata. Ma lasa sa ma sterg de amintiri, imi seaca scurse lacrimi candva, si mi arata zenitul. Plin de promisiuni.

Poposesc pe vai verzi si pline de liniste. Cu paduri ce mi fosnesc nume demult uitate. Imi apar chipuri in crengi ,uscate de clipe neiertatoare. Le mangai fugitiv, pastrandu le in emisfere cerebrale reactivate. 

Si vad de sus, din Arlechinul meu, pavate drumuri si cladiri invechite. Maini inlantuite si promisiuni fade in culori verde albastru. Intorc privirea, si las lichid de ochi sa se scurga, udand momente prezente. Cu aspre remuscari ce au fost si nu vor fi.

Ma inalt din nou. Imi apar  retinal valuri cenusii si gust sarat de mare. Scoici mi se prind de talpi, iar brize imi soptesc iubiri ce nu au existat vreodata la tarm de ape amalgamate. Si El rade. De prosternarile mele fara efect, in fata nemarginitului orizont.

Arlechinul ma lasa usor. Pamnteana redevenind, ne prindem de maini, si inconjuram prezentul. Cu acuarele pe obraz, surasuri inocente. Cu atingeri de ingeri si probleme inevitabile. 

Iar eu accept teatrul acesta vital. Pe scena caruia nu joc decat Eu. Si Arlechinul meu. Impresurati de alte zeci de figuranti,trectori sau nu , in acte impartite pe ani. Si mi raman in mine, acei ce ma vor actrita suprema in piesa sublima numita viata, iar  pe cei ce mi vad doar tragedia, ii las sa plece . 

Si Arlechin imi zambeste. Pentru ca e sigur ca nu l voi desface in lumi ce nu ne apartin. Ramanem doar aici, unul langa celalalt, band zilnic din amfora plina de nectar pelinizat.

fum… descriind un arlechin

degetele

păşesc desculţelipa-lipa

în sticla lichidă
urcă pe
foaia înmărmurităalbă
cumintelasă urme
urme ca de paşi
săruturi
inimioare
mărgeluţe colorate
suliţe iuţi
în continuă căutare
nu duc mâna la frunte
mi-e frică
ar deveni transparente degetele
în flame alburiiiar tâmpla
ar rămâne fum vernil
descriind în aer
arlechin umil şi… şovăitor
nefiind nici eunici poemul acesta
o fabulă
n-are morală însă
îndrăznesc printr-o spărtură lucind
o concluzie nouămoale
aparent întreagă: «nu poţi opri
un cuvânt deja rostit
Poemul scriindu- se vrea blând
dar  lasă dilematic
cu o obsesie proaspătă: «din care
din care testicul provin
stâng sau drept?!»

lunec şapte, opt, nouă

cu mine am

cuiul acela şi
holograma unui căluţ
ca literă
la care copilul
încă se uită uimit!

                                                                                         ...............................V. Barbu

joi, 22 august 2013

In seara asta te voi iubi alb negru



  
Fara sa sti. Pentru ca tu dormi atat de profund ,fiindu mi perna dorintelor mele nespuse. Vreau sa dormi. Sa nu ma simti atunci cand ma voi incolaci de tine, tinandu te strans. Inoculandu ma in tine. Sa nu ma mai poti exila niciodata.
Si ma asez usor cu capul pe mana ta ridicata. Te adulmec. Mosc. Ma ghemui in visele tale, si ma las purtata de pulbere stelara. 
Si iar e luna plina. Si nu vreau sa te doara nimic. Nici macar atingerea mi nesimtita.
Imi place sa te privesc dormind. Pentru ca atunci iti pot contura sufletul in voie. Si ti sarut trupul indoit de atatea de peste zi..
Si ti scriu in palme cat mi ai lipsit. Simti degetele desenand batai de inima? Uite..in causu ti, am lasat o picatura de sange. Aerat de plamanii tai,
dar apartindu mi .
Ingani in somn. Nu e vaet. Doar un geamat. Si un raspuns la intrebari ce mi striga in timpane..Ma visezi. Pentru ca m ai luat in brate. Si fara sa sti, mi ai furat vocea launtrica. Ai absorbit o printr un sarut infinit, si mi ai trimis empatic:

Taci. Te iubesc.

Si te iubesc in litere albe, pe asternuturi  negre. Ti am tulburat odihna, adorandu te. Te am lasat sa ti ostoiesti setea, oferindu ma. Calina. Rabdatoare. Nerabdatoare. 

Si ne inchidem ochii in clipe matinale, sleiti de iubiri albe in nopti negre, incetinindu ne orgolii si inchizand cuvinte ce nu trebuiesc rostite, in cutii pandoreice.

Odihnindu ne maini, adormind corduri ,pentru a ne trezi in culori.


TIM

miercuri, 21 august 2013

Intreg


  

"Norii negrii nu intuneca curcubeul,ci il arata mai bine"-Blaga.
Asa cum si o cearta,impamanteneste sentimente. Existente. 

N am subiect pentru o postare "ca la carte". Nu intotdeauna ma ridic, nici macar la propriile mi asteptari. Si nici confuza nu sunt. Nu am fost pret de o miime de secunda..

Iti scriu tie. Pentru ca iti simt umbra. Pentru ca ne am lipsit cateva zeci de mii de secunde. Pline de pareri de rau, de remuscari. Pline de "ale noastre".

