duminică, 29 decembrie 2013

Cand ard in mine.




Imi ard si cuvintele. Si se slobozesc fraze, uneori cu rost, alteori invalmasite.Cine are vreme sa le desluseasca cum trebuie? Mag sa fie, sa ma descopere si pe mine pana n ultima terminatiune nervoasa a unei fasii neatinse de derma.
M au fript falange ,ducandu ma aici. Unde mi am facut si defacut, redescoperit si retrospectivat tot. Sau o farama din nimicuri. Ale mele.
Pana me.. Nu am chef nici de miorlait, nici de doza marita de glicemie. Nici macar de tristeti nu am chef.
A trebuit sa tastez. Ma apasau amprente de foc, iar in tampitele mi urechi infundate de raceala, se auzeau bubuiturile gandurilor mele.
Amestecate.
Jaruite.
Nestatornice,dar fara de clintit.

Taciuni de taceri , se sting usor in visele tale. Sau ale mele. Are importanta? Poate ca da. Pentru ca azi. eu te veghez. Sa mi dormi. Sa ti odihnesti osteneala talpilor usturande, aici, langa mine. Si promit ca nu voi face decat sa ti deslusesc chip prin intuneric ,  conturand cu un deget ceea ce nu pot saruta. Pentru ca te as trezi. Si am face dragoste cu gandurile noastre. 
Inocent.

Si nu te as tulbura ,decat cand as deschide pleoape. Intr o ceata densa, si intr un tremur ce ma arde de atata frig. Te as cauta cu palme pe un asternut albastru. Si as respira de mii de ori . Linistita. Ca esti langa mine. In mine. Pe mintea mea, si in trupul meu. 

Si mi dormi. Si te ncrunti sau imi zambesti. Si mi intinzi brate- in plinatate de vis, si ma cuprinzi, intr un rasarit de realitate.

Ma ardeau degetele sa ti scriu, injere.

TIM.

P.S: Cand ard in mine, te frang , te las fara aripi, apoi ne spulberam cenusa reciproc. Si ne ridicam. Unul pe celalalt.

marți, 17 decembrie 2013

Fara introducere.




Doar un cuprins de an nebun. Un an alambicat, stropit din belsug cu bucurii si tristeti. 365 de zile diferite, dar prea asemanatoare,totusi.
Ideea de a face un rezumat a ceea ce mi s o intamplat in anul ista, mi o venit citind un site unde publica oameni de /cu clasa. Nu i dau numele. Risc sa mi umplu pagina cu publicitate, si nu mi place. (Spuneti ca s egosita. Is!).
 
Asadar, sa purcedem la drum..Is multe luni si multe batai de inima. 

In IANUARIE, am zacut. Nu de mahmureala. Ci de incertitudinea pe care am trait o. Se pare ca scepticismul meu vis a vis de a ma intalni cu zaludu', o dat roade. M o durut ignoranta de dupa. Si usurinta cu care s or interpretat actiunile mele. Dara..:"Cainii latra, ursu' merge",nu? 
Am trait razboaie de minti, mi a curs prin vene un pic de 0AB4. S o diluat. Vorbele sunt spuse usor,dar cantaresc greu. Dar am iubit Andaluzii. Asta e cert. 

FEBRUARIE  a venit cu rani sangerande, dar in curs de vindecare. Am fost furioasa, am refulat stari nebune spre cei ce mi tocau deciziile cu satarul. Si am mers mai departe. Prin taceri, cu convalescente. Fara Valentine's day. Cu pareri de rau ce incepeau sa se estompeze. Amanam mereu acea zi, care ar fi trebuit sa duca spre uitare. Un februarie fad.

MARTIE? o ultima ninsoare, capitole incheiate, si am renuntat la MWB. Io am plecat. Motivatia? Proprie si personala. Si iara nu m am inselat prin decizia pe care am luat o. Damn..Am vrut si am demonstrat ca pot gandi si printre pacate, si ca raman a dreaq de afurisita cu cei ce ma calca pe inteligenta.

Prin APRILIE nu (m) am mintit. Ciudat! Din afara, pare ca o fac tot timpul. Dinlauntrul meu, mascand atat de bine(uneori) starile mele, is corecta. Din punctul meu de vedere. 

