joi, 25 august 2016

Tavaluguri. (oglinzi)



Nu mi spune vorbe ce mi as dori sa le aud, dar le as cunoaste subtilitatile. 
Nu mi afisa vulnerabilitatea. Te am lasat sa ma vezi goala de temeri, si m ai impins spre prapastii stiute doar de tine.
Nu te juca. Nu mi trebuiesti asa. Nu mi viola interiorul, ca apoi sa ma adaugi la o lista fara final..
Taci. Mai bine asa. Vorbim prin al treilea ochi, si ne strigam prin semne.
Invata mi unicitatea proclamata de tine. Cu riscul de a deveni dependent. De mine.
Cutremura ma. Altfel. Atunci voi gasi puterea de a ma lasa mangaiata.

marți, 23 august 2016

Puscaria de lux 1.





M am asezat la chestia asta pe care mi am dorit o. Notebook ul meu. Fabricantul meu de vise. Is in sevraj. Tigari nu mai am. Facute. Maria mi a adormit, si ma bolboroseste in somn. 
Una peste alta, imi era dor sa mi scriu. Nici acum nu am ales despre ce. Amestecatura. Povesti. Dorinte. 

Am ajuns aici de ziua pacalelilor. Zombi umanizat,dupa o calatorie zbuciumata. plina de ganduri. Temeri. Sperante. Paradoxal, faceam introspectia nebuniei mele. Lasasem acasa,totul. Iesisem pe poarta cu hardughia mea rosie, in care mi aruncasem lucruri inutile. Plecare intempestiva.

In afara de ai mei, trei oameni m au plans. Pe doi, i am vazut. Pe al treilea l am crezut..M am impartit. Am lasat unuia sufletul. Altuia,recunostinta. Celui de al treilea..o frantura de ce ar fi fost sa fie, dar nu a mai fost.

Maria geme. Isi striga parintii. Incerc sa o inteleg. Fara dantura, in dialect..Greu. Vreau sa fumez. Ma uit la pachetul de tutun. Am schimbat multe. M am schimbat eu. 

Am vreme pentru gandurile mele. Spal vasele si mi fac planuri. Sterg geamuri, si privesc dincolo de limitele mele. Nu mi mai pare nimic de nefacut,acum.

Trebuia sa plec de mult timp. Probabil ca libertatea asta ingradita, ma face sa mi regret nefacutele. 

Molly vine langa mine. Mi se aseaza pe genunchi, si suspina. Eu visez la ai mei. Si o mangai..Imi linge mana, si se culcuseste mai bine.

Ma bate gandul sa ma desprancenez. Sa fac mai multe. Sa mi descalcesc pleata. Tot nu ma pieptan. Nici aici. Il las si pe el liber. Rebel. In vant. Ca si mine.

Butonez, si nu scriu nimic concret. E reinceputul. E reinventarea. E realul . De data asta.
Is ca un copil ce incearca sa descopere literele. Cuvintele. Eu nu mai stiu sa mi apartin in fraze. Catinel,catinel ..

Nu mi lipsesc. Ma am. Imi vorbesc. Nu ma privesc in oglinda. Ca ele. Ma cunosc pana n ultimul por. Si stiu ce urmeaza sa ma doara. Mi a ramas aceeasi intuitie. Nu ma mai simt legata. Sunt libera. Azi am constientizat.

Iubeste ma defecta..uraste ma perfecta.

joi, 10 septembrie 2015

Grele.



Astept sa mi tarasc sacul cu amintiri. Pe unde m or duce pasii. Vreau sa pierd la fiece colt de strada, cate un rau. Sa treaca taifunuri si sa mi spele facutele ce nu trebuiau facute, si nefacutele ignorate.
Sa mi mai pierd din iubiri neimplinite, sa uit neputinte, si sa ating fapte.
Si as vrea sa nu mai aud vorbe  ce nu ar trebuii spuse vreodata. Sa taca cei ce cred ca nu ma dor de ale lor. 
Astept sa plec. Sa ma uit in urma ,doar la ce e frumos. Doar la picaturi de ploaie ce ma fac sa ma invart desculta. 
Si astept sa respir. Vieti anterioare, si tumulturi ce or veni..
Si ncapsulez in strazi nepasite, ce nu pot avea. Si nu voi atinge vreodata. 

sâmbătă, 14 februarie 2015

Cat de nefericita sunt de Valantains dei.

Citesc o gramada de articole despre 14. Adica azi.Despre love,inimioare si zacaricale. Si le am citit amu,pe seara. Pentru ca azi a trebuit sa fac sarmalele pe care trebuia sa le fac ieri. Dara nu le am mai facut, pentru ca  ieri a murit Chanella. Catelusa mea. Si s a stins,privindu ma in ochi.
 
