luni, 30 ianuarie 2012

Dead snow angels..





"Iubire..este gata ceaiul..Cu dulsheata de visine..si paine prajita..-
ii striga bland, privindu l cat e de imbujorat din pricina gerului..Nu se satura sa l admire..Inalt, vanjos, manuia lopata usor, dand zapada cu usurinta..
O chema din priviri..iar ea veni, docila, inconjurandu i mijlocul cu mainile goale..Tremura..dar nu de frig..ci pentru ca el ii dadea acea stare..
...Lasa zapada, si o lua in brate..O imbratisare placuta..calda..in antiteza cu gerul de afara..Ii fixa capul in maini, si o privi indelung in ochi..
...................................................................................
Uitara de ceai..de nametii mari ..de ninsoarea ce cadea intr una, acoperindu le fapturile..Incepura sa se bata cu bulgari, razand ..fara nici o simpla retinere..
La un moment dat, ajunsera jos..pe omatul rece.. si..incepura sa faca injeri de zapada..cu aripi ce nu puteau zbura nicicand..."
....................................................................................................................................................................
-Se raceste ceaiul, iubitule!
Incerca sa si deschida ochii..Ea..se metamorfozase. Era doar blanda lui sotie. Pe care o iubea enorm..Visul lui..se evaporase..se topise ca omatul in soarele hidos al iernii..Cea din mintea lui..NU TREBUIA SA EXISTE..
Fu doar un vis. Atat. Care zbura cu aripile imobile ale injerilor de zapada...

Totul a inceput atat de complex..ca sa se sfarseasca atat de simplu...


miercuri, 25 ianuarie 2012

Dominique histoire..Cea de a doua parte..



"Dominique est triste..
Asa l am cunoscut. Acum un veac..Parea ca toata dezamagirea din lume i se adunase in imensitatea aceea albastra.Nu mima. Se simtea ca e epuizat de tot si de toate..L am alintat atat cat am putut.Stergandu i lacrimile nelacrimate..L am facut sa fie dependent de netristetea mea, pentru a se vindeca de  trecut..

Dominique aime..
M a adorat spunandu mi. Voia sa nu mi dea drumul nicicand, pentru ca simtea ca sunt a lui. Total.Iar eu repiram prin proprii lui pori.A fost frumos..Atat cat am putut tine lumea intr o singura mana..

Dominique donne..
Iubire, pasiune..Dominique ma facea FEMEIE. Prin orice gest, fapta..atingere..Eram acasa. La el, cu el, in el..Fiece particica din trupurile noastre rezonau.."

De jos, se auzeau pasii ei.."A venit deja?"..Stranse repede colile, le aseza in graba pe birou, si se intinse din nou pe sofa.
..O vazu printre pleoape.Parea obosita.. Dusa in lumea ei..Se apropie de ea, si o mangaie pe parul blond, asa cum numai o mama stie sa o faca..
Se intoarse spre birou..Vazu tavalugul indescalcibil de foi, incercand sa le aranjeze..Se aseza pe fotoliul mare, si vru sa aprinda o tigara.Insa nu o facu. Stia ca fiica ei detesta tutunul..
Se lasa moale, pe spate.Visa cu ochii deschisi, gemand cateodata..Si visele o dureau..
............................................................................................................................................................
Noaptea se asternu tacuta si neagra peste cele doua suflete..Adormisera. Fiecare isi strangea le piept mainile, acoperindu si inimile cu atingeri de ingeri..




Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile...Platon

marți, 24 ianuarie 2012

Dominique histoire..Partea intai..


