Se afișează postările cu eticheta paradox. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paradox. Afișați toate postările

vineri, 3 august 2012

Paradoxuri umede..

paradoxuri


spin-ploaia
   
 

Nu mi mai port umbrela. Pentru ca nu ploua. Si chiar de ar plange cu lacrimi norale, tot nu as deschide o. Pentru ca as vrea sa fiu spalata de pacate. Macar un pic..

De as putea insa sa mi fac pavaza cu miliarde de umbrele, as fi fericita. Nu m ar atinge ipocrizia, rautatea, ura si indiferenta..As fi imuna la orice fapt malefic, la orice vorba spusa ironic, la orice blestem capatat aiurea..

Si as lua cu mine, spre nepatare, pe cei dragi..Persoane ce nu si gasesc identitatea, crezand ca si au pierdut o prin naivitati sau sperante desarte, pe cei carora le a obosit sufletul din pricina grijilor pentru cei ce le au dat viata, pe cei ce nu au incredere in ei..

Mi ar place sa nu ma pot adaposti de ce e rau. Sa mi pot deschide bratele, sa mi despic inima, asa cum am facut o de atatea ori, dar sa nu mai fiu ranita..Stiu.Acum fac dizertatie la utopie..

Asa ca, imi uit voluntar umbrela acasa, si pasesc totusi stangace, spre amintiri ce vor sa vina..Sunt curajoasa sau nu, eu astept ploaia..

“Incerca sa definesti nimicul; vei avea nevoie de multe cuvinte.” Valeriu Butulescu

joi, 3 mai 2012

Filosofeala aiurea..


Io te ca mai intalnesc si oameni fericiti. Care,cica, se bucura de orice, oricand , oricum si oriunde. Cum o fi? Caci eu, in ignoranta mea bine stiuta, intotdeauna am crezut si am sustinut cu tarie, ca fericirea e o utopie. Oare sa fi crezut asta pentru ca mi o fost data cu portia(fericirea,n.a)? Poate..

Exista persoane care sunt happy doar ca e soare afara..Mie una, imi repuga multa caldura. Iar ca astru, soarele imi pare prea de neatins..Ma multumesc cu praful meu de stele..

Cineva, isi traia fericirea impreuna cu un surogat. Mima oare? Mimeaza inca? Niciodata nu voi sti. Si e mai bine asa. De ce sa "hranesc inimi ce au suflete pereche, cand  de fapt ma hranesc pe mine"? Mai bine stau chill..Si cred cu tarie in neincrederea mea in existenta fericirii..


Am mai descoperit un fel de fericire. Aceea a amintirilor. Ia ia..Exista asa ceva? De ce m as bucura de trecut? As fi happy doar pentru cateva secunde..Apoi m ar doare dorul de palele mele de fericire. Cine ar avea de pierdut? Logic. Eu. Si de ce sa ma autoflagelez? Sa ma ucid slow?No way! Am facut asta..recunosc..Poate de aceea sunt ,inca, nefericita..Poate..


Asadar, iar sunt paradoxala. N'est pas? Si ce daca.. Imi place prea mult sa amestec crezurile mele..Sa ma combat singura. Sa ma laud ca sunt untouchable. Chiar daca poate..doresc sa fiu atinsa..macar in treacat..


Si inca sunt pe deplin nauca. Pentru ca nu stiu unde gresesc, cand o fac, de ce o fac si pentru ce sunt "pedepsita"..Intr un fel sau altul..Dar asta e alta papa de fish..iesita din contextul postarii..


So..Concluzie? Filosofeala de vara prematura. Motiv? LIPSA DE FERICIRE..Cred..


By the way..I ..smoke again..


Azi..Connect - R   Vara Nu Dorm
   
 

....pentru ca deja e vara..si pentru ca eu nu dorm..