Sti cand ne contraziceam ca niste copii, atunci cand iti spuneam ca nimeni nu are o iubire ca a noastra? Si nu mi dadeai dreptate,spunand ca suntem pierduti prin multe astfel de iubiri. Te inghionteam cu un zambet, si sustineam sus si tare ca nu.Nu e asa. Pentru ca NIMENI nu simte ceea ce avem noi. Durere, dor, imposibilitate. Sensibilitate, empatie si dorinta. Grija, dragoste si manie uneori. 

Si cata usurare simtim .Simtindu ne. Atingandu ne neatinsi, si iubindu ne. Unic. Dual. 
Nerenuntand.

TIM


marți, 20 august 2013

Furtuna



   
 
Nici o raza de soare. Valuri inspumate, frig. Cobori treptele casei, tremurand. Voia sa vorbeasca. Sa si vorbeasca. Talazurile nu o ascultau. Se razvrateau haotic, pedepsind o. Nisipul era rece. Talpile nu i se mai afundau in moliciunea lui. Nici macar pescarusi nu o priveau..

- Nu ai curaj .
- Sa ce?
- Spune i ca te dor tacerile.
- Eu am ales asta.
- Tu ..si impulsivitatea ta..
- Eu si raceala mea aparenta.
- Te contrazici. A cata oara?Da ti masca jos.
- Nu pot. E lipita. Ma fereste de mine.

Isi stranse bratele pe langa corp. O porni usor, garbovita de ganduri, spre dig. Astazi nu si voia singuratatea. Pustiu. Si rece. 

- De ce l ai alungat?
- Nu are nevoie de mine. Mi a mantuit sufletul. Si a plecat. Simplu.
- Si? Cheama l.
- Nu. Nu stie ce vrea.
- Ajuta l sa stie.
- Ca sa ma poata arunca din nou?
- Ca sa i urli ca l iubesti. Si ca ai puterea sa te ridici din nou.La naiba, ar fi prima oara?

Stropi sarati ii acopereau fata. Nu mai stia de s lacrimi, sau o parte din mare. Ochii..Albastrul nu mai devenise gri de ceva vreme. Mainile ii atarnau inerte. Nici macar nu mai simtea umezeala. Se lasa biciuita de spumele fumegande. Singura. Pe un dig. 

- El plange?
- Il simt. Da. O face. Nu putem face ceva unul fara de altul. Nici macar acum.
- Tu plangi?
- Eu sunt jumatate dintr un intreg. Sau eram. Plang.
- Iubeste l.
- O fac tacand.

Un ceai. Voia o licoare fierbinte. Din fructe de padure. Voia o cana mare. Sa o incalzeasca. Sa i puna sufletul acolo unde ii era locul. Jumatate in el, restul in ea. Vantul ii rascolise parul Ii pasa? Nu. Degetele lui i l ciufulise de atatea ori, incat o durea radicinile de dor. 
Numara pasi. Il vedea in minte, ratacind si el la randu i prin camere de cord..

De ce am tastatura umeda, injere? 

Poti zbura pe aripile altuia,dar NU cu ele..N. Iorga.( nu pot zbura doar cu o aripa injere..nu pot).


sâmbătă, 17 august 2013

About power.




     

Definim fiecare asa cum isi doreste..PUTEREA. Si vrem s o detinem din orice punct de vedere. Doar ipocritii neaga lucrul acesta. Nu?

Si fiecare avem putere. De a atrage, de a manipula, de a face rau sau bine. Insa nici unul dintre noi nu stim sa ne o dozam. Pentru ca suntem avizi. De putere.

Puterea de a fi peste celalalt. La figurat..Se naste din vrerea fiecaruia de a fi unic si cel dintai. Multi o gandim,putini o spunem.

 E ca un joc de Domino. Impingi cu putere o dorinta ,cad altele in ritm natural, insa ramane una in picioare. Cea mai puternica. Si indeplinibila.

Nu mi laud potenta de a supravietui multor nimicnicii si nemernicii. Fiecare trecem prin amaraciuni, si  renastem intotdeauna cand reusim sa trecem peste ele. Ma accept insa si cu slabiciunile mi zilnice, cu mustrari de constiinta sau cu fapte cat de cat bune. Am puterea sa o fac. Sa mi fie bine.

Am intalnit persoane ce poseda harul de a fi ”altfel”. De a face ceea ce multi altii sunt incompatibili doar cu gandul ca ar putea accepta acele ”daruri”. Iar cei ”altfel”, din pacate, uzeaza de putere. In mod nociv restului. Afiseaza ceea ce pot, lovind cu putere in cei neputinciosi. Iara asta nu mai e putere. E doar vanitate. Si rautate..Ca in luptele dintre alb si negru. Cu rezultatul unui gri sters..

De ce nu tastez despre puterea in dragoste? Pentru ca nu trebuie sa existe. Decat dorinta de a ramane intr o iubire egala..De nu..Totul este vid. Este putere.

Eu..eu vreau sa AM puterea sa raman femeia ce toti barbatii doresc sa o aiba, si sa am puterea sa NU fiu femeia ce toti barbatii o au. Atat.

Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta(dar puternica)..

vineri, 16 august 2013

Secs. Secs. Secs.