Singura.Rara ocazie..Stia ce va face.I se deschise brusc, apetitul pentru lectura. Dar nu de orice fel..
Ii era dor sa o citeasca..Stia ca nu i va da voie. Nu pana ce nu termina.. Se simtea la fel ca in adolescenta, atunci cand se furisa sus, citindu i pe apucate, cate un fragment de viata..
Isi incalta "ursuletii"..Erau atat de moi si pufosi..Din frigider, lua o sticla cu bere ..Stia ca acolo nu va gasi strop de alcool..
Tarsaind molatec picioarele, urca..Patrunse in alcovul primitor, de parca abia il descoperea..Izul fin de tutun, amestecat cu adieri de iasomie si gust de lemn vechi si file ngalbenite..Sofaua. Acel dezmat biscisnic , plin de perne , pastra forma celei ce meditase inaintea ei..
...Seara...Aprinse veioza, copie fidela a unei lampi rustice..Privea in sus..Tavanul era brazdat de praf de stele..O parte reale,celelalte iluzii..Ii placuse intotdeauna amestecul..definea stapana.Melange in toate posibile..Pe birou, intr o dezordine ordonata, zari ce cauta..Pagini scrise la masina, altele umplute cu slova i pe care i a adorat o mereu..Drept papier, folosea scrumiera de rubin.. Ii placea sa o numeasca "cimitirul ideilor"..Cu fiece tigara fumata, inca o frantura de "ceva" ,prindea contur ,sfarsind ca fraza, pe colile de scris..
Voia muzica..Stia ca gaseste melodia potrivita..Era curioasa sa prinda primele acorduri, pentru a intui subiectul celor scrise..
Ceva ii atrase atentia..Jos, intre biroul masiv si sofa, era o imensa vaza plina cu trandafiri negri..Nu se mira. Nu avea de ce..si pentru ce.. O regasea in fiece particula din acea incapere..Acorduri de vioara,de  chitara..se napusteau in cascade, violand tacerea odaii..
"Deci amintiri.."Din nou.. Nevindecata inca.."..
Lua cateva coli..Arunca noianul de perne jos, si se tolani pe canapea..Inchise ochii..Voia sa vizualizeze ,ghicind, ce urma sa citeasca.Era un joc propriu. Imaginatia unei iluzii..
Dupa muzica, dupa scrumiera plina de tigari fumate pe jumatate, dupa zatul din grandioasa cana..o regasea..
Se cuibari, cu o mana sub cap, si incepu sa citeasca..


Îngerul stă sus

Şi mă priveşte
-Opreşte scrierea aceasta, îmi spune,
Opreşte această scriere oribilă.
-Dar e scrierea mea,
Sunt gîndurile mele!
Ce m-aş face eu,
fără gînduri?
-Gîndurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zîmbi el.
-Atunci, gîndul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?

Îngerul a tăcut

-Ştii? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, şopti el.



joi, 19 ianuarie 2012

O mama..



Ne intalneam zilnic..Ochii sai albastri, erau atat de senini..Nu mi era teama.Nu imi putea fi..
Eu am facut prima pasul..M am aplecat, si i am mangaiat usor ceafa..M a adulmecat ..si s a lasat alintata..
De atunci, eram prietene bune..Ma vedea de la distanta, alergand spre mine voioasa..Stia ca o asteapta ..pachetelul meu pentru servici..Atingea cu labuta rucsacul meu, asteptand cuminte pana ii asezam hrana jos..
.................................................................................................
Au trecut luni..Draga mea a facut catelusi..Patru..Se marise si doza de hrana..Trecusem pe "crantanele"..Au crescut dragalasii..Doream sa ii iau acasa..pe toti 5..Insa,ii aveam pe ai mei..I am indragit ..Ma conduceau pana in fata institutiei unde lucram, iar seara, imi tineau companie pana la culcusul lor de sub tevile de incalzire..
................................................................................................
Prima oara a disparut Negrutul..Ii botezasem..Era negru,cu varful coditei alb.Avea ochii albastri ai mamei.Era preferatul meu..
................................................................................................
Apoi..deodata, nu a mai ramas niciunul..Ii cauta,fara sens,peste tot..Tristetea ei ,atunci cand isi lasa capul in mainile mele..ma termina..I am adus in continuare mancare..Nu se atingea de ea..Slabise..
..................................................................................................
Ieri..azi..nu mai este nici ea..
S a stins pe undeva, de dor..
Uneori...urasc sa spun ca...

.....Trebuie sa fii JAVRA sa poti supravietui printre caini..

luni, 16 ianuarie 2012

ANUNT

Imi cer scuze ANONIMILOR  mei dragi..cei care ,imi lasa cate un gand bun, si nu injurii..Fake urilor ieftine...Nu am pentru ce le da socoteala..asa ca, de azi inainte, nu voi mai permite anonimilor de mana a doua sa mi manjeasca blogul..Celor ce vor intr adevar sa lase niscai litere tastate..cred ca nu e prea mult sa le cer sa si faca cont Google..
Postarea anterioara ..a iscat multe intrebari...Imi sustin in continuare crezul..Cu parere de rau, nu am de dat explicatii nimanui..
Va cer sfatul voua..celor ce ma cunosc..Sa las libera trecere si celor ce nu au loc de mine? Ori nu..


Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta!

joi, 12 ianuarie 2012

REACTIE



Vai, cat de dor imi era sa fiu acida..Sa fiu dracoasa de altadata,care traje n stanga si n dreapta cum vrea fizica ei..Hip,hip uraaa..I'm back..Mi am lipsit mie insumi. Parol. Dupa atat de multa zahareala si bocet, necesita reaparitia propriei mele acreli..sau acrituri..whatever!


Asadar si prin urmare..Azi combat fake urile. Adicatalea clonele. D'acilea.Ca mi s o umplut paharu', si da pe dinafara..
Am crezut -in naivitatea mea prosteasca-,in puritate. Pe bune. Speram ca cei ce scriu,si cei ce comenteaza, sunt doar ei insisi..Pe dreaq! "Egzista" o sumedenie de facaturi ieftine. Ce se strecoara ca teniile, printre profilele serioase, ce apartin unor oameni de valoare..In fata carora ma inclin..
Si acum sa dezvolt..


Initial voiam sa generalizez. Insa, acum, nu o mai pot face ,deoarece as fi o ipocrita.Si o lasha. Asa ca fac un compromis. Voi scrie doar initialele.."paratilor" din culpa..


Ce nu face un ..(hai sa incep cu blog erii)..un bloger frustrat pentru a se mentine in centrul atentiei?Destuleeeeee..Unul isi ameninta admiratorii de N spe mii de ori ca se lasa de scris, pentru a reveni ulterior , numarand victimile prosternate la altaru i scrierilor sale..Altul, in lipsa si in cautare de adoratori, si i inventeaza singur..Patetic, nu i asa? Ceea ce nu stiu ambele categorii, insa, este ca eu le intuiesc nimicniciile..Si nu le accept..
Stiu..imi puteti replica ca si eu am spus ca nu voi mai scrie..si ca voi renunta. Da! Am facut o, pentru ca asa am simtit.O singura data..Pardonabil? Poate da..poate nu..


De ce sunt atat de pornita? Din prea multa dezamagire..


Urmaream un blog. De ceva timp. Care..imi placea cum era structurat, subiectele erau "hard" ,bine desfasurate..In fine! Proprietarul acestui blog, un tip destept , avea destui admiratori..Insa nu cine trebuia-din punctul sau de vedere..Sa va esplichez..Tipul ,un familist convins, se indragosteste virtual de posesoarea unui alt blog de anvergura.. Ea, o persoana "dura", dar extraordinara ca si scriitoare, are bun simt, raspunzand tuturor comentariilor. De aici, incepe o poveste..de dragoste. Nu din partea ei, ci din a lui..El nu intelege ca intre ei doi nu poate fi nimic nici macar virtual,d apoi real, si incep sicanele.. Diverse. Comenteaza acid la postarile ei, fabrica anumite id uri feminine care -cica- ii comenteaza propriile postari, doar doar, tipa vine la el pe pagina si se miluieste cu vreun amarat de comm.. Se subintelege ca fiinta feminina nu o face..trecatoare prin abisalul blog masculin, trateaza posesorul acestuia cu un evident sictir..Sau nah..sa fiu mai plastica, cu o mare inteligenta..Omul, din cel mai infocat suporter al ei, devine cel mai mare critic..In fine..


Apogeul? Parola de pe Google a tipului, este sparta..De cine? Evident de un Hacker..Care "spargator", isi lasa "stampila" peste tot, anuntand cu mare fanfara, ca a reusit sa distruga un blog..
Evident..am reactionat.Dar ?Degeaba. Constat azi, cu stupoare, ca posesorul de drept al blogului, imi lasa un comm..Dau pe avatarul sau..blogul vechi inchis..Al dreaq hacker..dastept mai e.. inchide si deschide bloage la comanda.. Unde i baiul?
Pai omule...Io s blonda la radacini..si nu ma prea duce cerebelul..Dar am luat o asa..babeste.


