luni, 24 februarie 2014

Nu.

Nu stiu cum se face ca Paler are timp. Mie nu mi ajunge cateodata. Sa ti spun , ca si Preda, ca "te iubesc de tot". Sau sa ti declar ca si Tuca, ca "te voi iubi pana la sfarsitul lumii"..
Nu. Eu n am vreme sa ti argumentez pe indelete ca fara mine, nu esti Tu. Si fara tine, nu sunt Eu.
De parca nu ai stii ca Pamantul se opreste din invartit , atunci cand ne atingem noi. Clipele devin eternitati, iar promisiunile, vieti viitoare.
Pe noi nu ne leaga cuvintele. Nu. Ne inlantuie simtiri. Si nu vrem sa plecam nicicand din tot ce e al nostru. Pentru ca nu e posibil. Am evada in custi de aur-(poate), care ne ar desparti. Prin zabrele de alti sau alte. 
Nu iti scriu de Dragobete. Iti slovuiesc aici, pentru ca s au pietrificat cuvintele in degete. Si a trebuit sa mi sparg unghii sa mi le pot elibera. Ca sa ma strangi in tine cu inca o za.
Nu am vreme sa ti ridic scari la Cer. La ce bun? Ai tu aripi, pentru a ne duce pe amandoi acolo unde ne este locul. 
In noi.
Tim. 

miercuri, 19 februarie 2014

Azi.


                                                                                   Klodiana Alia

Cred ca am devenit asociala. In exterior. Pe bune. Ma invart intre doua cartiere invecinate. Munca si home. Home si munca. Si din cand in cand, mai evadez. In Centru.
Si tac. Intru in autobuz, multumesc tipei aleia ce se hlizeste cu soferul pentru ca tocmai mi a vandut un bilet, si ma asez. Pe locurile pentru handicapati. Ca nu suport sa merg cu spatele.
Azi, am auzit conversatia dintre soferul autobuzului, si taxatoarea. Vorbeau despre sanii altei casierite. Aluia ii era teama sa nu ia vreo ”țîță” peste bot. Nu ca nu i ar fi placut. Iara tanti aia insipida se hlizea , dara nu era rasul ei. Sigur erau amanti. Soferul si madama incolora.
In piata,lume. Multa. Am balit la 10 cirese de provenienta UE. 10 ron 10 cirese. Cred ca doar de atat mi era pofta de p acolo. Si de ciuda, am luat o banana. Pe care am infulecat o la botu calului. Adica langa taraba. 
Lumea vorbeste. Se lauda. Injura. Eu nici macar nu gandeam in clipele alea. Eram transpusa in crampei din viata celor ce treceau pe langa mine. Un rrom o trecut razant de varful cizmei mele, cu un caruț. Avea loc berechet, dar nu mai injurase demult. Cred. I am raspuns sec: Sictir! Si am plecat in statie. Sa astept maxi. Ca nu mai voiam sa aud de țîțe.
Si am asteptat vreo 10 minute. Pe banca. Mi era sa aprind o tigara, dara n aveam foc. Sau da. Dar mi era lene sa caut in geanta mea de moasa urbana. Langa mine, doua tanti de la tara. Una din ele, cu fata brazdata de la tuica, ii explica celei mai in varsta, ca este ”inaceptavil” . Nu stiu ce. Dar m o busit rasul. Si m a vazut. Dar tot am ras. 
Concluzia? Am devenit salbatica. Sau chitra cu utilizarea vorbelor. Oral. 
De fumat, tot am fumat. In pragul usii. Si mi a fost bine.
Sigur sunt asociala.
Dar sunt atinsa de injeri.

vineri, 14 februarie 2014

Eu nu iti spun Te iubesc.

Azi. 
Pentru ca ti o spun in fiecare clipa. Si o simt. Si nu mi trebuie o zi speciala ca sa ti pot declara ce traiesc.
La ce bun sa ti fac declaratii, cand tu le ai impamantenite in tine? 
Parca nu stii ca nu sunt EU, atunci cand nu esti Tu.
De parca n ai habar ca te strang in brate in fiecare seara, pentru a te regasi in zorii urmatoarei zile. Tot langa mine, tot in mine..
Si de ce sa ti iau perne roz sau ursuleti, cand perna ti sunt gandurile mele?
Stii ca nu eram de acord cu Valentine's day. Si nici cu Dragobetele. Pentru ca , pe tine nu te pot iubi doar doua zile pe an. O fac o viata. Si nca una, Si nca infinit de multe alte vieti.
Vrei sa ti declar dragostea mea? De ce sa o fac? Euforia pe care o simti cand doar gandim ca ne atingem, ce e ? Pasiune? Pai si pasiunea nu naste din dragoste? Dorinta nu palpita impreuna cu un sentiment?
Pai si la ce trebuie neaparat sa te sarut azi? Poi nu o fac in fiece data cand simt nevoia sa gust din tine atat de mult, incat buzele murmura iar creierul emana iubire? Pentru ca eu nu te iubesc. Doar cu inima. Nu. 
Eu o fac cerebral. Adica te iubesc, gandind, nu numai simtind. Si daca nu imi pierd capul, inseamna ca mai e o sansa sa bata si inima, nu?
Si cam gata cu dragostea.
Scrisa.
Hai s o facem real. Si sa o respiram asa cum numai noi doi stim. 
Si daca mai ai o picatura de zapada, langa tine, baga degetul in ea, si contureaza un cerc. Nu inima. Nu sageti. Doar un cerc. Pentru ca acel cerc, nu poate fi rupt. Niciodata.
Hai sa ne devenim amintiri, injere. Pentru urmatoarea noastra dragoste. Din viata ce va urma.
Si hai sa fim impietriti pentru totdeauna, dar sa traim dincolo de noi..
TIM.

luni, 10 februarie 2014

Mie.