     

Ia sa oripilez si io o tzara publicul meu. Caci deh, de postari cumintele nu mi e aminte azi. Ashe ca v o incitat titlul? Pff.. si pe mine. 
 Secs -ca si actiune, nu organ jenital,da?

Totul pornii de la viziunea unei inghetate. Linse. De fistici au ba, nu conteaza.(Place de fistic, numai ca io preferez de ciucalata, cu alune.)Bunn.. Exista tehnica si in a savura o inghetata. Pe bune. La inceput, o linji un pic, pentru a o inmuia. (Sac..inversa principiului erotic care spune ca atunci cand dai cu liNba, se intareste..). 
Poi da. Pregatesti dantura pentru a musca cu pofta din ice cream. (Si iara  intervine un paradox: Nu musca, caci duare:))).Acestea fiind facute, mai linji si un dest, ca nah..e canicula, si inghetata se topeste. Incerci sa o faci cat de elegant poti, insa duar scosu' limbii te duce cu gandul la pacatzi. Parol!

Si apoi ramane partea pe care nu o mai poti musca. Bagam suctiune. (parca suna mai cuminte asa:)). Si da i si suje, si te mai sterji,ca te murdaresti de crema pe la botic, si da i si mai linje o bucata, sa ti alinti papilele gustative..Si , inevitabil ajunji la orgaZm. Cerebral. Caci neuronii iti sunt indulciti, stomacul ii multumit, senzatia de hot a mai disparut, si necesiti dushul de dupa. Ca te simti naclaita tuata. Asadar, uzezi doar de chiuveta, caci te ai mozolit doar pe buze. Sau si pe nas un pic. Ori pe un san, ca ai decolteul jeneros...

Asta fu preludiul moo..Nu plecati asa repede, ca s nimfomana. Scriptic. Adicatalea trecem la alta pozitiune nekamasutriana..

"Uhh.. Lasa ma sa ma urc pe tine. Asa..stai imobil..nu te misca..lasa ma sa mi rasfir parul pe spatele tau..ma simti? De nerabdare, incep sa ma misc..Orizontal insa..".Pe bune daca nu va dau un premiu de mi ghiciti cu cine fack secs tantric amu. In clipa asta..Un singur indiciu. Este negru..ahh..

Inchei spasmodica prezentare ,amu..fara tigara de dupa. Ca nu mai estem.
Am lasat o sa faca secs. cu altcineva. Io s busy amu. Imi fack Mea Culpa ca m am manjit de inghetata. Si amu ma linjesc:))

P.S:Postarea de fatza estem un paNflet. A nu se intelege ca mi tropaiesc hormonii pana si p acilea, pe blog...Hai ,va tzuc.. Iubiti va derect si erect,da?

Iubeste ma DEFECTA..uraste ma perfecta..

joi, 15 august 2013

Same. Unchanged.


    

Intotdeauna am avut tendinta sa schimb oamenii. Sa ii fac sa mi se asemene in gandire. Poate ca de vina a fost si dorinta invizibila de a fi mereu ”the first„..N am idee amu. Stiu doar ca am simtit mereu ca s ”altfel”..

Am specificat ”tendinta”, pentru a nu se intelege ca am si facut o. Adica am reusit sa inlocuiesc ceva in caracterul unora. Sau temperamentul lor. Sau infatisarea fizica. No way!..Ei au ramas aceeasi, Eu sunt eu.

Nu mi ar fi placut sa mi iasa chestia asta cu schimbatul. Parol! Eu plac un om pentru ceea ce ma atrage la el de prima oara. De ce mi as refuza asta apoi? L as preface intr un surogat a ceea ce ar dori altii sa vada, nicidecum la ce as vreau eu. Sau el/ea. 

Stiu. Am manipulat mult in viata asta. Amestecata. Realia cu Virtualia. Am manipulat fin, fara a fi simtita. Insa tind sa cred ca nu am facut o cu rautate. E tot un gen de a incerca sa schimb pe cineva, de dragul meu. Stiu. Uneori mi a reusit, alteori nu. Vanitatea mi vorbeste..

De ce vorbesc astazi despre schimbari? Pentru ca ,de curand, am aflat raspunsuri la multe intrebari nepuse. Mie insami. (Logic, tandemul de injeri fura p acolo, si mi o dat cate o frantura de solutie pentru a o putea eu dezvolta ulterior..).

Nu aleg multe persoane pentru a mi fi alaturi. Sau iau din multime, ceea ce cred eu ca mi e parte din suflet, minte si alte alea. Cern. Si raman cu cei ce cred ca vor ramane incarnati in mine. Ani. Eternitati.

Unii aleg sa ma viziteze cardiac doar cateva zile. Isi lasa amprenta insa, pentru o viata. Sunt cei de la care am invatat si cate ceva. Sa  incerc sa mi schimb EU din viziuni. La mine functioneaza faza cu inlocuitul de obiceiuri sau sentimente. Si, culmea..schimbarea nu e sinonima cu prefacatoria. E chiar true.

No injere..Vezi ce peroratie mi o fecundat neuronii in dupa amiaza asta? Mi era teama sa abordez subiectul asta. Pentru ca mi era frica ca voi SCHIMBA unele perceptii despre mine. Dar sti ce? 
I don t give a sheet..vorba unuia dintre neschimbati.Mi am dat seama ca restul lumii e prea anosta pentru cei ca mine, tine..si cei dragi mie. Tirada incheiata!

