vineri, 30 martie 2012

Barter or trade ..



Acum ceva timp in urma, incheiam o postare  cu cuvintele..:Nimeni nu este destul de bogat sa isi cumpere trecutul..Oscar Wilde...Fantomas, mi o dat suPtil una peste neuron, spunandu mi ca :
"Dragostea ,Sufletul , Trecutul ,Prezentul,Viitorul nu pot fi cumparate ..".., iar eu, in prostia mi existentiala, incercam sa ma milogesc de mine insumi, insistand in a dori ce nu poate fi ever..
In fine..Uneori , dau impresia ca nu tin cont de parerile celor ce ma citesc. Complet eronat!..Numai ca..reflexele mele cognitive, de la un timp, se misca in reluare..
Subiectul de azi?
E de fapt o intrebare..
Poti cumpara sentimentele?
Imi doream asta..Insa am ajuns in postura celei ce i se ofera orice, pentru a darui la randu mi...simtiri..
Cine ma intelege, intuieste ce vreau sa spun..
Simplu. Un EL ma iubeste. De cateva luni bune.. Ar face orice sa fiu fericita..Imi accepta defectele, imi suporta cu stoicism crizele de isterie..Nu mai zic de fitzele mi ieftine..E un "supraom"..Ca si bonus, imi respecta restul familiei, rasfatandu mi copila de fiece data cand are ocazia..
V am expus povestea, pentru a avea habar cat de cat , de situatiunea ingrata in care ma aflu..
Niciodata nu mi o placut sa fiu o "intretinuta"..Pe bune! Poate ca de aceea interpretez acum atentiile Lui , drept mita sentimentala..
Cica este o "arta" in felul in care primesti cadouri..Atunci  eu de ce sunt atat de..pe dinafara? Atat de rece?
De insensibila? Gandesc oare in prealabil ce nu se va intampla in fapt??
Anyway..
Nu vreau nici troc, nici comert de, si cu sentimente..
De fapt, nici eu nu stiu ce vreau..




"Nu pierzi niciodata prin dragoste.Pierzi intotdeuna prin neexprimarea ei."

Anon 

luni, 26 martie 2012

Nestare.



De ce nu ne multumim uneori cu ce ni se da? De ce complicam aiurea pentru ce nu vom atinge niciodata?
Pfff..Ce intrebari utopice..La dreaq,daca nici eu nu pot da un raspuns..cine pana mea sa mi l acorde?
Da da da..Pacatoasa si o luat o..Si inca rau de tot. Cine i Paca? Tot je..
La dreaq..Se pare ca superidioata din mine. se contrazice singura..Eu, cea care sustin sus si tare ca nu mi pasa de Virtualia..Si ca , odata ce inchid Pc ul uit tot..Pe dreaq uit..De unde atat? Stau..si rationez cu cei trei neuroni..In puii mei..
Am lacune. Mari. Ce necesita autocontrol..Pe bune. Si recunosc asta. Deci, greseala recunoscuta, e pe jumatate iertata..Dar cine sa ma ierte? Tot eu..deh..Preaalzheimer ul..
La naiba..
M am saturat sa "hranesc" inimi ce deja isi au jumatatea..
Nu mai vreau sa fiu acea "ispita" ce si doreste..ma rog, isi dorea..sa vina vara..
Pana mea..In Realia nu ma las manipulata.
Asa ca, cum dreaq de se face de ma las "haituita" p acilea?
De cine?Doesn t mater anyway..
Cert este ca, azi, a fost Lunea cu socuri. Emotionale.
Oricat as sustine eu sus si tare , in tasta mare, ca ma lasa rece..Doare. A dreaq de mult.
Sa fiu oare intr o perioada de negare a propriei mele existente?Neahhhhhhh..
Sa fie oare un pic de nesiguranta pe propriu mi ego?Posibil..
Cred ca e de la primavara..Nu mi prieste deloc astenia asta..ma copleseste..sau cofleseste..something de genu'..
Si... ma plictisesc al naibii de repede..de tot ce i monoton..de tot ce i "dulce"..
Vreau sa ies din starea asta... Pe bune!
Fara Black, fara reqviem uri inutile..
Si am gatat cu vaicarelile si in seara asta...(Intre noi fie spus..asta este o suPtila pana a celui ce scrie)..
Brb..Soon!





