luni, 24 martie 2014

Viza de briza.

M am asezat in genunchi, 
culegand particule de suflet nisipoase. 
Si m am taiat in vorbe sparte 
de valuri neajunse la mal.
Te am luat grijulie in palme, 
si ti am mangait colturi 
rotunjite de soaptele mele.

Si apoi am realizat ca venerez ceva ce pleaca . Ce mi se scurge printre degete, fugind spre clepsidra timpului sau. Si am ramas o clipa, dezorientata, privind in jur. Mi am pipait chip, sa nu l las oglindit in mare linistita, mi am intins brate, stiind ca nu voi putea zbura vreodata, si am incercat sa strig. Buzele mi sunt pecetluite de vant, insa. 
Am trimis pescarusilor, geamat. De durere si neputinta. Si mi au spart tample, divizand infinit trairile mele. Le au spulberat peste tot. Pe stanci, in adancuri si oriunde.
Si nori s au dus. Furtuni de cuvinte si stari . E atat de liniste, incat imi aud pasii cum nu mi pasesc . Ma afund in taceri si mangai scoici ce nu vor sa se lipeasca intr o inima .
Totul e vis. Si plinatate de mare.

Dragostea e compusa dintr un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite.-Aristotel. Ce te faci cand unul dintre corpuri are viza de flotant?

2 comentarii :

  1. https://www.youtube.com/watch?v=g-glT03nMKg...Angel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iubirea nu doare. Protagonistii ranesc. Si se ranesc.

      Ștergere