Mie imi vine sa injur. Si as putea sa o fac, atat timp cat is singura si mi tiuie capul de nervi si toate cele. Si as putea sa injur de toti zeii si Dumnezeii posibili si imposibili. M as transforma intr o scelerata vulgara, care ar parea ca "copiaza" unele chestii doar pentru a fi placuta. Ete fleosc. Nu vreau.
Asa ca fluier. Rasuna p aici a fluierat tembel, fara nici un acord, fara nimic. Si nici glume nu mi mai arde a face. Belesc ochii in scrumelnita, si vad ca se aduna chistoc dupa chistoc. Si se mai arde tigara, si mi pica scrum pe tastaura. Bine ca nu arde.
Si numar clipe, momente, ore . Sa plec. 
La ce bun un soare afara, cand peste tot e apa? Si stinge tot. Apa. Si foc si jar, si tot. 
Si n pana mea. Iara voi tace.
Pentru ca m am saturat sa fluier.


duminică, 9 februarie 2014

Ție.


Cred ca unul dintre cele mai mari pacate de p acilea, din Virtualia, este ipocrizia. I am fost victima de multe ori, am preferat sa o utilizez pentru bunul meu plac, in aceleasi procente.
Zilele aste am avut o tema. De gandire. Si n am vrut sa fiu ipocrita. Evrika. Nu am fost.
Eu cand am ceva (sau nu)-pe suflet, plec. Inchid toate, inclusiv chestia aia ce bate in cutia toracica, intorc spatele tuturor, si o iau la goana. Uneori dau explicatii, alteori nu. Ma afund in tacerea mea binecunoscuta, fumez, plang, beau, rad, plang si iara fumez. Si mai gandesc. 
Pentru ca , in pana mea , eu plang. Si ma doare. Eu spun, si simt. Si arat ca imi pasa. Sa mor in chinuri de nu mi pasa de ceea ce iubesc. Iubit. Whatever..
Iar eu, dupa ce plec, ma intorc. Uneori la timp, de multe ori -prea tarziu. Pentru ca poate, fericirea mea nu depinde de calitatea gandurilor pe care le am. Ca eu rationez grotesc de copilaresc. Si crud de sincer pana n haul profunzimilor. 
Si nu stiu pe cine sa iert. Pe mine, sau pe mine? Pentru ca nu stiu daca am gresit eu, sau sufletu mi.„Cel mai usor este sa ranesti sufletul cuiva, caci sufletul umbla descult si pasii lui culeg toti spinii unei zile..”.Sau a mai multor zile, Si pun si doua nopti. Hai trei. Si cine stie cate vor urma.
Am scris fraza anterioara sa argumentez faza cu iertarea. Pentru ca eu  sunt suflet. Si m am calcat in picioare. Si am ramas jumatate. Amu sa aleg ce ti dau tie:”Suf”..si iau eu ”let”-ul? Ne intelegem noi. Ca un intreg e greu de facut. Tandari dintr un tot, poti face intr o clipa. Si uite asa apare nimic ul..Dar asta e o alta istorie. (si alt pachet de batiste).
Si uite asa, murim si noi. Un pic cu cate o clipa. Eu nu pot evidentia mai bine decat o face Victor Eftimiu. ”Imagini..ganduri..doruri..vise/Adorm in stinsele priviri,/Un cer intreg de amintiri/In pleoapele pe veci inchise..” Noi murim, tacand. 
In fine..Ora e tarzie, Cuvinte au fost spuse destule. Trairi -infinite. Asteptari, pe masura.
Totul e la fel, nimic nu mai e ca inainte,nu?
Si permite mi sa nu fiu ipocrita. Si sa ti spun ca te iubesc. Chiar si mimand ca ma auzi, macar simte.
De nu vei venii tu, voi pleca iara eu. Si uite asa,  se va pune punct. La viata. Ne vom rataci unul de altul, negasindu ne prin alte vieti. 

joi, 6 februarie 2014

Se ia pauza in dragoste?

Ma preumblu cu gandul aiurea, mutandu ma de pe o banca pe alta. Cu privirea. Si cuget la ciudatenii datorate iubirii. Sau nu. Certitudinea ca la oricare varsta si clipa, totul se poate schimba doar printr un pocnet de deget, incepe sa mi se impamanteneasca .Treptat . Sau deodata. Nu are importanta.
E bine sa slabim "lesa" impreunarii de suflete ,cateodata? Libertate in dragoste,dau. Si mi se da pe masura.
Atunci de ce sunt fada,acum?
O fi vremea de vina. Sau dorinta de a oferi o cafea. Eu. Nu altcineva.
In fine..
Exista inca promoroaca pe crengi. Si incep sa inghet si eu.