Concluzie: Cum nu am schimbat oameni, nu voi schimba nici sentimente. Poate doar in timp, vor fi inlocuite de altele. Mai profunde sau mai putin ..

Iubeste ma defecta..uraste ma perfecta..(si nu incerca sa ma schimbi)


miercuri, 14 august 2013

Gestica de buze.



   
 
-Ai observat ca zambesti? Chiar si far' de motiv?
-E doar un rictus.
-Iti pacalesti propriul EU?
-Taci. Lasa ma sa gandesc..

Da. Am zambit azi. Inca la ora la care tu dormeai. Sau iti savurai cafeaua. Mi am tarsait calcaiul defect spre job, cu castile pe urechi, si ochelarii de soare asezati strategic peste albastriti. (sau erau gri..ramasi de aseara..pff)

Am fost atat de dreapta de umeri azi, si plina de calm, incat m am prefacut ca nu vad priviri lacome ce se odihneau fugar pe decolteul meu, sau sagetau insidios crapatura indrazneata a fustei. 

Si iar simteam adulmecarile parfumului meu, si chiar vedeam ganduri. Ai crezut ca mi pasa, injere? Nu. Dar am zambit. Si am schiopat cat de elegant am putut. Un smile se poate preface in doua secunde in rictus. De durere. De sila. De pale amintirale. Sti?

Am vreme sa mi gandesc ziua. De la inceput chiar. De cand mi am mijit pleoapele incarcate inca de vise. De cand am muscat fugar dintr un mar, in drum spre baie. Si am iesit infasurata in prosopul acela roz, sa simt aerul rutinal. Si iara am zambit. 

M ai asteptat. Ca in fiece zi. un pic panicat, dar fericit. Si cum sa nu ti zambesc , injere? Iti trimit empatic certitudinea ca sunt aici. Si ca nu voi mai fugi niciodata. Raman atat de statica, incat si statuia mea imaginara iti va surade.

Ma uit la cana de cafea aproape goala. Nu mai am nici macar o scrumiera. Am spart o zambind. Fara de regrete. Si fara de tigari. O singura ispita mai am pe birou. O bricheta. E unica dovada ca pot ranji trecutului.

Si iti surad si acum, stiind ca ma vei dojeni. Mai tarziu. Cand ziua se va estompa, cand griji si patimi se vor duce in ieri, iar noi ne vom trai Acum ul. Si voi rade cand vei gesticula ca nu te am ascultat, ca am zambit durerii, si ca am ramas aceeasi incapatanata . Iar tu vei pune botic, zambind pe sub mustata, si vei finaliza mustrarea, prin acceptarea faptelor mele..

Si nu i asa ca vei face totul ca sa adorm zambindu ti..?

Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta (dar zambind)..

marți, 13 august 2013

Si stele au plouat.





     
Mi am ingaduit sa i fiu amanta lui Perseu. Da injere.. Aseara te am inselat cu stele. Puzderie de praf stelar, ce m o inconjurat, inlocuindu ti aripile. Mi a fost frig, injere..pentru ca stelele sunt reci. Si atat de palide, incat mi au stors vlaga..

Si m am infuriat. Le am luat, una cate una, si le am aruncat. 
Dorindu mi. Le am trimis la tine. Si stele si vreri. 

Au inebunit stele injere..Am tinut cate una in palme. Le am conturat usor, soptindu ti tie. Ca iti apartin. Ca nu voi pleca nicicand. 

Au lasat in urma dare de agonii. Sti? Erau tristeti albastre si verzi . Se estompau rapid, fara pareri de rau. Si mi apareau cohorte stelare, infatisandu te. Pe ele le am pastrat. Nu mi vezi ochii? Sunt plini de luceferi trimisi de tine.

Am intristat un pic Luna, injere.. Cufundata in intuneric, mi a intors spatele, lacrimand in tacere. Am vazut o tarziu..cand ma saturasem deja sa ma joc cu stele.. 

I le am inapoiat. Sleite. Le am stors raceala, sa o pot transforma in foc pentru tine. Sa ma simti cat ard. Cand nu mi esti . Si cand devin jar cand existi. 

Au plouat stele. Ne am rasfirat noi. Pierzandu ne in ani lumina. 

Acum esti aici. Si Luna va zambi multumita, ca am ales injer. Nu praful de stele.

Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor..V.Hugo

luni, 12 august 2013

Spasm.


     


Rasaritul explodase dintr o data si isi revarsase lumina in parul ei. Isi odihnea capul stors de ganduri , pe tocul ferestrei larg deschise. Isi imbratisa genunchii cu bratele, faldurile camasii lui albe, dansand in ritm cu perdeaua fina de borangic.

Ii placea marea. O privea cu nesat, regasind o de fiecare data aceeasi. Valuri linistite , ii calmau agonia sufleteasca. Masca impenetrabila , ii ascundea atat de multe furtuni, incat EL nu o putea descifra niciodata in totalitate..

Intrase usor in camera, inca umed dupa baia matinala , iar acum o contempla. Franturi din ziua de ieri se contopeau spasmodic cu tacerea prezentului. Fugisera. De lume, de ale lor, de tot. O aduse aici, sa ii apartina doar lui. Sa i alunge temerile, si sa o scape de himere..

