joi, 10 septembrie 2015

Grele.



Astept sa mi tarasc sacul cu amintiri. Pe unde m or duce pasii. Vreau sa pierd la fiece colt de strada, cate un rau. Sa treaca taifunuri si sa mi spele facutele ce nu trebuiau facute, si nefacutele ignorate.
Sa mi mai pierd din iubiri neimplinite, sa uit neputinte, si sa ating fapte.
Si as vrea sa nu mai aud vorbe  ce nu ar trebuii spuse vreodata. Sa taca cei ce cred ca nu ma dor de ale lor. 
Astept sa plec. Sa ma uit in urma ,doar la ce e frumos. Doar la picaturi de ploaie ce ma fac sa ma invart desculta. 
Si astept sa respir. Vieti anterioare, si tumulturi ce or veni..
Si ncapsulez in strazi nepasite, ce nu pot avea. Si nu voi atinge vreodata. 

sâmbătă, 14 februarie 2015

Cat de nefericita sunt de Valantains dei.

Citesc o gramada de articole despre 14. Adica azi.Despre love,inimioare si zacaricale. Si le am citit amu,pe seara. Pentru ca azi a trebuit sa fac sarmalele pe care trebuia sa le fac ieri. Dara nu le am mai facut, pentru ca  ieri a murit Chanella. Catelusa mea. Si s a stins,privindu ma in ochi.
 
 
Si  azi ar fi trebuit sa debordez de multa fericire,nu?
Ei bine,n o pot  face.
Iubit am. Sau n am. Ba am,dar n am. Dar sunt iubita. Mereu. Nu numai de sambata asta. Sau nu s.
Azi nu.
 
 
Eu nu mai am Valentin de mult. Valentine' s,defapt. Nu stiu de voi avea si Dragobete. Eu nu stiu ce mai am. Sau ce nu am.

marți, 10 februarie 2015

Finger finger on the wall..tell my what I'm looking for.

Sunt atat de putine persoane ce mi sustin nebunia,incat le numar pe deste. Sau nu. Fara deste. 
In psihologie(sau psihiatrie-uatevar), cica ca sa te poti vindeca de o fobie, tre' s o infrunti. Si io, amu..ce sa fac? Sa deschid congelatoru'?

Mnoo..s o luam cu incetinitoru' si s o dam pe reluare.
Ieri s o intamplat nenorocirea. Incercam sa beu o cana de cafea si ma tineam cu dintii de unica mi tigara matinala, cand, val vartej apare nenea. Si mi arata mana. Far' de 4 deste. Facuse omu' o improvizatie, prinse mana intre doo chestii, si cand si o tras o, o constatat ca nu mai ies fingarele la numaratoare.
Damn. Shoc. Senzational. 
Inspiram cu putere in timp ce turnam cu nemiluita apa oxigenata. El ,chircit de durere, io, cu extrasistolele cat casa. Fraiera sa arat? Neah. Ma comportam ca si cand as fi servit zilnic asemenea biftec tartar humanoid..(amu ceva multi ani, in alta locatie, intr o noapte de garda, apare un alt nene la usa.Alb la fata, dar foarte calm. Initial, il poftesc inauntru, ma pregatesc sa i masor o diastolica-chestii d'astea..El, foaaaaarte calm, imi spune ca a venit pentru asta. Asta, adica un deget. Taiat. Tinut in acelasi pumn,da? Finalul fu happy..montat la loc, gratie pungii mele cu gheata eGzistente, nefunctional, dara la locu' lui.In fine.)
Pun toata lumea in miscare, iau pacientu',fuga la hospital. Nenea doftoru' de garda, un rocker d ala blazat, se stropseste la mine ca i am administrat ceva ce -cica , n ar fi trebuit. Ridic semeata mecla, ii zic ca mi asum chestia, dupa EKG-,dasteptu' mi da dreptate. Si incearca sa faca o gluma..Ceva cu semnu' rockarilor..cu doua deste sus..Adicatalea vorbind de funie in casa spanzuratului..
Trece nea X prin toate cercurile infernului, pan' se vede pansat, schimbat si gata de campare pe chirurgie plastica. Fac reverenta de final, si parasesc incinta spitaliceasca. 
Intrebarea intrebatoare..unde s destele? Falangele..Ca nenea le a lasat impotmolite p acolo. Fac investigatii, si ma pomenesc cu ele ntr o punga. Ha. Puse la pastrare pentru azi. Cand,pa, la crematoriu.
Convietuiesc fain cu niscai fingare. De ma vedeti silfida,galbena si cu ochii nauci, sa nu va speriati.
Ca ma vindec. 

joi, 5 februarie 2015

Cand moartea te trage de maneca si ti aduce aminte sa traiesti.


Toata lumea are probleme. Si le rezolva. Intr un fel sau altul. Plangandu se, milogindu se, urland in tacere, sau arborand o demnitate ce ascunde neputinta.