"Iubesc ce nu pot avea,urasc ce nu vreau..si sunt indiferenta la restul...." 

sâmbătă, 24 martie 2012

Flash 6



Daca nu am prezent...ma intorc pentru o clipa in trecut, ca apoi sa privesc spre viitor..


O gura de metrou..O vineri, final de martie an de gratie 200..
Astept, infrigurata, sa apari..Ma uit imprejur, vorbesc cu tine..insa..nu te vad.. Te simt aproape, insa..ma lasi sa am fibrilatii..
Imi reazam coatele de pasaj..si privesc haosul..Nu imi e teama. De ce mi ar fi? 
"Am iesit din metrou..mai sunt cateva clipe si ajung la tine.."..
Pot spune ceva? Imi simti emotia ..doar auzindu ma..
Si mi prelungesti agonia..
O clipa doar..Cativa pasi..si..
"Stiam ca esti tu..Te am recunoscut ,ciufulici.."
...Ne am inlantuit..Mai conta cineva? Nop. Eu,Tu.. imensitatea de oameni grabiti..
"Hai acasa..Ia ma de mana..Nu vreau sa te pierd.."
....................................................................................................................................................................
After few months..
"Esti bine, V...?"
"Respir..Si ma uit la oameni..la gura de metrou.."





I'm gonna love on you tonight. For all we know we might not get tomorrow..

vineri, 23 martie 2012

joi, 22 martie 2012

Doar..

Black


Stare neagra. Culoare predominata..Defapt,nonculoare..Non sens..Negare..
Doliu. Pentru ce? 
Pentru optimismul pierdut..
Pentru zambet ratacit printre dureri nespuse..
Pentru...mine!
Just black..For a long..long time..
Atat!



..............................................................................................................

miercuri, 21 martie 2012

Noapte buna..oriunde ai fi..

Ma iubeste..nu ma iubeste..


Stiut firea mi vanitoasa..Stiute mi sunt si pretentiile de a fi in centrul atentiei mereu..Dap..cer mult. Atat de mult, incat mi se ofera dragoste..cu portia. Feluri diverse de dragoste...
Nah..pana aici,totul cica ar fi bine..
Toata lumea ma vrea fericita..Imi vrea binele..
Cunoaste careva..ce vreau eu?Cu ce ma multumesc eu?
Nop..Sunt doar presupuneri..Atat..
Si atunci?
....Vreau sa fie ..asa cum trebuie sa fie..
Ca mine..
Intotdeauna..
...Iertati ma..astazi sunt praf...de stele..



Closed for me..open JUST for Borgia..

marți, 20 martie 2012

Si ei sunt OAMENI!



Trec intotdeauna prin fata curtii mele. Cainii nu i suporta. Nici ai mei, nici ai vecinilor..Cu pasi tarsaiti, cu soldurile leganate, cu acea siguranta pe care nici unul dintre noi ceilalti nu o avem..
Dintotdeauna am fost "prieteni". Nu am avut acea teama ca ma prind, ma bag in sac, si apoi ma omoara..
Primii dintre ei , au venit pe strada noastra , acum vreo 30 de ani..Cata valva..cata neliniste..Cata agitatie pentru ce trebuia sa vina..
Era o satra autentica. Cu bulibasa batran, cu mustati albe, cu o gramada de alte neamuri, si cu multi puradei..
Copii fiind, ne atragea noul..Era altceva.. Convietuiam , pe aceeasi strada, cu oameni "altfel" decat noi.. Casa pe care o cumparasera, era incapatoare, iar curtea, altadata cu flori si copaci, fu defrisata pentru a putea face loc celebrului foc la pirostrii..Foc ce ardea in fiece seara, adunand tot clanul in jurul sau..
Bulibasa avea multi mostenitori..Ma amuzau indeosebi numele lor..Filosof, Zelter, Sector..Pistol sau Comitet..Ele, adevarate madone , purtau fustele crete in culori vii,si baticuri legate intr un anume fel..Salbele inca existau.Si erau reale..Exista acel mister ,pe care noi, ceilalti nu il puteam deslusi..
.................................................................................................................................................................
La vreo doi ani de la sosirea lor, a murit bulibasa..Cum se cuvenea, poate si din multa curiozitate, vecinii s au adunat la priveghi. In fata lor, pirandele au spalat paharele pentru a le arata respect..Fripturi la gratar, lautari ce cantau cu jale...Trecand de mesajul funebru atribuit oricarui deces, imaginea era pitoreasca..Amurg, amestec de natii, prietenie, nimic nelalocul lui..
Bulibasa a fost pornit de acasa  intr o caruta trasa de patru cai albi..O multime pestrita l au urmat..
.....................................................................................................................................................................Era perioada Dragaicii..Targul de vara era plin, iar drumul spre gara, trecea pe strada noastra. Intr o joi, mare bairam la vecinii nostri..O familie de romani, crestina un tzanc de vreo 4 ani..Comitet. Pus la papion, era sufletul petrecerii..Iara muzica, iara fripturi..ceaun cu mamaliga pe pirostrii..
....................................................................................................................................................................
Anii au trecut.Ne am maturizat..am ramas in aceleasi relatii amiabile..Mi aduc aminte de un episod destul de hilar..Eram insarcinata in vreo 8 luni, si am fost rugata de Speranta , sa vin sa i fac o injectie lui Armand.. Un pui mic de vreo 3 luni. Stiam ca altcineva nu ar intra la ei..de teama, de preaplin de prejudecati..in fine..
Intru, pregatesc tot, si incerc sa desfac fiola de ser. Nu aveam pila, si logic, am cerut un cutitas,ceva..La un moment dat, apare unul dintre ei cu o..sabie..D'aia adevarata.. 
....................................................................................................................................................................
Nimic nu mai e la fel..Casa e pustie..Uneori,cand se intorc din peregrinarile lor din Spania,Franta..se mai aude ceva vag..Altfel..Nimic din ce a fost ,nu va mai fi vreodata..


