miercuri, 29 august 2012

Buna seara, prieteeeni!..sau poate ..nu!



Stiu ca stiti, ce trebuie sa stiti, insa nu doreati sa stiti..Naspa intoducere, stiu! Ca si starea pe care (eu-cel putin), o am ..
Ieri s a urlat in presa. Azi se va canta..Defapt, "recanta".. Maine, si mereu..vom plange..Pentru ca Iris nu va mai fi ce a fost. In veci! Poate sa vina Toni..nu am nimic impotriva sa..voce faina..insa.....NU E EL! Minculescu..
La naiba..Cine ii inlocuieste inflexiunile vocale unice? Cristi Minculescu mi a cantat prima oara. Acum vreo 25 de ani..Cand am descoperit Iris. "Jocul ielelor"..Aveam o caseta galbena. Pe care o ascultam incontinuu..pentru a putea fredona cu colegii urmatoarea zi..Rock ul adolescentei..
Nu ii judec decizia. Probabil ca el stie mult mai bine de ce, si pentru ce nu mai vrea sa apartina Iris ului..Doar ca EU am senzatia ca nimic nu va mai fi cum a fost pana acum..
Am cantat "Iris Aeterna.".," Floare de iris"..cate si mai cate..
Pentru noi.."Un cer pentru doi", nu va mai fi cu Minculescu..va fi doar un cer. Atat!
Si..intradevar..vom asculta "Ultima toamna"..pentru ultima oara cu Cristi..
Blamati ma..voi asculta IRIS doar la trecut..It' my choice..
Sa incerc sa l rog.."Vino iar..dar pentru totdeauna"?Cred ca "Singur(a) te caut in noapte.."
Bafta,Cristi..Si promit ca nu voi plange cu "Lacrimi de roua"..Da?
Si chiar de ma indemni "Sa nu cred nimic", voi arde de "Dorinta" de a mai asculta again and again.."Cantec infinit"..
"De vei pleca", voi sti ca "Tacerea ta" are un motiv puternic..Pentru ca ai avut parte de "O evadare de cinci stele"..
...............................................................................................................................................

Iris-Iris Aeterna
   
 

Niciodata singur.......................Impreuna cu noi!

De vei pleca, sa iei cu tine

Doar noptile in care noi am fost

Nemuritori.

Uitarea vine...
Te rog sa-mi spui acum ce are rost...



marți, 21 august 2012

APEL LA UMANITATE!

Se numeste TUDOR ANA-MARIA, si este o frumoasa fetita de 12 ani din Galati. La prima vedere, Ana pare a fi un copil fericit. Premianta, cu bursa de merit, cuminte - totul pare fara de cusur..



 Insa... Ana sufera de o boala cumplita, care ii umbreste adolescenta...




 Diagnosticul este urmatorul: SCOLIOZA DORSOLOMBARA DEXTROCONVEXA FORMA GRAVA CU MODIFICARI IMPORTANTE DE STATICA SI DE CUTIE TORACICA, si necesita 4 interventii chirurgicale pe coloana vertebrala, ce costa 50 000 de euro.

 O putem ajuta sa aiba o viata fireasca. De aceea, va rugam din suflet sa nu ne ignorati mesajul, si sa contribuiti cu cat puteti pentru a ii darui Anei Maria  posibilitatea de a avea o adolescenta si o viata NORMALA, dupa care tanjeste atat de mult!

 Puteti dona orice suma in urmatoarele conturi:

 cont in lei RO17  RZBR 0000 0600 0657 3971
 cont in euro RO17 RZBR 0000 0600 14860681 

 RAIFFEISEN BANK -  

sucursala: GALATI





Conturile bancare apartin tatalui Anei , TUDOR DANIEL VALENTIN

Pentru  veridicitatea  spuselor, anexam mai jos, fotocopii dupa diagnosticare, si alte documente medicale..


Dumnezeu sa va binecuvanteze, iar Anei multa incredere si putere pentru a isi redobandi sanatatea!


luni, 20 august 2012

My place is not there..



Ganduri, vise, dorinte...undeva-candva, dar atat de aproape
   
 

Locul meu nu este in trecut. De fapt, nimeni nu ar trebui sa se hraneasca din , si cu "ce a fost odata"..Chiar daca, uneori. in negura nestiuta a sufletului, se iveste o dorinta trecatoare , de a mai trai macar o frantura de clipa ,din  ce a fost feeric..

Locul meu nu este acolo. Unde sunt dorita, insa nu si tolerata. Motivatie? Nu una, ci infinit de multe..Si inutile. 