Odata ce blogul iti e piratat, NU MAI AI  ACCES DELOC PE EL. Ca sa comentezi la altii, esti nevoit sa uzezi de alt id, sau ,in cel mai rau caz , folosesti anonimatul, semnandu te la final, cu id ul initial..
Ori tu..ai uzat de vechiul D. A..Am simtit de ieri ca ceva nu e inregula..dar am tacut..In fine! 
Continuand aceasta "malefica" demonstratie, tin sa precizez, ca INCA uzezi de vechiul blog..Tu! Nu hotul..Cum asta? Simplu..Daca ti l pirata..iti stergea toate postarile..din dusmanie ..Nu a facut o.De ce? Pentru simplul motiv ca hackerul e inexistent..Sau,poate,ati cazut la pace..redandu ti parola! Lucru imposibil;..Deoarece,cica, te uraste..Pfff..


QUOT ERAM DEMONSTRANDUM..vb prietenului meu drag..Din pacate..Nu voiam sa se ajunga la asta..INSA NU MI PLACE SA FIU INSELATA! Atat ..


Amu..revenind la cei ce comenteaza sub anonimat..Unii din ei..Eu inteleg ca nu toti au cont pe Google..Asta e.
Insa sunt in total dezacord cu anonimii ce intra pe paginile celor ce si trudesc trairile si le improasca cu noroi, autoproclamandu se "justitiari"..Bleah..


Tat scriind lunga mea dizertatie actuala, mi am amintit de inceputurile mele in Blogosfera. Si amu..imi e rusine cu mine.Pe bune! De ce? Pentru ca scriam pentru "noi" ul de atunci.Atat. Nu imi pasa de cat trafic am, daca exista comentarii sau nu,  ori pe ce pozitie ma aflu in Zelist..acau timpul,  urmarind cateva bloage, o inceput sa ma roada "invidia" .Am priceput ca sunt multi si multe ce scriu mult mai frumos decat mine. Si ii admir.Sincer! (Apropos: ii veti gasi in partea dreapta pe cei a caror scrieri le ador..)..Si am mai descoperit ca s vanitoasa si in virtual. Ceea ce nu imi place.
 In fine..Am divagat de la subiectul principal, insa ,trebuia sa mi iau stanca asta de pe corason..


Revenind la clone.. Le miros. Le intuiesc. Pentru ca am avut un profesor f bun ce m a meditat prea bine..Si pt ca si eu, in lumea asta virtuala, am fost undercover de multe ori. Insa am facut o din pura dragoste. Pentru ca voiam sa fiu cu orice pret, chiar si acel al umilintei, langa persoana iubita..Insa..
Doar pentru a iti umple postarile de com uri pro sau contra doar de dragul  grandomaniei..este o mare idiotenie.Pe bune! 


IMI ASUM CELE SCRISE AICI! Dovezi? Doar intuitia mea..Nume pt a sustine ce am spus?  Nu. Pentru ca e de bun simt sa pastrez intimitatea respectivilor..Vorbesc strict de lumea blogosferei.. 
CEI VIZATI SE SIMT!..Sper.. Nu i necesar sa fac apelul..Vor apare singuri.Sa ma combata! Daca au sange in vene.. 
NU ARUNC CU PIETRE! Nu s in masura. Doar ca, vreau ca aici, MACAR AICI, sa ne respectam reciproc.. Si sa ne analizam scrierile pe care le postam strict in context.. Sau sa ne incantam privirile si sa trecem mai departe..chiar fara sa lasam litere tastate in urma.. 
Am devenit idealista, nu? Blame on me! 
Eu..vreau sa scriu again doar despre "noi" - fie si un "noi" ipotetic..
Ce mai vreau? 
Sa mi pot tine destele stranse, si sa nu mai raspund la provocari iesite din context..
Am desartat iar un sac de proprii frustrari..Pana la urmatorul, sa aveti inspiratie! 
..CA DE CONSPIRATII MA OCUP EU!


Desteptii sunt destepti nu pentru ca s-au nascut asa, ci pentru ca au invatat sa invete. (Tudor Octavian)

marți, 10 ianuarie 2012

Parabole..





Uneori,ignoranta este binefacatoare. Logic, ar trebui sa dea de inteles ,ca orice ai spune si orice ai face, e inutil si patetic sa continui sa te prosternezi in fata unui idol din gips..