Derula prima lor noapte. Ore de atingeri, mangaieri si sarutari continue. Isi cunosteau fiece milimetru de derma, isi intuiau fiecare dorinta, isi anticipau orice gest.. Si au apartinut infinit, cautanduse dupa fiece final, pentru a incepe sa spasmodizeze din nou. Iar. Si iar. Adormise candid, pe pieptul lui, cu degetele inclestate de mana lui. Suspinase de atat de multe ori in somn, El incercand sa i citeasca visele. Schimonosite cosmaruri . Nu o putea trezi. Usor, ii sterse lacrimile nocturne, sarutand o pe par, si incercand sa i fie stea in constelatia viselor sale..

O lasase dormind ca un copil. Dimineata , suradea ingerilor. O pala de multumire il invada, stiind o acolo. Langa el. Chiar si pentru prea putine clipe..
............................................................................................................................................................

Se apropie. Ii imbratisa bratele, si isi lasa capul pe umarul ei. Il atinse usor cu buzele pe obraz, respirandu i a mare.. Stiau ca nu mai au multe secunde..Dar linistea aceea matinala, ii apropia atat de mult, incat constientizau durerea urmatoarei rupturi..

Pasii li se adanceau in nisip. Urmau cai stiute doar de dorintele lor, si se afundau in mare..Maini innodate, buze pecetluite pentru totdeauna, EI , Soarele si Marea...Injeria lor. Taram apartinandu le lor, si batailor de inima impreunate. Pentru un infinit universal..
..................................................................................................................................................................


Pe plaja, in urma lor , o inima din pietre, dovada ca au fost..



duminică, 11 august 2013

I do not have bad company.


   
 


O simpla zi , complexa doar prin importanta, poate apropia sau distanta suflete. Stiti injerilor? Sub masca asta compacta de dura si impenetrabila femeie, zace o naiva. In continuare. Ce spera ca toti sa i fie deasemeni oameni in jur..

M au iubit multimi, ieri. Pentru ca secunda aceea, in care s au gandit doar la mine, o consider dragoste neconditionata. Nu fizica, nu ganditi dirty..Nici macar sentimentala. Doar o dragoste asemuita cu respect si apreciere..

Am fost in delir emotional, inca din miez de noapte. 24 de ore full de happy.Fericire inocenta, surprize fantastice..si liniste. Calmitate nu datorata solemnitatii, ci a relaxarii resemnarii..

Iar azi,  am omorat  naiva. Si nu a curs sange. De nici un fel. Si nici nu m am lasat sa mi fie dor . Si nici pacate nu am facut. Nici macar albastre.

Astazi sunt cu un milimetru mai realista decat oricand. Am ochii larg deschisi spre acel maine, fara de ieri, apartinand doar acestei zile. 

Nu am sa spun nimanui ”Love me again”. Pentru ca nu cersesc sentimente. Nici macar iubiri. Imi pot lua singura ceea ce vreau, uzez, daca imi e bine pastrez, daca nu..trash.   Si atat.

Nu mi place sa dansez cu pozele vechi. Nici macar verdele nu ma impresioneaza. Atat de clar odata, atat de tulbure acum. Nu tulburator.

Si nici nu mi mai pasa de imitatori ieftini ce mi fura pic cu pic , parte din viata virtuala. La ce bun? Copia nu va niciodata Originalul.

Iara filosofia asternuta aici, are un scop. Indemn pentru mine, ordin pentru cei ce nu isi au rost nici macar in amintiri..


Move on,babe..

”Cei tineri spun ceea ce fac, cei batrani povestesc ceea ce au facut, iar nebunii ceea ce vor sa faca”- A. Pann. 

Considerati ma nebuna!

Acum nu am motto..am doar o poezie..dar de la o injera alambicata, declinata..(multumesc again)..


De nu-mi dai aripi Doamne,

ma pot inalta,
cu-n tril divin,
astrale acorduri de cuvinte,
silfide soapte cauterizandu-mi rani.


De nu-mi dai doruri Doamne,
pot dori,
un infinit si al taram ,
mai nestiut, mai neumblat.

De nu am inima, ea-mi va creste Doamne,
si va pulsa terifiant un sange,
ranindu-mi clarul si realul,
bezmetic, sinele imi va inghiti ego-ul.


Mai beata voi dansa inalturi,
un vultur alb si-albastru, fara aripi,
o zburatoare pamanteana pe carare.

De nu-mi dai Doamne, iti voi lua,
si frimitura aruncata o voi strange,
natanga cerului ii voi striga,
cu palmele te voi atinge.

In sange-am frematat revolta asta,
si cauza si scopului de-a ajunge,
si martor eu te-am luat
in viata mea.


http://brandusa-ingeridemoni.blogspot.ro/2013/08/imi-esti-martor.html



vineri, 9 august 2013

Prologue of 38..



   
 
Ciudat gust mai are libertatea asta a mea, injere. Ieri era pelinizat, si mi strangea cordul intra tat incat sa nu mi simt batai de inima inutile. Sau inutilizabile.

Iar astazi ma bucur de -inca- libertatea ce imi apartine. Independenta, in fapt. Imi place sa scandalizez prin taste, sa oripilez uneori prin modul "freaky" de a ma adresa, si sa ma simt bine, again, in derma mea.

