joi, 25 august 2016

Tavaluguri. (oglinzi)



Nu mi spune vorbe ce mi as dori sa le aud, dar le as cunoaste subtilitatile. 
Nu mi afisa vulnerabilitatea. Te am lasat sa ma vezi goala de temeri, si m ai impins spre prapastii stiute doar de tine.
Nu te juca. Nu mi trebuiesti asa. Nu mi viola interiorul, ca apoi sa ma adaugi la o lista fara final..
Taci. Mai bine asa. Vorbim prin al treilea ochi, si ne strigam prin semne.
Invata mi unicitatea proclamata de tine. Cu riscul de a deveni dependent. De mine.
Cutremura ma. Altfel. Atunci voi gasi puterea de a ma lasa mangaiata.

marți, 23 august 2016

Puscaria de lux 1.





M am asezat la chestia asta pe care mi am dorit o. Notebook ul meu. Fabricantul meu de vise. Is in sevraj. Tigari nu mai am. Facute. Maria mi a adormit, si ma bolboroseste in somn. 
Una peste alta, imi era dor sa mi scriu. Nici acum nu am ales despre ce. Amestecatura. Povesti. Dorinte. 

Am ajuns aici de ziua pacalelilor. Zombi umanizat,dupa o calatorie zbuciumata. plina de ganduri. Temeri. Sperante. Paradoxal, faceam introspectia nebuniei mele. Lasasem acasa,totul. Iesisem pe poarta cu hardughia mea rosie, in care mi aruncasem lucruri inutile. Plecare intempestiva.

In afara de ai mei, trei oameni m au plans. Pe doi, i am vazut. Pe al treilea l am crezut..M am impartit. Am lasat unuia sufletul. Altuia,recunostinta. Celui de al treilea..o frantura de ce ar fi fost sa fie, dar nu a mai fost.

Maria geme. Isi striga parintii. Incerc sa o inteleg. Fara dantura, in dialect..Greu. Vreau sa fumez. Ma uit la pachetul de tutun. Am schimbat multe. M am schimbat eu. 

Am vreme pentru gandurile mele. Spal vasele si mi fac planuri. Sterg geamuri, si privesc dincolo de limitele mele. Nu mi mai pare nimic de nefacut,acum.

Trebuia sa plec de mult timp. Probabil ca libertatea asta ingradita, ma face sa mi regret nefacutele. 

Molly vine langa mine. Mi se aseaza pe genunchi, si suspina. Eu visez la ai mei. Si o mangai..Imi linge mana, si se culcuseste mai bine.

Ma bate gandul sa ma desprancenez. Sa fac mai multe. Sa mi descalcesc pleata. Tot nu ma pieptan. Nici aici. Il las si pe el liber. Rebel. In vant. Ca si mine.

Butonez, si nu scriu nimic concret. E reinceputul. E reinventarea. E realul . De data asta.
Is ca un copil ce incearca sa descopere literele. Cuvintele. Eu nu mai stiu sa mi apartin in fraze. Catinel,catinel ..

Nu mi lipsesc. Ma am. Imi vorbesc. Nu ma privesc in oglinda. Ca ele. Ma cunosc pana n ultimul por. Si stiu ce urmeaza sa ma doara. Mi a ramas aceeasi intuitie. Nu ma mai simt legata. Sunt libera. Azi am constientizat.

Iubeste ma defecta..uraste ma perfecta.