O, musa! rogu-te de-asta data Sa-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sa pociu canta cum inarmata Tiganimea purceasa nainte Catra-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea sa-l stie… Tiganiada 

luni, 19 martie 2012

Another insomnia


Ii placea sa fumeze linistita ,afara..Pe treptele casei, nestiuta de nimeni..Doar de stele,noaptea..Atunci, avea timp doar pentru ea. Lasa in urma orice griji si temeri, si se privea pe siesi, pana in adancul sufletului sau..
Uneori, langa tigara aprinsa , savura ceva usor..Adora ceaiul cu multa lamaie. Reconfortant, ii facea iluziile sa para realitati..
In acea seara, prefera sa taca. Sa nu si vorbeasca. Sa nu si aminteasca de nimic.Pentru ca trecutul doare. Oricat de fericit ar fi..
Gandea la prezent. La cat de fada i viata proprie. Cat de mult si ar dori sa o schimbe..sa bage ceva culoare in ea.
Nu i placea sa se victimizeze. Ura asta. Stia ca nimanui nu i ar place sa o vada plangandu si de mila, pentru ca nu ar fi ea..
Tigarile se ardeau singure..Pe rand,una cate una..Afara, noaptea cuprindea usor totul..Se racorise..insa ramanea acolo, privind spre..nici ea nu stia spre ce anume..
In amaraciunea vadita, un crampei de bine licarea timid.. Stia ca undeva, acolo, cineva se gandea la ea..Nu mereu..Insa atunci cand avea nevoie..Era de ajuns un strigat mut, pentru ca el sa i fie aproape..Chiar si ireal..
....................................................................................................................................................................
Se facu tarziu..O liniste apasatoare o inconjura incet, dandu i o imbratisare neceruta, dar binevenita..Se ridica garbovita de pe trepte, si intra in sanctuarul viselor si cosmarurilor sale..
Stia ca o asteapta asternuturi albe, ce puteau alunga cenusiul gandurilor sale..
Lua perna i draga in brate, o stranse tare la piept, si se afunda intr un somn adanc..



..Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta..





Raspunsuri la intrebari nepuse..


Stii ca ti pot vorbi si prin taceri..nu? Pentru ca esti singurul ce mi le poate asculta..
Trebuia sa ne dam explicatii..Ni le am cerut eronat,pentru a ajunge la o concluzie confuza pentru amandoi..
Asa ca..
Nu i mai bine sa ne iubim fara a ne cunoaste si fara a ne judeca reciproc?
Mi ai lipsit..
Si mi e constant dor de tine..
Dar le sti..si le intuiesti..Fiece pas, fiecare respiratie...Durere sau fericire..
De ce sa nu fim la fel atat cat se poate?
Sa ne pastram clipele..pentru ca ne apartin..
Am obosit sa ne mai luptam cu sentimentele..Stii ca exista..Sunt amestecate, dar atat de clare totusi..
Welcome back ...Lasa ma sa te tin de mana chiar de nu te pot atinge..si atunci voi fi bine..va fi ok..