Locul meu nu este in nici o urbe ascunsa..Nu in Vulgaria. Acolo unde dorinta carnala, -subtila sau nu-, este tapetata cu usurinta si dezinvoltura prin jargoane si argouri tipice celor sictirizanti, far' de prejudecati si far' de bun simt..Si in primul rand..FARA SCRUPULE..

Locul meu nu este langa cei ce nu ma vor. Pentru ca nu ma pot avea asa cum isi doresc sa fiu pentru ei. Docila. Umila. Aprobatoare..

Locul meu l am gasit. Sau poate ca inca il caut. Ori nu l voi afla nicicand..Who knows? 

Incerc sa dau o replica demna si realista, mie insumi. Sa ma ajut sa inving frustrarea cauzata de nestiinta..Nu imi cereti explicatii pentru filosofia asta, aparent ciudata , si foarte nepotrivita in peisagistica zilei de azi..Sau poate ca da..Doar e Luni..

Luati o doar ca urmarea unei stari de nestare prin care trecem uneori, fara insa a ne si dori acest fapt..

....E ca atunci cand nu iti gasesti locul..

luni, 13 august 2012

REGIZORALA 5 ..Μπλε πράσινο ή μπλε πράσινο ..




NATASSA THEODORIDOU-PSEMMATA
   
 

Momentul actiunii: Candva, intr un septembrie tarziu..
Decor: Mare verde albastra, stradute inguste, case alb albastre..
Personaje: Turisti, EA..si intr un final..EL.

Un rasarit timid de soare, anunta o noua zi..Se trezi, clipind din genele lungi ce ii acopereau acei ochi..De un azuriu atat de profund, incat cine i privea, putea zari talazuri neimblanzite de mare..
Cobori usor din patul princiar, ciugulind o boaba de strugure, in timp ce iesi pe terasa..I se ivi splendidul suprem..Inspira aerul proaspat, intinzandu si bratele, ca sicum ar fi cuprins toata insula dintr o singura imbratisare..

Mai tarziu, cobori in oras..Adora acele stradute stramte, agitatia turistilor, graiul celor ce o gazduiau..Se opri un moment pentru a mangaia o pisica..Felina avea ochii verzi..O durea. O sugruma acel dor , doar gandindu se..

Intoarse privirea.. Se simtea urmarita de ochi nestiuti, si de pasi usori, ce ii calcau pe urme..
Nu era nimeni..Decat indragostiti ce se tineau strans de mana..

Tarsaia talpile pe nisipul alb, lasand valurile albaste verzi..sau verzi albastre sa i mangaie gleznele..Rochia i alba, lunga, primi botezul stropilor sarati..Nu ii pasa.. Cu palaria intr o mana, si sandalele in cealalta, isi privea singuratatea..

Aceeasi senzatie.. O ardea in ceafa.. Se simtea haituita..Insa era o vanatoare a simturilor placuta.. Nu ii era teama..Il dorise ..Cu ea, langa ea..O refuzase tacut, cum facuse de atat de multe ori..

De ce se gandea la el? De ce nu isi muta privirea spre zecile de barbati ce o masurau hulpav, si fara pic de subtilitate? De ce?

Pentru ca..El ii era Universul. O obsedau ochii lui verzi..O coplesea inaltimea lui.. O provocau replicile sale.. Il iubea. Firesc. Si anormal..

Inchise ochii. O ranea contopirea albastra verde a marii.. Se cuprinse cu bratele, si isi dadu capul pe spate, parca implorand Divinitatii sa i l aduca..

Nu auzi acei pasi.. Doar un iz de mosc ii trecu fugar prin nari.. Tinu ochii inchisi in continuare, asteptand..

Brate arse de soare se suprapuse peste ale ei..Ii simti caldura. Mirosul..Se intoarse usor..Nu voia sa viseze...Ridica privirea, tanjind dupa gustul lui..

Atunci doua culori umane se contopira..albastru verde..sau verde albastru..


μπλε πράσινο ή μπλε πράσινο ..














Jurnal de mare -5(Dede)



Relaxing Piano - Sad smile
   

Am promis intr o postare anterioara, ca voi scrie despre dragele mele gazde de la Eforie. O fac acum pentru a mi mai alina un pic dorul de..infinit!

Pe Ababai l am cunoscut acum 8 ani, cand, pentru prima oara plecam singura la drum cu Injera mea. Impropriu spus..singura. Eram insotite de o amica si fiica ei. Abia absolvisera fetele gradi, si urmau sa fie boboace de clasa intai..