Introducerea fiind facuta,permiteti mi sa patrund in meandrele sinergiei devenita intre timp- pura indiferenta. Asadar, sa demonstram socio stiintific, sictirul fatis al persoanei iubite, vis a vis de elementul ignorat..
So..
Se iau doua puncte:"X"- ce semnifica fumeia ratacita, si "Y" ,persoana ce poseda doua capete, gandind doar cu unul singur ,insa. Sau poate nici macar cu unul.. In speta, masculul. Bunnn.
Datele problemei ar fi urmatoarele:In timpul "A", "X" se intersecteaza cu "Y", in punctul "G". Dupa ce forta de frecare isi face de cap, la puterea a doua, chiar, subiectul "y", se hotaraste sa devina paralel. Cu "X" .Adicatalea, sa nu mai interactioneze .Never. Caci ,deh.."Z" sau "W"- estem mult mai active analitic, prezentand un real interes pentru masculul Alfa..Pardon."y"...
"X", parasita, constata ca devine treptat -un curent indus. Ce totdeauna s a opus..cauzei ce l a produs..Deh..orgoliul. .Nu i vine sa creada ca nu mai este bisectoarea din viata lui "Y"..
Analizand pur matemato fizico chimic aceasta reactie in lant catastrofala, ajungem la  urmatorul rezultat:
X +Y = 0,
unde 0, este multimea vida, "X" fiind doar un numar real ce a facut parte din multimea naturala a lui"Y"..
Demonstrat?
Nu..
Pentru ca axioma nu e veridica niciodata..Este doar o presupunere. In fapt o iluzie.
Revenind la ignoranta, putem crede ca,ea, poate fi de doua feluri:voita si involuntara.
...La dreaq..Deja ma dor sinapsele dupa aceasta absurda teorema..
Concluzie? Am urat intotdeauna matematica. Si fizica. Pentru ca ,in cazul primei discipline,totul se reducea la zero, iar in fizica, intotdeauna circuitele inchise puteau fi penetrate din exterior..de alte forte..




Un simbol isi are evidenta sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil. (Lucian Blaga)

luni, 9 ianuarie 2012

Fara raspuns..

Ce mai pot scrie? Coincidentele s multe..imi infioara mintea..si uneori mi e teama de mine..Nu mai vreau sa astept sa mi creasca un vlastar de trandafir albastru printre stanci..Ce folos ar avea?Nici unul..Nu ar resuscita inima asta de gheata..Nimic nu mai e la fel..Si nici nu va mai fi..Vad cum se distanteaza..totul..Si devine atat de grabnic nimic..As vrea sa am in causul palmelor doar un pic de praf de stele..sa pot sufla..sa mi  pot marca drumul..spre?Inca nu stiu..Vreau..oare ce vreau?Pot sa am dorinte fara continut? Doar sa mi umplu starea cu un surogat de clipe netraite..La ce bun sa scriu cu cerneala invizibila intr un caiet inexistent?
Nu mi vreau decat trandafirul meu albastru..cel ce ma revigoreaza..si il vreau doar pentru mine..Atat!

Urati ma..oricum as fi...