In cartierul meu juma octogenar,juma plin de parveniti,- exista o mana de case. Inlantuite prin prisma necazurilor si bucuriilor, ce devin comune,atunci cand apar. Oameni normali. Saritori. Binevoitori. Nu degeaba exista credinta aia, ca "mai repede sar vecinii in ajutor ,decat neamurile". De cate ori nu s o adeverit chestia asta..hehe.. Suntem palma aia de oameni ce si dau tot. Prajituri,sunca afumata, cate o juma de kil de tuica si pastile pentru sobolanii ce te viziteaza de la alti vecini. Si sa deie naiba de nu ai sentimentul ala de "big family".Si happy. Si ,din bun simt si o bucata de vanitate, daruiesti si tu la randu ti.

Io nu iau bani pe tratamentele injectabile. Nu cer, defapt. Mi e rusine. Mi e naspa. Pentru ca stiu ca i aiurea. Sa fii bolnav, si sa mai vina si asistenta aia sa ti mai ceara plata. Accept ce mi se ofera. E un fel de troc. Dar insotit de urari si trairi sincere. 

Au inceput sa mi moara vecini. Multi. Se schimba generatiile. Raman in urma copilarii. Rasete,retete vechi de prajituri pe care le gasesti in caietul mamei. Ramane fum imperceptibil de la gratarele ce adunau familii. (Nea Vica, cand se imbata, aducea in curtea noastra, ditai tambalu'. Si vioara. Si cantau barbatii.Si femeile faceau clatite.Si..)

Si acum sunt Mare. Sunt in locul Mamei. Si ma lipesc de oameni si de sufletele lor. Si sangerez cand unul pleaca. Sa steie la taclale cu altii ,pasiti Dincolo.

Acum vreo luna juma'..a murit Gabi Campeanu. Avea 46 de ani. Si l am plans. Pentru ca m a ajutat odata. Fara sa i o cer. Si pentru ca era vecin. Si era si tata, si sot. Si pentru ca era tanar.

Aseara, a murit tanti Vali. Si am plans . Si o vizualizez stand pe lada aia gri, goala, de bere, de la magazinul din colt. Unde beam impreuna cafeaua de dimineata. Si ea isi sorbea ceaiul. De fructe. Pentru ca era atat de bolanava, dar ea nu stia. Si aseara, a murit. Si mi e frica sa o vad acolo. Intinsa. Si muta.

Si am plans al naibii,aseara. Si eu, si tanti Nutica. Si Catalin, dascalu' de la alta Biserica. Care i o promis ca i canta la inmormantare. Si care plangea ca trebuie sa i cante. Si se intreba ca de ce sa i cante. De ce acum?

Si apoi am fumat. Si am tacut toti 3. 

" De acum o sa manc, o sa beau si o sa ma fut".Asa a zis Nutica. Pentru ca si ea a uitat sa traiasca. 
Si eu o sa fac la fel. 

Pentru ca am de ales. Sa vad negru, sau sa traiesc in alb.

joi, 15 ianuarie 2015

Cancer.

 
"Ai grija de tine. Sa fugi.Sa nu te uiti inapoi cand auzi cuvintele astea din gura celui iubit. Nu suna a ultimatum. E sfarsitul. Cel ce te a protejat pana atunci, caruia i ai fost tot, pleaca. Te lasa . Ca si cum,  privindu i chipul plin de mila si compasiune,  ar spune: "Vezi ce faci de acum incolo. Mie nu mi mai pasa".
Cuvintele dor. Sapa in derma cu unghii nefacute.  Sfasie. Iar nefaptele,ustura.Si ochii,seaca. Si ajungi sa nu mai vezi decat umbre. Nici macar amintiri".
 
O priveam si taceam. Mintea mi era golita de mine, si incerca sa traiasca inlauntrul ei. Pentru a o putea intelege. Am inchis ochii, si am continuat sa ascult.
 
"L am iubit. Fara termen de comparatie. Nu era totul. Eram eu. De fiece data cand eram impreuna, aveam parerea ca ma desprind ca un suflet din el,pentru a putea fi doi. Gandul  meu, procesa la el in creier. Vorbele lui, se formau in mine. "
 
Si?
 
"Si ce..Sufletul lui imi apartinea. Inima. Insa trupul,nu. "
 
....
 
"Eram pagani. Traiam ceva interzis. Dar unic. Pana cand mi a spus sa am grija de mine. Atunci am simtit. Ca am pierdut ceea ce nu voiam sa am decat atat cat puteam avea.
Nu am stiut de ce. Si de atunci,nu mai aveam incredere in mine. Pentru ca eram  singura. Pustie. Fada. Acra.
Atunci am stiut ca voi deveni fum. Si ca voi respire momente trecute.
Cineva imi spunea ca o dragoste trecuta,lasa cicatrici.Iti spun eu. O iubire altfel, lasa in urma doar cancer."
 
Ti a fost dor?
 
"Si de mi a fost ce puteam face? Scrasneam din dinti, si plecam mai departe. Sa uit. Sa ma uit. Si n am putut. Si nu o voi putea face.Il am tatuat. Pentru totdeauna.Nu intreba de l mai iubesc sau nu. Traiesc trairi traite si ce nu vor mai trai." 
 