Si s zapacita astazi , injere..Mi am uitat ochelarii pe canapea. Sti ca ni s martori la conversatii nocturne. Se odihnesc lejer, pe astenuturi racoroase, pline de promisiuni nebune, ce se vor concretiza..

Si mi obosesc irisi albastri, involuntar, cautand explicatii la neprobleme personale. Ma agit Brownian, gasindu mi loc doar prin lumi ce nu imi apartin. Ma incita viata altora, tumult necunoscut. Ma provoaca iubiri patimase ce nu le traiesc eu, si imi apare obsesiv o intrebare:

Eu stiu sa iubesc, injere? 

Iar ma impunge individualismul sa ma ridic la suprafata. Sa vorbesc tot despre mine. Si stii de ce injere? Pentru ca sunt inca o necunoscuta. Ce nu are rezultat  cu nici macar o variabila, la ecuatia prezentului meu.

Astazi ar trebui sa analizez ultimul an. La ce folos? Mi as aminti de ce nu mi ar place, de ce as regreta sau nu, de imposibilitati ce nu s au facut posibile.

Sau as fi iar mandra. De copila mea. De injeri ce ma ating zilnic cu aripi, sau de demoni lasati la usa. Neinvitati sa ma mai aiba.

Si ma cuprinde acel val mut de multumire de sine. Dozaj de adrenalina perfuzat exact in vene libere. Amalgam de biochimicale ce mi inunda treptat trup , si ma duc in Nirvana proprie. 

Adie un vant atat de fierbinte, incat ma racoresc cu momente frumoase. Sunt geloasa pe clipe ce le am trait, momente atat de speciale, incat tanjesc sa le mai ating cu mana..De asteptat.. se topesc in memorie ,ca picaturi de inghetate prelinse pe colt de buze neatinse demult..

Si astazi mi e dor de mare. Dar de o mare cu o plaja pustie, pe care sa mi port talpile, fara a ma amesteca cu pasi..Du ma in gand la mare,maine, injere..Si lasa mi maini s atinga rasarit..

Libertate..nedependenta de suflete. Dar  acceptata si atinsa de injeri, iubita de fantome si extradata de cei ce nu mi stiu interiorul.

Si uite injere, o adunatura de ani, ma poate maturiza intr o clipa. Again.

Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta..



joi, 8 august 2013

Proud


   
 

Si cat de multe am pierdut din mandrie, injere? Cantitati enorme de sentimente, fericiri poate.. Pesimismul meu de odat', mi a facut atat de rau ,incat m am hotarat sa mi arunc parti din minte.
La ce bun sa mi tin atatea ratiuni eronate? De ce sa nu las totul sa se intample firesc?

E atat de cald  si n mine, injere..incat as vrea sa ma despui de toate rele ce mi apartin. Sa invat si eu cum e sa iubesc normal.
Pentru ca eu nu mi am aratat nimanui dragostea. Din mandrie.

Am tastat..am spus.. am crezut..in te iubesc. La ce bun? De cate mii de ori l am spus din complezenta in ultima vreme?  Sau cati din ei au vazut dincolo de cuvintele astea?

M am hidratat,injere. Cu propriile mi chestii apoase din ochi. Le am simtit gustul atat de sarat, incat mi o fost sete de mine. Si n am mai gasit nimic. Pentru ca de multe ori, sunt seaca.

Vezi? La mine nu a functionat niciodata fraza asta:"Mandria vine inaintea declinului". Pentru ca eu lasam in urma nedumeriri. Intrebari. Neraspunsuri. Mergeam inainte, inotand in vanitate..

De ce am nod in gat, injere? Pentru ce trebuie sa trec de fiecare data atat de repede de la extaz la cloaca agoniei proprii? Sa fie de la denicotinizarea mi voluntara? Probabil..

Niciodata nu mi am studiat constiinta atunci cand a trebuit. Am ignorat o ,pentru clipe efemere de pseudomultumire. Si mi a fost teama ca mi creez o reputatie dementa. Mi a pasat de limba celor ce nu pier nicicand. Si n am gandit o clipa ca nu mi trebuiesc gandurile altora..

Zbucium aiurea printre taceri ce nu si au rost, printre priviri fugare ce nu le vad, si printre mandrii..

O sa inchid muzica, injere. E sursa chestiilor alora sarate ce mi se scurg fara opreliste din ochii mei. Albastri. Saraci. Umezi dar atat de uscati pe dinauntru..

De ce am pareri de rau? Sau doar senzatii de regrete fara de motive? Nici tigari nu mai am...as fi fumat. Fara a citi reprosuri . Fara a tine cont de nimeni si de nimic.Pentru ca nu am facut o niciodata. Din pricina mandriei..

Clipe de slabiciune, injere. Maine o sa mi vina sa rup pagina asta plina de umoare retinala si de bitzi impersonali..

Imi e dor, injere..Nu ma intreba de cine. Ori pentru ce..Sau de ce. Nu as sti sa ti raspund...Azi sunt ciudata.
Atat.

.....................................................................

miercuri, 7 august 2013

Astazi. Maine. Nu ieri.