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Masina de scris



"Mami,am sosit..".Puse in graba bagajul jos, si incepu sa caute prin casa. In bucatarie, se simtea miros puternic de vanilie. Cotrobaii  in cuptor,si zari crema. Nu se putu abtine sa nu guste."Mami, unde esti?".Auzi zgomotul masinii de spalat in baie.."Iar face asta ca tractorul..hmm..".Isi desfacu geanta, si isi arunca echipamentele asudate in cos. Isi dadu cu apa rece pe fata,si se uita fugar in oglinda, pipaindu si lobul urechii stangi,inca inflamat.."Oare ce o sa spuna?O sa ma cicaleasca un pic,apoi o sa vrea sa si puna si ea unul..Sigur!" Zambi ghidus. Incepu periplul cautarii din nou .Casa parea pustie. O umbra de ingrijorare ii aparu pe fata i inocenta, dar ii disparu repede. Deasupra sufrageriei , se auzea difuz, acorduri muzicale. Aceeasi ambientala cu care era obisnuita de ani buni..Lua repede o portocala, si porni spre mansarda."Uff..Ce scartaie treptele astea..Pe cine sa mai chem sa mai faca cate ceva pe aici? Stiu.Cred ca pe raposatu'"Rase in sinea ei. Asa i spunea tatalui sau. Nu l ura. Nu i purta pica pentru ca nu i apartinuse deloc. Intre ei, se legase tarziu, o amicitie tacita. Pe care mama sa o privea cu indiferenta. Pentru ea,mama, barbatul ce i daruise fiica, murise o data cu plecarea lui. Nu exista cale de mijloc. Doar totul sau nimic. Usa era intredeschisa. O impinse usor. Adora locul acesta. In afara de carti,bineinteles .Facea parte din generatia computerelor. De ce sa intoarca o pagina, cand putea tasta orice si oricand..si mai ales oriunde? Ultima ei achizitie, o costase diurna pe doua deplasari. Dar meritase..
Calca usor pe covorul gros, afundandu si talpile goale in moliciunea lui. Toti cei trei pereti ai incaperii, erau acoperiti cu rafturi pentru carti. Mai mici, mai mari,ticsite pana la refuz.Unele din volume, erau editii princeps..
In mijloc, trona un birou masiv. Vechi si el..Isi amintea cat de mult l au cautat,gasindu l intr un final, intr o casa boiereasca. Nu costase mult. Proprietarii voiau sa la arda..Atunci, au plecat cu bratele pline de carti ingalbenite de vreme..Ca bonus pentru ca i au scapat de birou..Revedea fericirea de pe chipul mamei sale..Radia..
Pe birou, trona leul. Mostenire de la domnisoara Getty .O mapa de scris,cu condei si cerneala, un top de coli, si..masina de scris. I o aduse din Germania. Cadou. Dintr un anticariat ferit din Frankfurt. Culmea! Functiona si acum. Stia ca o inspira. Si ca i place muzicalitatea tastelor mult prea sonore .."Hmm..deci scrie,in sfarsit.." Stia unde este..Atipise pe sofaua de langa fereastra . Perdeaua fina, flutura imprejuru i,ca un giulgiu..Zambi .Adormise cu picioarele stranse sub ea. Paru i strans in crestet, albise la radacini.. "Ce bine ca i am cumparat vopsea,ca altfel.."..Cerceii lungi de argint, ii atingeau umerii goi. Era in camasa alba de borangic..cu maneci ample..lunga, pana la jumatatea coapselor inca tinere si viguroase.. O imbraca doar atunci cand se afunda cu orele in scris.. Isi punea ochelarii, dadea drumul la muzica, uneori tare, alteori in surdina.. Totul depindea de starea ei .Se obisnuise demult cu ciudateniile ei. Ii placeau. Era mandra ca avea o mama altfel... Langa sofaua plina cu perne, era o masuta antica, plina intotdeauna de diverse.. Un ibric plin de cafea, scrumiera ciobita de cristal-"Tot nu a aruncat o.."-si..pachetele cu tigari. Intotdeauna doua. Nu mai folosea de mult bricheta. Betele de chibrit,zaceau imprastiate pe masa. Adora mirosul de catran ars.. Nelipsitu i bol plin cu fistic, se inghesuia printre creioane roase la un capat, cd uri, si multe notite..unele contineau numai un cuvant.. Stia ca de la acele litere, pornea un tavalug de fraze.. Era o dezordine ordonata. Pe care i o respecta. Daca o certa ca nu i permite debandada jos, aici nu i muta nimic. Jos,langa ea, era laptop ul. Singurul lucru mai acatarea pe care l accepta in oaza i plina de antichitati..Era deschis .Nu se uita in el.  Stia dinainte ce e pe ecran.. Trandafirul albastru..si muzica..Pasi pe varfuri. Se aseza la birou, si desfacu portocala. Mestecand incet, incepu sa citeasca manuscrisul..Muzica chill, mirosul de cafea si scrum, mama ei respirand usor, cu capul putin aplecat, stropul de suc de portocala cazut pe randurile scrise la masina..,soarele pal -toate o facura sa ingane.."In sfarsit,acasa.." Si se cufunda in lectura..


Closed..for me..Open..just for Borgia..