Noapte, tren, oboseala..Am ajuns la destinatie, dimineata, pe la 7. Microbuzul ne a lasat drept in Centru, unde ne imbiau diverse persoane cu chei pentru cazare. Stiind topologia statiunii, ii refuzam pe rand, pana ce, de noi s a apropiat un nene zdravan..(pe care l am intalnit si anul acesta..neschimbat).

Ne a oferit o camera ,undeva in apropiere. Nu ii apartinea. Era doar intermediar..(ulterior,am aflat si de ce..). In cartierul linistit, plin de case vechi, am ajuns pe o straduta calma. La poarta unei vile de stil vechi, din caramida, era asezat pe un scaun, cu bastonul alaturi, Ababai. Nu stiu de ce am intuit ca aceea era locatia..Si nu m am inselat! Fiica mea, s a lipit instantaneu de dansul, spunandu i cu candoarea inocentei varstei:"Parca sunteti bunicul meu!"..Cu aceasta propozitie sincera, l a castigat pentru totdeauna..Si acum, cand Injera e domnisoara, in ochii turcului meu, tot nepoata cea mica este..

S a ridicat anevoios dupa scaun, si ne a invitat in curte. Umbra, racoare, curatenie si atmosfera de .."acasa". Am indragit pe loc casa. Prietenei mele insa, nu i prea suradea ideea de a ramane acolo.. Si a plecat sa caute altceva.. Singura. Eu deja alesesem..cu orice pret. Inclusiv acela de a ne "desparti", urmand sa locuim eventual separat..

Dupa vreo ora, timp in care am discutat cu Ababai la o cafea, in curte, s o intors si amica. Nefiindu i nimic pe plac, a accptat intr un final sa ramanem acolo.. 

Zis si facut! Am urcat sus, ajungand intr un living modest.. Acolo, am intalnit o pe bunica. O frumusete de femeie. Niste ochi albastri ca marea, un ten impecabil, si o cultura fantastica. Lucrase ca si invatatoare pentru comunitatea musulmana din Eforie. Ababai, trudise toata viata pe santierul naval Acum erau la pensie amandoi. Doua persoane placute, pe care le am indragit instantaneu..

Multe din cultura musulmana am aflat de la ei..Stiam cate ceva, si de la Mustafa, si de la periplurile mele prin Stambul.. Nu ne saturam de vorba..Mi au povestit despre copiii lor..albumele de fotografii nu au avut secrete fata de mine.. Fiece poza era explicata pe indelete.. 
Baiatul era langa ei..la cateva sute de metri..Insa fata..Fata se casatorise cu un ardelean, si se muta cu el acolo..in mijlocul muntilor..Simteam durerea din glasul lor atunci cand imi povesteau despre ea.. Dorul continuu, nevoia de a mi nara intamplari din copilaria celor doi- toate le mai usura sufletul..
.................................................................................................................................................................


Am petrecut cateva zile de vis. Da! Eram acasa.. Ignoram "ignoranta" vadita a amicei mele fata de ei. Nu imi pasa. Ii respectam si incepusem sa inchegam o legatura ce (Slava Domnului!) ,dureaza si acum..

Cand am plecat..era o zi ploioasa. Ababai se trezise de dimineata , si ma astepta cu cafeaua fierbinte in curte.. Doar pe mine..Se pare ca antipatia pentru amica mea era reciproca..In fine!
Pe masa mare din faianta, ma astepta infofolit intr o sacosa, un ghiveci cu violete de Parma..Ma auzise ca vreau si eu pentru mama, si ..acum imi daruia un ghiveci.. Langa el, intr o alta sacosa, mai compacta, ma asteptau guvizi congelati..Da! Pentru ai mei..pentru a simti si ei gustul de mare..Poate pentru multi, acest gest ar trece fara a fi bagat in seama..Pentru mine, a insemnat decizia finala..Aceea de a locui intotdeauna la dansii..

Ne au sarutat pe frunte..Pe mine si pe Bobo..Am plecat cu inima stransa, pe o ploaie de vara bogata, lasand in urma doua perechi de ochi un pic inlacrimati..

.................................................................................................................................................................