"Unde apare dragostea, piere ratiunea." 

...Dar noi rationam,nu?

joi, 15 martie 2012

Flash 5



..M am uscat la par, si m am infasurat in prosop..Imi placea. Pufos, cald, ma asteptase ceva vreme..
Am intrat in camera.In talpile goale. Era intins pe spate si fuma..Urma sa umplem tacerile de dupa, cu vorbe..


Ciudat! After, deveneam protocolari. Indeosebi eu. Imi placea sa il ascult. Ceea ce nu stia insa, era ca adoram sa l privesc.Pentru a l retine in mine pentru totdeauna. Cu..sau fara voia lui..


Stiam ca detesta sa mi tin fata in palme, si incercam sa ma corectez subtil..Damn! Ma domina.Si ma lasam dominata..Eu..Total.Subjugata..Parca mi era teama sa nu gresesc cu ceva..Miscarile mi erau robotizate..Nu eram eu..


Voia sa ma simt ca acasa..Unde? La noi?Nu putea exista asa ceva.. Eram de gheata..Again..
Imi povestea despre anii lipsa dintre noi.
Durea.
Totul.


M a tras pe el, luandu mi capul in mainile sale..


"Tu..Tu nu trebuie sa te superi pe mine..Esti prietena mea. Amanta. Tu esti iubita mea.(De ce nu ai mai spus ca iti sunt Totul..?)..Vreau sa ne amestecam bataile inimii, macar pentru o clipa.."


Atunci,a fost EL. Noi.And our sins..


Nimeni nu este destul de bogat sa isi cumpere trecutul..Oscar Wilde.

..as vrea sa fiu bogata..


miercuri, 14 martie 2012

Ireal


Aura Urziceanu "atata dor"
  

luni, 12 martie 2012

M as bucura sa ma iubesti..

Superbe versuri..Enjoy!


Domnisoara Getty


                                                             (  foto by..http://ovidiudraghia.blogspot.com/)

Tigara era pe jumatate fumata, o cafea racita si slaba, ii zacea intr o cana mult prea mare..Visa cu ochii deschisi, ca de atatea ori, si uita de sine..O zi ca oricare alta. Insorita. Primavara destul de calda, soare timid, verde pal peste tot..Respira.
Telefonul o trezi din amorteala. Tigara se stinse.
"Ia ti o pereche de manusi, si haide'ncoa..E pacat de ceea ce fac. Macar vino de mai salveaza ce poti"..Era tatal ei. Plecase cu ceva vreme in urma, la un prieten, pe aceeasi strada, sa il ajute sa curete o casa. Casa EI
....................................................................................................................................................................
Intotdeauna ii provoca o senzatie de raceala. Drumul pe care il urma, trecea inevitabil pe langa acea enorma casa paraginita. Era in stil neoromanesc, dezvoltat in a doua decada a secolului douazeci..Cladirea, in sine, era una dintre putinele ce existau in partea aceea de oras. Apartinuse unei familii burgheze , a carei ultime mostenitoare, se stinsese cu cateva saptamani inainte..

