marți, 21 octombrie 2014

Continuare fireasca.


N am crezut vreodata ca mi voi iubi casa ,asa cum o fac amu, si o voi face ever. Mi au trebuit zece zile de lipsa, vreme de singuratate totala,imprejmuita de multa lume ce nu mi apartinea, de miros fetid, de oameni suferinzi. De tata. Pe care l am regasit dupa aproape douazeci de ani de stinghereala.(asta e o alta poveste).
Mi am ferecat dinlauntrul meu. Si am facut loc acolo,doar catorva, celor ce i simt EU. Trioul de injeri, si cativa ce nu au uitat .Nici de tata,nici de mine. Pe restul, i am separat. I am lasat in viata lor, cu bucuriile fiecaruia. Sau cu necazuri. Uatevar.
Si mi am dat seama cat inseamna pentru mine, curtea. Casa. Animalele. Pomii. Frunzele vestede,si tocitoarea parasita in graba. Cu mustul facandu se vin in absenta noastra, cu vecinii ingrijorati ce ne au tinut loc de neamuri inexistente. 
Nu mi a trebuit decat o iluminare. O chestie venita de la sine. Voi traii restul anilor, acasa. Intre zidurile ridicate de ai mei, intre vechiturile dragi, cartile iubite, vesela mamei.. Nu mai vreau sa plec niciunde. 
O sa descui poarta CAMINULUI meu, si o voi lasa asa. Pentru cei ce se vor inauntrul mintii mele, un semn e deajuns. Si o privire. 
TIM

Un comentariu :