Au mai urmat alte trei concedii petrecute la dansii..Ultimul insa, a fost mai trist..
L am sunat pe Ababai cu doua zile inainte de a ajunge la mare, pentru a ne anunta sosirea...La telefon, mi a raspuns o voce feminina..Nu era a bunicii, ci a fiicei ..M am prezentat. Ma cunostea deja din povestirile parintilor... Normal..am intrebat de cei doi..
....Vestea a picat ca o grenada.. Bunica nu mai era..Trecuse de un an, in lumea imensa a lui Allah..Am tacut pentru moment..Pierdusem doua persoane dragi..Pe mama, si pe bunica ..
Sa va spun cum am fost primite din nou? Intuiti deja..Fiica dansului, ne a "adoptat" pe loc ca facand parte din familie..Sejurul..superb ca intotdeauna..

....................................................................................................................................................................

Anul acesta am fost trei. Ei, aceeasi..Dede neschimbat..Multumit si fericit ca e inca sanatos, ne a acompaniat ca de fiecare data , la cafeaua de dimineata..
Cum sa nu le multumesc? Imi fac parte din viata.. Stiu ca suna pompos..insa in momentul in care vine vara, ma gandesc cu mare drag, ca plec "acasa"..Plec la mare..

Vorbele bune nu costa mult, nu afecteaza nici limba nici buzele. Ii fac pe ceilalti sa fie mai buni. De asemenea ele produc imaginea asupra sufletelor oamenilor, si acesata imagine este cu adevarat frumoasa.


*Blaise Pascal*


vineri, 10 august 2012

La inchiderea editiei..



Deci..o trecut si ziua asta..M am impiedicat de prag, si am mai aruncat un an in spate..Deh! Ma apropii usor dar bine, de primavara varstei a doua..So what?
Tot EU sunt. Aceeasi "nebuna", aceeasi visatoare, si aceeasi pragmatica..
Dar cu un an mai batrana..Ia ia..
In seara asta ,torn vin in pocal (pahar de la Mc Donald's), si inchin in cinstea mea..si a voastra.
A tuturor ce mi sunteti dragi sufletului meu.
Voua, celor ce va iubesc..(si inca nu am baut nimic, da?)
So..Azi fiind Vineri, nu facem friptane..Maine insa, se lasa cu dezmat total..Parol..
Ce song sa mi gadile auzu' azi? Ia sa vedem..

Kokia - Happy birthday to me
   
 

Cheers,dragilor..Love you!
Io..ma urasc PERFECTA..Voi..iubiti ma DEFECTA! Da?

miercuri, 8 august 2012

Hai sa punem de o toamna..



Alexandre Desplat - The Angel
   
 

Sa ne imbatam cu apa plata de bucurie...
Sa redevenim ingeri cu aripi stropite de ploaie..Si sa dansam. 
Hai sa punem de un cos plin cu struguri..
Zemosi si dulci..Sa se prelinga zeama pe gatul meu, iar tu sa o aduni, picatura cu picatura ..
Si hai sa punem de o simtire de a ta.. sa vrei sa bata vantul, (dar nu puternic)..,sa te vad asteptand cu ochii pe frunzele ce cad..sa ai racoarea binemeritata...
Hai sa punem de o plimbare ca sa poti citi in stele...
si sa mi atingi umerii mei fara de aripi, 
cu aura ta minunata..

Hai sa punem de o toamna..
Sa imi pot ofili si eu trandafirii ,lasandu le doar ghimpii..
..sa uit de arsita plamanilor lipsiti de suflare,
si sa pot respira in galben..

Hai sa punem de o toamna..


Daca timpul ar fi avut frunze,ce toamna! -Nichita Stanescu


luni, 6 august 2012

Use it..it's free..(Linux-part one)


House. Dr.House. Ca si actor,Hugh ma incanta cu prestatia lui in serialul ulterior numit. Ca si personaj, Greg House ma incita. Ma provoaca. Ma face (fara vrere), sa il compar cu un trecut, cu toate ca nu exisa termen de echivalare..Deoarece, ambii sunt aroganti, insa numai House judeca..Cu creierul si nu cu prelungirea inutila a corpului..
Poza am "rapit o "de pe Facebook. Sentimentele de frustrare ce mi apartin, le am adunat in timp.Pe astea nu le dau nimanui. Nici macar cu lumanare.. Le voi arunca eu..Insa numai atunci cand imi voi gasi explicatii pentru ele..

De ce sunt asa de "acra" azi? Pentru ca nu inteleg multe..Dar am de gand sa mi folosesc macar emisfera cerebrala dreapta..Parca in ea e raspunzatoare cu partea creativa..parca..
Asa ca las dreaq la o parte faza cu ganditu' ..Ce e in exces, dauneaza intotdeauna..N'est pas?