Mi am ridicat privirea. In fata mea, femeia se transformase. Ochii albastri erau fara de esenta. Buze arse,purtau urme de  dinti. Alba,stravezie. Dar aceeasi.
 
Si apoi am spart oglinda.


Ma plange. Eminescu.


Cum se fabrica zile negre si nopti albe? Simplu. Iei o doza de soare palid, inconjurat de ceata ,si rezulta negura. Nu conteaza ca o vezi la exterior si o simti la interior. Si n timpul luminii , gandesti,gresesti, te zbati in black. Mai ai parte de cate o bucata de roz, de un ras copilandru, de un latrat vesel sau un mieunat . Tot negru.
..apoi te scalzi in griji cotidiene, nepansezi rani sangerande,ca-deh..nu ti place rosul. Dar il lasi sa faca baltoaca.
Si cum iti construiesti noptile albe? Cafea. Multaaaaaaaaaaaa. Si tigari . Cat cuprinde. Si ii zambesti pervers pancreasei, si ii arati ca se poate. Cu de toate. "Nopti albe (nu in Seattle)". Pline cu de toate .Ca shaorma. Pe care nu o prefer.
Numai telefonul meu e gri. De la fabrica. E spart. Dar nu ma doare pe mine. Ci pe carcasa. Si l inchid. Sa n aud. Sa nu vad. Sa nu simt.
Ca e placuta starea asta de amorteala.
Si de tacere.


Mihai Eminescu

Prin nopti tăcute

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
..si doar l am asigurat ca s bine..    

miercuri, 14 ianuarie 2015

Matinal cu insomnii nefrumoase.

                                                                                                      Vince Lussa
Eu sunt un om cu dureri. Si slabiciuni. Iar cand mi se umple sacul, le descarc. In sufletul celor ce ma asculta. 
Si nu sunt un om frumos. Pentru ca ii incarc cu grijile si temerile mele. Si ii garbovesc cu balastul meu emotional. Si ii fac sa plece. Pe cei ce nu mai suporta emotiile mele.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu pot oferi zambete,decat printre lacrimi. Pentru ca ma ustura multe. Si spuse si nefacute. Si facute si nespuse.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca mi pierd demnitatea,si ingenunchez atunci cand sunt lasata in urma.
Si iau relaxarea altora. Obligandu i subtil, sa renunte la alte bucurii,pentru a asculta amaraciunile mele.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca am lasat dezamagirile sa ma schimbe. Am deformat oglinda sufletelor.Altor suflete.
Si nu sunt un om frumos.Pentru ca nu sunt un exemplu bun. Atunci cand imi urlu neputintele. Si nu stiu ce cale sa urmez. Pentru ca sunt intr o pauza. O pauza de mine. Unde nu exista noi.
Nu sunt un om frumos,chiar daca astept, fara a fi asteptata. Neg orice as face bun, pentru ca mintea mea gandeste doar sa faca rau. Ei. Mie. Niciodata noua.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu am timp pentru prieteni. Pentru ca eu nu am prieteni. Am doar cativa oameni frumosi.
Si ca un om nefrumos ce sunt, nu gasesc puterea de a o lua de la inceput. Pentru ca eu nu am vlaga nici macar sa continui.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca altfel, nu as fi eu.
Si ma trezesc. Si mi pipai uratenia, spunandu mi" Cat de om sunt. Far' de frumusete.".Si plec.

marți, 13 ianuarie 2015

Unii isi propun.Eu ma pastrez.


Mi a venit sa mi tai pletele. Sa le arunc in urma, ca sa am pe ce calca. De parca in firele alea albe ,ar sta toata furia. Pe naiba.
Mi am bagat foarfecele ntr o bucla. Si am simtit rece. Si am lasat, amortita, o mana dusmanoasa.
Mie mi a venit sa plec. Departe. De lumea mea inlantuita. Sa intorc spatele, si sa plec. Sa fiu pentru o secunda, reincarnata lui Ludovic. Al cinspelea,pare se. Care o zis,ca "Dupa mine, potopul!". As fi insfacat ceva intr un rucsac, multe pachete de tigari, si ceva sa scrijelesc. Pe unde as fi putut.
N am facut o. Lipsa de de toate.
In special de curaj.
Mi a venit sa rup fiinta din mine. Pentru ca am fost obisnuita sa fiu in centrul atentiei. Si am palit. In timp. Pentru ca nu mai stiu sa spumeg. Sa fiu foc. Si para. Sau mere..Nu conteaza.
Si am ramas,totusi. Blocata la un nivel propriu. Pe care o sa l sar, o sa l ocolesc. Sau o sa l venerez. Cine dracu mai stie ce va fi?
Mi a venit sa continui cu te iubesc urile mele. Si mi am dat peste deste si peste suflet. Mi am ranjit unei chestii sangerande, si am stropit chip, cu praf si urme.
Si mi am revenit. Sau nu. 
Si sa dea naiba de nu am nevoie. De tine.