Curtea, mare, dar plina de gunoaie , pomi uscati si balarii, ascundea istorie. Din spusele celor ce mai stiau cate ceva, adapostise odata un foisor, o mica fantana arteziana, si multi copaci..Intrarea din fata, marchiza, luminoasa atunci, acum era tintuita in cuie, iar geamurile erau acoperite de scanduri neuniforme, scorojite de vanturi si ploi..
....................................................................................................................................................................
Am pasit pentru prima oara in acea enigmatica curte..In spate, un foc mare, ca de tabara, mistuia vechituri..Si, spre stupoarea mea vadita, carti...multe carti..
"Mai salveaza ce mai poti"..-imi spuse tata, stiind cat de mult iubesc volumele..mai ales vechi..Isi ajuta prietenul, sa mai curete din ce era de prisos.. Ulterior, am aflat ca , ACEL OM, ii asasina cartile, dupa ce cauta actul de casa.. Ii era o ruda indepartata, o persoana limitata, ce nu si vedea decat propriul interes, nepunand pret pe adevarata valoare culturala incinerata..
..................................................................................................................................................................
Intrarea din spate, m o dus spre un antreu intunecos, plin cu picturi. Reproduceri facute in acuarela sau creion, pe foi milimetrice, sau cartoane. Prafuite, cu rame sau fara, zaceau inghesuite pe un pat . Trecand mai departe, in dormitorul matrimonial, am avut ocazia sa admir o oglinda venetiana..
.....................................................................................................................................................................Cautam din ochi, pianul..Stiam din auzite, ca ,zgomotul clapelor izbea tacerea , trecand printre ziduri, si tanguind durerea celei ce canta, se risipeau in noapte..Disparuese..In locul lui, zacea pe covorul imbacsit, un sfesnic din portelan, spart, ce pastra urmele a doua lumanari..
....................................................................................................................................................................
Incaperea unde era biblioteca, era ravasita... Zeci de carti scuturate, in goana avarilor de a gasi imputernicirea, is asteptau sfarsitul in foc.. Mi am facut curaj, si am intrebat neinduratorul calau, daca pot pastra cateva volume.. Mi a dat acceptul, si am reusit sa adun cateva editii princeps, care troneaza acum la loc de cinste in umila mi biblioteca..
....................................................................................................................................................................
Pe domnisoara Getty nu am cunoscut o atat cat trebuia.. O salutam, copila fiind, si ea imi raspundea sec, privind prin mine..
O femeie uscativa, ce purta o peruca roscata, intotdeauna rujata, dar care nu traia pentru oameni. Ci doar pentru dansa. 
Mi au trebuit doar cateva ore petrecute in casa dansei, pentru a mi da seama de firea boema, solitara si enigmatica a ei..
Pentru tot ce am vazut, am intuit si am simtit, ma inclin in fata amintirii sale, permitandu mi sa fac o reverenta ,spunand :

All Yours für das, was Sie für die anderen, und was haben Sie für mich ..




miercuri, 7 martie 2012

Dor



"-Si crezi ca de mi spui asta, cresti in ochii mei? Minciuna! Minti cu nerusinare pentru a ti demonstra neputinta.."
Era socata. Omul pe care il iubise, caruia ii daruise totul, ii naruise viata intr o clipa.
"-Nu mint. Intreaba pe oricine. Toti stiu ca ai fost infiata."
Spuse totul cu un calm diabolic. O privea cum se metamorfozase intr o statuie alba.Nu putea articula nici un cuvant.I se instalase deja suspiciunea. Nimic nu mai era la fel. O gramada de scenarii i se derulau in minte, toate amestecandu se cu franturi de copilarie..de viata..
"-Asa ca, nu l mai crede pe taica tau buricul pamantului, ca nu e. Si sa stii ca te au crescut din mila. Si ca tot ca pe un copil orfan te au vazut."
Isi puse mainile la urechi sa nu il auda.Il ura. In acele momente, ar fi dorit sa dispara. Sa nu mai existe. Sa se trezeasca din cosmar..Sa fie iar singura, alaturi de parintii ei, si sa isi continue viata..
Simti cum ii fuge pamantul de sub picioare. Avea aceeasi senzatie pe care o traise la proba rochiei de mireasa. Ameteala, urmata de intunecarea vederii..si ..abis. 
O trezi din inconstienta palmele date de El. 
-Nu e timpul sa faci figuri. Mai bine vezi adevarul in fata, si nu i mai iubi atat.-ranjise cinic, bucurandu se de izbanda.
S a ridicat incet. Masinal. Il ocoli. Nu voia sa il atinga. Insasi prezenta lui ii inspira sila. Se spala pe fata, se imbraca, si l lasa in urma..
..............................................................................................................................................................
Tot ceea ce ii spusese ,era adevarat. Incercase sa afle, discret, de unde e ..si ce este cu ea. Plangea noaptea, pentru ca a doua zi sa mascheze printr un zambet fals, tot ceea ce nu putea spune..
Se pare ca fusese parasita de ambii parinti, la sase luni. Ca era o "greseala" a doi adulterini.Care au plecat fiecare unde au vazut cu ochii. Au lasat o la o familie, undeva, fara a se uita in urma..
De acolo, au luat o EI. O femeie frumoasa, voinica, cu ochii verzi ,cu o privire blanda, si un suflet enorm..El, un barbat ce isi adora sotia, si dorea cu orice pret un copil..