Massive Attack - Karmacoma
   
 

Damn..It s so "wow " this song..I' m already in coma..karmacoma..

Uh, Doamne…Inteligența mea sclipitoare începe să devină o povară. – Gregory House

N.A.....Bineinteles ca ma intuieste pe mine..=))

vineri, 3 august 2012

Paradoxuri umede..

paradoxuri


spin-ploaia
   
 

Nu mi mai port umbrela. Pentru ca nu ploua. Si chiar de ar plange cu lacrimi norale, tot nu as deschide o. Pentru ca as vrea sa fiu spalata de pacate. Macar un pic..

De as putea insa sa mi fac pavaza cu miliarde de umbrele, as fi fericita. Nu m ar atinge ipocrizia, rautatea, ura si indiferenta..As fi imuna la orice fapt malefic, la orice vorba spusa ironic, la orice blestem capatat aiurea..

Si as lua cu mine, spre nepatare, pe cei dragi..Persoane ce nu si gasesc identitatea, crezand ca si au pierdut o prin naivitati sau sperante desarte, pe cei carora le a obosit sufletul din pricina grijilor pentru cei ce le au dat viata, pe cei ce nu au incredere in ei..

Mi ar place sa nu ma pot adaposti de ce e rau. Sa mi pot deschide bratele, sa mi despic inima, asa cum am facut o de atatea ori, dar sa nu mai fiu ranita..Stiu.Acum fac dizertatie la utopie..

Asa ca, imi uit voluntar umbrela acasa, si pasesc totusi stangace, spre amintiri ce vor sa vina..Sunt curajoasa sau nu, eu astept ploaia..

“Incerca sa definesti nimicul; vei avea nevoie de multe cuvinte.” Valeriu Butulescu

Jurnal de mare-4.(Ea)

Astazi nu voi mai tasta. Nu vreau sa fur din frumusetea imaginilor..In fapt, din superbitatea marii "suparate"..
Plaja de la Acapulco, si ...EA!


Ricchi E Poveri   Acapulco - Acapulco
   
 












N.a:Imi cer scuze pentru calitatea mediocra a fotografiilor. Au fost facute cu telefonul, in graba, in ultima zi..
Insa nu asta cred ca e primordial..Ci frumusetea valurilor infierbantate..Aveam impresia ca marea era un cazan ce clocotea impreuna cu mine..





joi, 2 august 2012

Jurnal de mare-3.(Promenada)

In Eforie, exista un milion de lucruri pe care le poti face. In afara de plaja zilnica, si stationarea benevola acasa pentru binemeritata odihna dupa baile de soare si mare, seara, te poti alinta cu aproape orice doresti..

Introducerea postului fiind facuta, sa purcedem mintenas la explicatiuni..Gadilati va auzul cu melodia cea mai difuzata acolo..Merita sa o ascultati! Se "asortazeaza " la perfectie cu infinitul..

Loreen - Euphoria
   
 

Cat am stat in vilegiatura, nu mi am lasat dragalasii sa se odihneasca deloc. After somnul de frumusete de la pranz, ori mergeam la a doua repriza de bronz si balaceala, ori ne incaltam zdravan, pentru a colinda statiunea.



Asa ca, seara de seara, o luam catinel la pasi marunti pe faleza superba. Un Granita la 2 lei, o berica la doza sau o tava cu sase ineluse cu diverse topping uri, ne insoteau fara vrere , la plimbarea impusa de Domnia mea. Uneori, coboram pe plaja..Nu imi ajungeau orele de peste zi. Voiam ca si seara sa mi fie sarutate macar gleznele, de valuri..Sezlong urile pustii in amurg, ne gazduiau fara drept de apel, pentru a putea privi imensitatea ..


Alteori, dupa tura obisnuita de faleza, o luam agale prin magazine. Sau tarabe. Se umpleau ochii de stralucirea diverselor bijuterii, de suvenirurile cu bun gust , sau de coloristica hainelor..



Intr o seara, am trecut pe langa o "human statue". Nu mai vazusem pana atunci , decat la Tv. In urbea mea mica, nu am nicicand pretentia de a intalni asemenea arta. Pemtru ca , Da! Este o arta. Aceea de a sta neclintit cateva minute in sir, cu o mimica diversa, in functie de starea autoimpusa..
Fantastica reprezentatie! Am stat ceva vreme sa il urmarim. Si nu am regretat..