He hee.. si iaca luna lu' MAI. Am fost nebuna? Nu stiu. M am iubit cu un drac. Amu, interpretati cum vrea pipota voastra, verbul "a iubi". Am trecut de prejudecati, am lasat haos in urma. Murmure de dezamagiri si judecati aspre din partea ipocritilor. Mi s a rupt sinapsa ! Pe bune.. Mi o placut ce am trait. Amu. Privind in urma. Un episod mai "altfel", zadarnicind rutina unei femei in prag de patruj' de ani. Dara nu mai pot spune vreodata :Nu ma lasa sa mi fie dor. Pentru ca trecutul se asterne ca si troiene de zapada neninsa.

IUNIE? Inceput de final de nebunie. Ceea ce nu trebuia sa se intample, dar s o produs(adicatalea relatiunea interzisa), just will be done. Am ales. Intre un inger si un demon. Si de atunci, nu m au mai bantuit umbre

Nu mi am iubit marea cum trebuie. IULIE  o fost o luna seaca. Pacat de secsul cu sorinelu'. Compania fu groaznica. Jurasc. Dara am incercat sa ma las de fumat. Cica.

AUGUST . 39 de veri. Pline sau seci, numai io si Cel de Sus stie. O viata brazdata cu de toate. Amu nu zic ca io s cea mai cea suferinda de pe planeta. Sau ca norocul se lipeste de mine in termeni pe care uneori nu i agreez. Dara nah..
Am deschis ochii cu tine. Si ti am cerut un pumn de ploaie. Si mi ai redat fericirea de a scrie hiperbolizat si metaforic. Dar curat. Nepalgiind pe nimeni. Nici macar sentimentele noastre.
Şi plouă, plouă
Şi plouă lin pe faţa ta
Şi nu ştiu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Şi ochii ţi i-aş săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea....poezie de Ioana Voicilă Dobre....Angel- 

SEPTEMBRIE. Luni, sau Marti..ori fiece zi plina. Am meditat prin gari, gandind la fapte nespuse si cuvinte nefacute. La timpul nostru, la slove . Si am tacut, am forfecat, m o durut ,am tacut. Dar ti am scris TIE. Si m ai recunoscut din miliarde de linii si puncte alungite sau neimpreunate , pe coli de hartie nemototolite. Si am constatat ca Toamna e trista.

Prin OCTOMBRIE, am pus intrebari, la care aveam sau nu , raspunsuri. Si m am jucat cu cuvintele ,iubind intunericul, si privind cum ma sculptezi. Printre vecinatati de clipe si puzzle uri rezolvate. Nefacandu mi planuri. Doar traind si iubind. Atat.

NOIEMBRIE. As continua cu "ultimul bal", dar noua ne canta orchestra in continuu. Fara de pauze si far' de oprelisti. Chiar de au fost zile de after . Au trecut. Si ne am durut. Dar ne am oblojit unul pe celalalt. Si acum suntem intreg(i).

M am certat in DECEMBRIE. Pentru ca am scos din sertare de secretaire uri antice, nerabdari si indoieli. Si stiu ca avem vreme. Sa ne spunem, sa ne atingem si sa ne privim in ochi de suflet. 

Sarbatori fericite!






luni, 9 decembrie 2013

(Mai) avem vreme!(?)


..nici macar de un titlu fix . E nehotararea aia ce apare inevitabil, sti? Si de la bun inceput iti pui intrebari. De data asta, insa, ai mai multe raspunsuri.
Avem vreme. Sa ne iubim. Sau macar sa ne spunem ca o facem? O secunda jumate. Atat e necesar pentru a spune te iubesc.
Si avem vreme si de lamentari. De scuze plauzibile, de stari de rau ce se acutizeaza fara de vrere. Avem vreme. Zau.
Si printre particule de nisip din clepsidre sparte de nerabdare, avem timp sa ne numaram pasii. Inainte sau inapoi. Conteaza? 1,2..o mie de pasi singuri sau impreuna. Trecem de kilometri de asteptari si ne apropiem. Sau departam. Dar pasuim pasind. Vremea.
Avem timp. Paler nu si o tocit degetele si neuronii degeaba. Nu l pot contrazice. Insa ma cert pe mine. Pentru ca eu am vreme de netrait. Si scrutez transparenta unui viitor numai de mine stiut. Si nu stiu de imi arde acum sa mi mai strig ca am vreme. Pentru ca nu am timp. Sa nu mi fie bine.
Avem vreme. Promit. Sa ne tinem de mana, sa alergam de nebuni prin zapada noastra, sa ne incalzim degetele cu cani cu ceai cu fructe de padure, si inimile cu sarutari de suflete.
Si o sa avem vreme. De tot ce ne dorim. De o cetina de brad,mirosita intr un cadru feeric de munte nepasit. Promit.
Avem vreme insa, sa ne lasam gandurile sa paseasca pe o claviatura. Chiar daca e noaptea. Si un pic (prea) tarziu.
..si termin iara cu paranteze. Pentru ca nimic nu e static. Nici macar timpul.