     

Nu imi e greu sa mi deschid pleoapele dupa vise,injere...Dificil e doar atunci cand imi apar imagini cu dimineti linistite si voit solidare. Sti ca raman nemiscata cateva clipe, atat numai sa rememorez continutul subconstientului nocturn..?
Stiai ca visam doar alb negru? Instantanee din ce am vrea sa ni se intample , sau fobii ce ne agaseaza real, aparute sub pojghita de cosmar..
Iara in ragazul acela..de moment, incerc sa ma gandesc doar la astazi. Si la maine. Sa nu ma intorc la ieri. Sa las cortina peste ceea ce am fost, am trait si respirat. 
Si sa o iau de la capat. Sa nu mi pese ca mi vor tremura genunchi, sau ca mi voi sfasia miocardul din nou. Again and again. Pentru a l petici. Lasand urme rosii, de sange exonerat..
Unde e DA, inevitabil e si NU. Asa ne petrecem zile. Intre afirmatii si negari. Dorinte si refuzuri. Atat de multe paradoxuri, iesite din clepsidra zilnica a rutinei..
E atat de frumos astazi ,injere..Tu sti de ce. Pentru ce imi impart emotia cu tine. Sau tu mi o transmiti empatic. Cat de fericit esti..Iti simt obrajii rosii, iti ascult lacrimile de bucurie, si te tin de mana. Invizibil. Si rad de stangaciile tale. Si iara ma reintorc in coltul sufletului tau, cuminte, asteptandu te.
Inca o zi , injere..Nu e searbada deloc. Imi misc trupul de colo colo, facand cele nefacute ce trebuiesc facute, incercand sa mi eliberez mintea de atat de multe ieri. Imi iese? Voi analiza diseara. Cand voi trage linie, voi scadea ce nu mi trebuie, si voi mai adauga inca un astazi, pentru maine le ce va veni.
Scriu ca sa te hranesc. Ca sa mi citesti toate cele aruncate aici, ca sa sti ca sunt. Nu voi mai avea parte de vizualizari curioase, pentru ca sunt atat de putini cei ce ma inteleg, incat blogul asta o sa devina cat de curand exclusivist. Pentru mine, tine, si cei atat de apropiati mie. 
Ne ar pasa, injere? De cand traim noi dupa tiparele altora? De ce sa ne aliniem statici, intr o sfera normala ce nu ne apartine?
Iar soarele i sus. Ma arde ceva. Inlauntrul trupului schimonosit de atat de multe "de ce -uri". Surad nevrotic  imaginilor de mult apuse, si intind maini spre senin.
O sa fie bine,injere. O sa fie bine.

Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta..

marți, 6 august 2013

As fuma amu..dar ma aPtin!





Mi e sila de cei ce ma cred comuna. Imi fac atat de mult rau comparatiile cu surogatele mi ieftine, incat am tendinta sa dovedesc faptic, ca eu sunt EU. 
Am inceput sa stranut din senin. Nu fac alergie la polen..ci doar la ignoranti.
Wtf? Cum ma poti confunda cu alta persoana (anosta din punctul meu de vedere), atat timp cat sunt atat de multe deosebiri?
Nu suport sa fiu normala. Imi vreau unicitatea mea. Imi arog dreptul de a rationa doar in stilu meu, de a arata doar asa cum TREBUIE sa arat. Nici mai altfel, nici cum doresc altii.
Damn! Sunt furioasa. Am crezut ca s o finalizat telenovela . In mod placut.
Dara iata ca se mai gasesc bravi amici, care mi scuipa n fata, "asemanarea" izbitoare cu o alta persoana.
Pana me..iara tre' sa mi deratizez listele.Si mi e atat de sila..Si de mila..pentru cei ce nu m au mai avut, si care au impresia ca, fortand limita bunului simt, ma ranesc intr un fel sau altul..
Bleah..
Faceti va curaj,domnii mei..Reprosati mi in fatza, tot ceea ce a ti fi vrut sa mi spuneti,dar nu a ti facut o pana amu..La cate "idiotenii" intalnesc zinic, o injuratura in plus sau in minus nu ma schimba. De nici un fel..

P.S: V am pus iara poza cu mecla me..poate amu cascati bine uokii, si ma vedeti. In toata splendoarea..E destul de  fresh..Si n am lentile de contactzi:))

Fericiti cei saraci cu duhul..


luni, 5 august 2013

I die? Noo .. not in the month of August


    

Cica, am mai avea de trait vreo 18 zile, dupa spusele lui Rasputin. Acest insolit calugar, pe care nu l plac (ca si personaj istoric), ar mai fi nimerit cateva predictii. Amu, io nu cred in d' astea. Is destul de sceptica, chiar si pana la proba contrarie.
So..Posibil sa nu mai existam dupa 23 august. Asa ca ma gandii io, ce nefacute as face pana sa mor.

Sa ma reapuc de fumat?Nee..Numa' un trabuc as incerca..asa, de curiozitate. Faza cu jointul am lasat o in urma..nu m o atras de nici o culoare. Imi pot creea stare de beatitudine, singura. Depinde in care "sertar" al mintii mele cotrobai, si imi fack plinul de adrenalina mintenas..Fara ajutoare.

Beutura? Neah..Ma rezum la Radler. Ca are duar 2% alcohol in compozitie, si gust fain de limonada..Am experimentat de curand shout ul de tequila..nu stiu daca am scris corect, dar mi se rupe..Nice faza. "Linje, inghite si apoi suje". Scuze de apropouri le destul de erotice , insa cunoscatorii stiu semnificatia celor trei verbe.. 