Ne razbea foamea? Injera o shaorma(fara rosii,ardei si castraveti ), noi-hamsii sau guvizi. O cina "ca la mare", completata apoi de berea sau cafeaua insotita de tigara de dupa..
Apropos de cafea..Regretul meu este ca nu am servit cafea turceasca la nisip. Pe bune! Am preferat sa servim o alta..dar asta i alta poveste..

In alta seara, am ramas socata cand am vazut o vata de zahar. Da, da..Da nu procesul de fabricare m a lasat "masca". Nici macar pretul. Sau culorile..
Marimea. GIGANT!

Nu voiam vata pe bat? Nici o problema.. Alegeam inghetata. Sortimente? Multe. Insa am vrut sa fim mai "americani", si am luat o ice cream de la...

Da da..de la masinuta cu inghetata. Pe care o intalneam peste tot ..Inedit,nu?
...
Sa va spun ca ajungeam acasa epuizati? Nu conta asta.. Pentru ca a doua zi o luam de la capat. Improspatati si imbatati de mirajul ei..



"Cei care traiesc langa mare cu greu isi pot forma un singur gand din care marea sa nu faca parte." 

Hermann Broch 

miercuri, 1 august 2012

Jurnal de mare-2 (Rasarit in zig-zag)


O linie de flacari mistuite de pasiunea noptii, se arata in zare..
Nimic nu i mai sublim decat linistea marii, tulburata uneori doar de chemari de pescarusi..
Este cinci dimineata..Si nu putem vorbi..Doar simtim marea..Atat!


"Chiar si marea , in nemarginirea ei , ajunge sa se linisteasca."
Proverb italian





Special sea music
   

..Digul e aproape pustiu..Un pescar uitat de vreme, incearca sa ucida stridiile pentru a prinde ceva guvizi..Pasi nepasiti de indragostiti sunt udati de valuri usoare..


"Pestii traiesc in mare , asemeni oamenilor pe pamant ; in amandoua locurile , cel mai mare ii inghite pe cei mici." 
William Shakespeare 






E rece..Cearceafurile intinse , isi asteapta trupurile goale..insa au parte doar de visatori zgribuliti , ce isi incalzesc palmele cu o cafea de 7 lei..(50g)..

"Marea foloseste o limba pe care oamenii politicosi nu il repeta niciodata.Este un argou colosal al maturatorilor, lipsit intru totul de respect." 
Carl Sandburg 











Usor..se contureaza INCEPUTUL..M a uimit tacerea noastra..A celor ce eram cu privirile tintite,asteptand aparitia..


"Traieste in rasaritul soarelui, inoata in mare, bea aerul salbatic ..."
Ralph Waldo Emerson 







Firma de la Acapulco inca e aprinsa..Incepe freamatul turistilor..Linistea se duce o data cu noaptea..




"Trebuie sa ma duc la mare din nou, la singuratica mare si solitarul cer ; si tot ce voi cere nu va fi decat un vas si o stea care sa ma ghideze." 
John Masefield 










Incepe sa se prefigureze..Apa e lina, calda si primitoare..


"Cu fiecare strop de apa pe care il bei , cu fiecare suflare a ta , te conectezi cu marea.Nu conteaza unde anume esti pe pamant." 
Sylvia Earle 










...Si...Apare timid, dupa danele din portul Agigea. Multimea stransa pe plaja, incearca sa imortalizeze VIATA...Noi? Respiram momentul..


"Marea nu le aduce rasplati celor prea nerabdatori , prea lacomi sau prea doritori.Atunci cand astepti un dar din partea marii , trebuie sa ramai golit de ganduri , dechis catre exterior , simplu ca si o plaja ."
Anne Morrow Lindbergh 





"Rise and shine.."..Unic moment.La superlativ..




"Marea , odata ce si-a aruncat vraja , te tine prins in mrejele ei pentru totdeuna."
Jacques Yves Cousteau 















Carpe diem..Retraiesc clipele, si deja sunt nostalgica. Cafea, tutun, El si rasaritul.. Ce mi as fi putut dori mai mult?


"O femeie cunoaste fata unui barbat pe care il iubeste , la fel cum un marinar cunoaste marea." 
Honore de Balzac 













Final de romantism, inceput de cotidian..(pentru ceilalti)..
Pentru mine? Continuarea mirajului..


"Marea este prima dezlantuire a sufletului cosmic."
George Calinescu









N.a:Pentru citate si aforisme, multumesc..
 http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2011/06/marea-in-statusuri-citate-aforisme.html#ixzz22J7KaWaE

Stii..cand cerul se impreuneaza cu marea, in zori..se naste un rasarit..Acesta a fost al nostru..