TIM.




joi, 5 decembrie 2013

Alb. Anotimp,culoare, amintiri.


Tic tac..Pendula veche de 120 de ani din bucatarie, rasuna clar. Intr un tempo medieval, anunta cu precizie apropierea  miezului de noapte.  
Afara nu e alb. Nu inca. Nu am semineu, insa caloriferele dogoresc. E bine.
E luna noua. Luceafarul se vede clar, asteptand si el.
Pana atunci depanam fire de amintiri. Si ma uit in frigider. Nici urma de lapte.Fursecuri am cumparat. Nu mi e a ma prajiturii. Nu amu.
Trei perechi de ghete, stau aliniate in hol. Mi e dor de ani trecuti. Mi e dor de mama.
Fructe, dulciuri sau nuieluse.
Sau vorbe frumoase. Sau imbratisari. Ori aduceri aminte.
Imi e bine. O sa miroasa si a cozonaci. Curand. Si a tot ce trebuie,de Sarbatori.
Pana atunci, ma pregatesc sa  mi vina unchiul. In vis. Pentru ca, inevitabil, Mosul meu Nicolae, o sa ma atinga cu aripi. De inger. 
Ce  ma voi face de primesc o nuia? Continui sa fiu EU. Imi asum si ma asum.
Si o sa zambesc privindu i cum se bucura. O copila si un bunic. Si o sa lacrimez un pic numai. Pentru ca nu suntem toti. Si inca e gol. Si doar un tablou. Si atat.

luni, 2 decembrie 2013

Secretaire ul.(De noapte buna sau de buna dimineata)

L am aranjat intr un colt. Il priveam cu ochii mijiti, masurandu l din priviri, si mangaindu l cu gandul. Ma dadeam in spate, contempland spatiul acela, fad pana atunci.
M am apropiat din nou. Palma atinsese textura fina. Nici o zgarietura. Doar lemnul masiv, vechi, lacuit. Si sertare. Sertare pline de secrete.

Si am purces apoi sa mi impart gandurile. Le am rasfirat in minte, si apoi am suflat cu praf de stele. Sa se aseze unde vor. Si sa rup din ele atunci cand am nevoie.

Mi am intins mainile pe blatul lucios. Era atat de cald, incat pentru moment, nervurile de nuc secular, imi pareau a mi fi chip din tine. O urma de barba matasoasa, pe care scriam saruturi.

Si am deschis un sertar. Impregnate in cerneala invizibila, pe pergamente lacrimate cu ceara, am gasit te iubesc urile noastre. Mii. Infinite. Superbe. Triste. Plangacioase. Si le am zambit. Asa cum fac de fiece data cand ma mangai cu cele doua cuvinte,uneori si fara sa mi le spui. Si am incuiat sipetul cu fericire. Pentru a nu l vedea nimeni. Doar eu. Sau tu. Sau noi.

Si am mai rasfirat degete pe o claviatura inexistenta. Si am simtit pe derma, nevoia de a matura trecutul. L am scos din alt cufar , l am recitit, am separat niste fraze, apoi l am aruncat. La ce bun ce nu voi mai trai nicicand?

M am asezat pe sofaua in care ne am iubit nopti . Nestiuti de nimeni, patimiti de noi. Si am inchis din nou pleoape, deschizandu le brusc,apoi. Si te am vazut. Sarutandu mi crestet. Si palme ne am atins, deasupra unui secretaire ce ne incatuseaza pentru totdeauna.

Si te am scris. Cu condei de argint sau pana din aripa de injer. Ti am scrijelit pe un colt de   mobila suprema, nume. Doar de mine stiut, strigat in orgasme tacute .Si iubit. 

TIM