Cred ca unul dintre cele mai mari pacate de p acilea, din Virtualia, este ipocrizia. I am fost victima de multe ori, am preferat sa o utilizez pentru bunul meu plac, in aceleasi procente.
Zilele aste am avut o tema. De gandire. Si n am vrut sa fiu ipocrita. Evrika. Nu am fost.
Eu cand am ceva (sau nu)-pe suflet, plec. Inchid toate, inclusiv chestia aia ce bate in cutia toracica, intorc spatele tuturor, si o iau la goana. Uneori dau explicatii, alteori nu. Ma afund in tacerea mea binecunoscuta, fumez, plang, beau, rad, plang si iara fumez. Si mai gandesc.
Pentru ca , in pana mea , eu plang. Si ma doare. Eu spun, si simt. Si arat ca imi pasa. Sa mor in chinuri de nu mi pasa de ceea ce iubesc. Iubit. Whatever..
Iar eu, dupa ce plec, ma intorc. Uneori la timp, de multe ori -prea tarziu. Pentru ca poate, fericirea mea nu depinde de calitatea gandurilor pe care le am. Ca eu rationez grotesc de copilaresc. Si crud de sincer pana n haul profunzimilor.
Si nu stiu pe cine sa iert. Pe mine, sau pe mine? Pentru ca nu stiu daca am gresit eu, sau sufletu mi.„Cel mai usor este sa ranesti sufletul cuiva, caci sufletul umbla descult si pasii lui culeg toti spinii unei zile..”.Sau a mai multor zile, Si pun si doua nopti. Hai trei. Si cine stie cate vor urma.
Am scris fraza anterioara sa argumentez faza cu iertarea. Pentru ca eu sunt suflet. Si m am calcat in picioare. Si am ramas jumatate. Amu sa aleg ce ti dau tie:”Suf”..si iau eu ”let”-ul? Ne intelegem noi. Ca un intreg e greu de facut. Tandari dintr un tot, poti face intr o clipa. Si uite asa apare nimic ul..Dar asta e o alta istorie. (si alt pachet de batiste).
Si uite asa, murim si noi. Un pic cu cate o clipa. Eu nu pot evidentia mai bine decat o face Victor Eftimiu. ”Imagini..ganduri..doruri..vise/Adorm in stinsele priviri,/Un cer intreg de amintiri/In pleoapele pe veci inchise..” Noi murim, tacand.
In fine..Ora e tarzie, Cuvinte au fost spuse destule. Trairi -infinite. Asteptari, pe masura.
Totul e la fel, nimic nu mai e ca inainte,nu?
Si permite mi sa nu fiu ipocrita. Si sa ti spun ca te iubesc. Chiar si mimand ca ma auzi, macar simte.
De nu vei venii tu, voi pleca iara eu. Si uite asa, se va pune punct. La viata. Ne vom rataci unul de altul, negasindu ne prin alte vieti.