vineri, 6 ianuarie 2012

Empty soul


Am incercat..Credeti ma! Sa scriu ceva optimist..sa fiu iara nebuna aia ipocrita, care taie si spanzura prin cuvinte..Nu mi a iesit! Nu are cum..
Ca sa fabric vise,chiar si din taste, imi trebuie suflet..Or'..al meu e inexistent acum..
Cum sa scriu vorbe frumoase cand eu traiesc bajbaind prin intuneric?
Cum sa multumesc pe toti ,atat timp cand eu nu sunt satisfacuta de mine..?
Cum...?
Dap..am fost acuzata ca am un suflet gol.Cum o fi asta? Ca my soul este doar un fum..Atat.Nici macar praf de stele nu mai e..S o rasfirat..dus de vantul ingratitudinii noastre..
Am inselat asteptarile multora..
M am jucat cu cuvinte..Am ranit pentru ca am fost torturata..prin taceri albastre..sau rosii..sau incolore..
Si mi am dat seama de solitudinea mea..care mi e siameza..si care pulseaza o data cu mine..
Am fost atat de plina de tine..mi ai dat mana fara sa vrei,atunci cand ma apropiam vertiginos spre un exitus  inevitabil..dar ..m ai sustinut doar in varfurile degetelor..apoi m am desprins in hau din nou..
Si am strigat..far' de a fi auzita de nimeni..Lasata asa..ca o frunza ce asteapta sa cada..fara a fi ruginita insa..
Si..si am respirat.Si expirat. Dureros suflu..impersonal..fara iz de tine..
Aruncati cu pietre..voi ce ma sustineti mereu..neconditionat..
Merit asta! Si nu ma supar..
Borgia e acolo..si aici..doar ca acum e imuna..nu simte nimic..nici rau,nici bun..
Imi e rece..Ploua..Cu picaturi mici..ce as vrea sa ma izbeasca peste fata sa ma pot trezi..Din agonie..sau extaz..Who know s?
M am bagat intr o carapace..insociabila..sunt ca o mica "javra" ce si linge ranile,incercand sa ma vindec de una singura.Stiu! Sunt iremediabil nebuna..Si ce daca..
Iertati mi tacerea..Sunt muta. Si vreau sa tac vorbind..Sa ma simtiti asa..sa mi luati apasarea asta de pe sufletu mi gol..
Totul imi pare absurd..
Ati avut vreodata senzatia ca visati in continuu?Chiar si de va treziti?
Parca nu as trai viata mea..Doar mimez..si fericire..si tristete..atat!
....................................................................................................................................................................

Closed..for me..Open..just for Borgia..

miercuri, 4 ianuarie 2012

Jurnal inexistent..


Mi am pus capul pe umarul tau, si am ramas asa..privind fara de tinta..Puncte haotice se amestecau retinal,dar le lasam acolo..M ai luat in brate.Simplu. Punandu ti capul pe crestetul meu..Fumam amandoi din aceeasi tigara..
Nici un zgomot.Nici macar o nota nu disturba conversatia sufletelor noastre. Albastre. Si pline. 
Ne furam gandurile unul celuilalt..Si continuam sinapsele ,iradiindu ne neuronii cu trairi..Mirosea a cafea..uitata pe aragaz. Si a tigara. Si a noi..Te ai indepartat un pic doar.Am simtit rece. Mi am impreunat bratele peste genunchi.Si am simtit nevoia sa te strig..Sa revii. Sa mi dai aerul pe care mi l ai luat doar o clipa.
Iti urlam prin necuvinte ca nu i nevoie sa ti spun cat de mult imi musti din carne cu iubirea ta..Ca ranile ma fericesc. Ca sunt parte din tine,si tu ..tu esti TOTUL..
Stii?Cat de mult doare dorul?
Te ai asezat iara langa mine..Mi ai asezat inima in palme.Voiai sa ti o ating..si sa mi transferi preaplinul ei in mine. Mi ai luat fata in palme. Sarutandu mi ochii. Gustandu mi buzele. Doar un sarut.Si vorbe nespuse..
Ne am lipsit.Ne am ranit. M ai aruncat aducandu ma din nou ..Te am impins,strangandu te in mine.
Amprenteaza mi existenta.Din nou. Pana atunci cand iti voi apartine pe deplin..



Don't play with words they are too powerful ain't you heard that words start wars ..

marți, 3 ianuarie 2012

..Shoulda...





Mda..o trecut si anu' ..Asta stiti deja..
..Trebuia...sa ma las de fumat.Pe dreaq! Trag din tigari mai abitir decat o turcoaica..Tusesc,si fumez.Din nou..
..Trebuia.. sa incep sa scriu un roman..La naiba! Doar o singura coala am umplut..si aia plina de aberatii..
..Trebuia...sa fiu cuminte..si sa ma linistesc..si sa mi vad de ale mele..de viata terna..si lipsita de complicatii..
...trebuia ...sa mi fac a nu stiu cata oara  MEA CULPA..dar nu am facut o..
Damn it.................................................................trebuia....sa nu existi....
...............trebuia!Atat!
..Deci..starea mea ..in asta seara..e de kko..asa ca, iertati mi peroratiile..





Zambeste..maine sigur va fi mai rau decat astazi...