Masculi? Pff.. Aici e grele. Cred ca imi rezerv ultimile 18 zile ,meditand la ce am avut. Si ce am pierdut. Sau nu. La cei ce m or iubit atat de profund, incat la prima mea tacere, au dat bir cu fugitii..La cei ce se laudau ca le sunt aer necesar respiratiei, si sanje util atriilor.
La cei ce mi or aruncat in obraz ca nu sunt in stare sa iubesc. Decat sa ma iubesc doar pe mine.
Sa mi blestem trecutul urat, plin de oameni urati si fizic si sufleteste. Sa ma felicit ca am iubit pasional, simplu si complicat totodata, persoane ce mi sunt si acum undeva..in cotloane ventriculare.

Sau sa ma relaxez. Sa mi intind picioarele pe pereti, sa devin letargica si sa mi bubuie in casti orice piesa aiurea. Sa nu mi pese de e zi sau noapte. 

Neahh..Scenariul asta e de cacao. Pentru ca nu il suport pe Rasputin, nu il voi crede, si nu va exista nici un armaghedon. 23 august va fi o zi normala. In care voi continua sa fiu javra rece pe interior, dar atat de calda la suprafata. Si o sa iubesc ce vreau. Pe cine mi doresc. Voi continua sa mi bat joc de altii, implicit de mine, pentru ca nu pot fi ipocrita sa ascund ca nu o fac..Uneori,insa.

P.S:Sunt lei destui ce si au loc in cusca inimii mele. Le urez si p acilea ceea ce vor ei sa se indeplineasca. Haidi, La multi ani!

Asadar, ma pregatesc sa traiesc in continuare, iubind injeri ,lei,raci, draci, melci, crabi si tate lighioanele... calcand peste cadavre existente sau nu, si ramanand imperturbabila la ceea ce nu mi face bine..



"Omului ii trebuie un vis,ca sa suporte realitatea"-Freud..
"..si cand m am trezit, am constatat ca i dimineata:))"- Borgia.

duminică, 4 august 2013

La plashinte inainte...


Muzichia asta e cea mai potrivita.. ca i pentru o atmosfera hot..ca cea din bucatarie:))

    


Vineri , ma suna injerica me, si mi spune derect:”Mami, mi e pofta de poale n brau”. Io, lojic, fiind pe meterezele jobului, raman o tzara stupefiata de dorinta fetei mele, si incep sa ma lamentez cat pot de suPtil, ca o sa vin obosita, ca nu o sa am chef sa cocalesc, d  astea.
Copila me, ma opreste si mi spune :
”Las ca le fac eu, numai tu sa ma indrumi ce si cum..”
Bunn. Ma inzestrez cu rabdare,  merg (telefonic) -la supermarket, sa cumparam milk, oo si drojdie, ne intuarcem houm, sporovaind din tate shele, si ne apucam de treaba.
Io cu castili pe urechi, ea cu speacker ul activat. Si ncepem sa facem aluatul. Din uoki. Uokii ei, si vorba me. Si framantam, framantam..mai scapam niscai lapte mai mult, mai bagam faina.Dupa o ora de chin (si ncins telefonul mai abitir decat cuptorul), iaca se intrezareste o coca. Cica buna.
O lasam la crescut, facem umplutura tat prin mobilos, si gataaa..
Ma gandeam ca , atunci cand voi ajunje acasa, ma va astepta munca de jos. Adicatalea intins,taiat, umplut, uns si bagat la cuptor.
Tzeapa. Nici nu intru bine in curte, ca simtzesc prin fosele mele nazale pline de rasheala, miros de poale n brau. Dara iz d ala de tzara. De vatra d aia straveche..Uhh..
In bucatarie, tronau primele plashinte. Fatuca me, uitase sa le unga cu ou, si aratau cam seci. Gustul insa..DIVIN. Jurasc..
Urmatuarea sarja (o aveti in poza), o iesit o minunatie. Parol. 
Sa va zic ca de doo zile nu am mancat decat plashinte? Ia ia.. O facut fata me, cat pentru un batalion intreg. 
Nu a uitat insa, sa imparta cateva si pentru sufletul bunicii ei..
De ce am scris postul aista?
Lesne de inteles. 
Sa ma mandresc cu injera me. Care, dupa ce ca i frumuoasa, destul de cuminte (cat poate fi o adolescenta la 16 ani), e si gospodina. 
O facut ea, ce n am facut io in 39 de ani. Adicatalea Poale n brau. Gustoase. Pentru ca le o preparat ea.
Si mancabile..pentru ca altfel, va scria fantoma me:))

Nimic nu e mai important decat sangele tau. Dar esential,  este sangele din sangele tau..

vineri, 2 august 2013

Bluemoon..by Bluerestriction

Simt uneori cum toata galaxia se prabuseste. Din cauza mea. Sau a altora. Efect direct al unei cauze existente. 
Nu ma simt singura. Niciodata. Mai ales cand stiu, ca din umbra, sunt urmarita subtil. Si asteptata.
Sa mi treaca "furiile perenelor iubiri". Sa mi urlu frustrarile, si sa refulez in voie p acilea, ori pe oriunde ii e drag mintii mele.
Si sunt asteptata. Si sunt iubita. Si sunt dorita.
Si sunt atinsa de aripile ingerului meu.
Multumesc. Pentru stralucirea irisilor mei. In noapte.
Si pentru ca existi.