Au trecut anii..Au crescut o ca pe unicul si propriul ei vlastar. Au iubit o necondtionat. I au oferit dragoste, intelegere si respect. Si au pastrat secretul. Pentru a nu o face sa sufere..

Apoi MAMA s a imbolnavit. Ea avea 20 de ani. Atunci cand boala a tintuit o la pat, nu s a dezlipit de langa dansa...Clipe de cosmar, mici bucurii..toate au facut parte din procesul de vindecare..S au bucurat impreuna cand a reusit sa faca primii pasi,si sa articuleze din nou cuvinte..

...................................................................................................................................................................
L a cunoscut pe EL. S au impreunat si in fata lui Dumnezeu, si i a daruit si o fetita. Insa..Orgoliul lui mare si lacomia, l a transformat in dusmanul vadit al tatalui ei.Paradoxal insa, isi iubea soacra. Si dansa pe el. Dar ce folos? O transformase pe EA, in intermediar fara de voie..
....................................................................................................................................................................

MAMA  s o dus. Langa ingeri. Dupa ce  si a vazut nepoata crescand, si bucurandu se de ea..Insa a plecat cu o tristete imensa in suflet. Fiica ei ramase singura. Isi acceptase crucea, preferand sa si educe copila cu ajutorul lor.Atat.
....................................................................................................................................................................
Se vad rar. Dar nu au ce isi spune. Toate s au daramat in acea zi. Cand el a crezut ca o poate pastra doar pentru sine, dorind sa o indeparteze de ai ei..
....................................................................................................................................................................
EA plange rar. Iar atunci cand o face, tot nevazuta isi lasa lacrimile pe perna. Uneori o cuprinde un dor imens de MAMA. Si o reaminteste vioaie, razand impreuna, sau acolo..pe patul de boala.. 
Nu are cui sa i spuna "La multi ani,maicuta!"..dar stie ca e vegheata de acolo..de Sus , de singura femeie ce i a fost MAMA.Si mai stie ca, orice bucurie sau amaraciune, i o poate spune la mormant, neobservata si neauzita de nimeni..
....................................................................................................................................................................
Acum, isi umple inima de  bucurie cand ii ureaza propria i copila La multi ani!..si in fiecare Martie, lasa un cosar legat de snurulet rosu, in coltul fotografiei Mamei..


P.S:Orice asemanare cu intamplari reale, este pur....reala.
P.P.S.Mi e dor de tine, Mama..

vineri, 2 martie 2012

Forgive me, for I have sinned..


Exista. Parerile de rau. Le acceptam sau nu, ne invadeaza sufletele..Cati dintre noi nu regreta fapte, gesturi, cuvinte..poate si taceri?

Iti pare rau atunci cand simti ceva..pentru cineva, si nu ii poti spune, pentru ca nu e posibil..Pentru ca acel "cineva" nu ti apartine, dar simti ca face parte din tine..

Regreti ca spui prea usor "Te iubesc!" ,doar pentru a nu rani persoana careia ii spui..Din mila, compasiune.. Sau doar din "obligatie"..

Iti pare rau ca nu ai luptat odata pentru ce iti apartinea.. Ca ai lasat sa treaca vremea, sa existe distanta  intre sentimente si atingeri..

Oare cati dintre noi nu am avut sau nu avem puterea sa recunoastem ca am gresit?Voit sau nu..Si ca atunci cand, spasiti, incercam sa cerem iertare, vorbim in van..Ne asculta poate doar stelele..sau praful lor..

Si atunci apar amarele clipe de deznadejde.. Simti stigmatul autoimpus de "paria", si te afunzi in depresie..

Mimezi fericire, exulti aparent, insa in interior, te  ineci in  lacrimile nelasate sa curga, si speri..

Speri ca e posibil sa dai timpul inapoi, si sa faci ceea ce trebuie. Sa iubesti fara a declara.. Sa refuzi ceea ce nu iti face bine, si sa traiesti clipa...

Imposibil... Si ramai doar Tu..cu parerile tale de rau..

Toti avem pacate..Mari, mici..ele exista. Le constientizam, tindem sa nu mai adaugam altele in plus, insa patima e mai presus de orice..

Iarta ma..ca ti sunt osanda far'de vrere..