 
Si  azi ar fi trebuit sa debordez de multa fericire,nu?
Ei bine,n o pot  face.
Iubit am. Sau n am. Ba am,dar n am. Dar sunt iubita. Mereu. Nu numai de sambata asta. Sau nu s.
Azi nu.
 
 
Eu nu mai am Valentin de mult. Valentine' s,defapt. Nu stiu de voi avea si Dragobete. Eu nu stiu ce mai am. Sau ce nu am.

marți, 10 februarie 2015

Finger finger on the wall..tell my what I'm looking for.

Sunt atat de putine persoane ce mi sustin nebunia,incat le numar pe deste. Sau nu. Fara deste. 
In psihologie(sau psihiatrie-uatevar), cica ca sa te poti vindeca de o fobie, tre' s o infrunti. Si io, amu..ce sa fac? Sa deschid congelatoru'?

Mnoo..s o luam cu incetinitoru' si s o dam pe reluare.
Ieri s o intamplat nenorocirea. Incercam sa beu o cana de cafea si ma tineam cu dintii de unica mi tigara matinala, cand, val vartej apare nenea. Si mi arata mana. Far' de 4 deste. Facuse omu' o improvizatie, prinse mana intre doo chestii, si cand si o tras o, o constatat ca nu mai ies fingarele la numaratoare.
Damn. Shoc. Senzational. 
Inspiram cu putere in timp ce turnam cu nemiluita apa oxigenata. El ,chircit de durere, io, cu extrasistolele cat casa. Fraiera sa arat? Neah. Ma comportam ca si cand as fi servit zilnic asemenea biftec tartar humanoid..(amu ceva multi ani, in alta locatie, intr o noapte de garda, apare un alt nene la usa.Alb la fata, dar foarte calm. Initial, il poftesc inauntru, ma pregatesc sa i masor o diastolica-chestii d'astea..El, foaaaaarte calm, imi spune ca a venit pentru asta. Asta, adica un deget. Taiat. Tinut in acelasi pumn,da? Finalul fu happy..montat la loc, gratie pungii mele cu gheata eGzistente, nefunctional, dara la locu' lui.In fine.)
Pun toata lumea in miscare, iau pacientu',fuga la hospital. Nenea doftoru' de garda, un rocker d ala blazat, se stropseste la mine ca i am administrat ceva ce -cica , n ar fi trebuit. Ridic semeata mecla, ii zic ca mi asum chestia, dupa EKG-,dasteptu' mi da dreptate. Si incearca sa faca o gluma..Ceva cu semnu' rockarilor..cu doua deste sus..Adicatalea vorbind de funie in casa spanzuratului..
Trece nea X prin toate cercurile infernului, pan' se vede pansat, schimbat si gata de campare pe chirurgie plastica. Fac reverenta de final, si parasesc incinta spitaliceasca. 
Intrebarea intrebatoare..unde s destele? Falangele..Ca nenea le a lasat impotmolite p acolo. Fac investigatii, si ma pomenesc cu ele ntr o punga. Ha. Puse la pastrare pentru azi. Cand,pa, la crematoriu.
Convietuiesc fain cu niscai fingare. De ma vedeti silfida,galbena si cu ochii nauci, sa nu va speriati.
Ca ma vindec. 

joi, 5 februarie 2015

Cand moartea te trage de maneca si ti aduce aminte sa traiesti.


Toata lumea are probleme. Si le rezolva. Intr un fel sau altul. Plangandu se, milogindu se, urland in tacere, sau arborand o demnitate ce ascunde neputinta.


In cartierul meu juma octogenar,juma plin de parveniti,- exista o mana de case. Inlantuite prin prisma necazurilor si bucuriilor, ce devin comune,atunci cand apar. Oameni normali. Saritori. Binevoitori. Nu degeaba exista credinta aia, ca "mai repede sar vecinii in ajutor ,decat neamurile". De cate ori nu s o adeverit chestia asta..hehe.. Suntem palma aia de oameni ce si dau tot. Prajituri,sunca afumata, cate o juma de kil de tuica si pastile pentru sobolanii ce te viziteaza de la alti vecini. Si sa deie naiba de nu ai sentimentul ala de "big family".Si happy. Si ,din bun simt si o bucata de vanitate, daruiesti si tu la randu ti.

Io nu iau bani pe tratamentele injectabile. Nu cer, defapt. Mi e rusine. Mi e naspa. Pentru ca stiu ca i aiurea. Sa fii bolnav, si sa mai vina si asistenta aia sa ti mai ceara plata. Accept ce mi se ofera. E un fel de troc. Dar insotit de urari si trairi sincere. 

Au inceput sa mi moara vecini. Multi. Se schimba generatiile. Raman in urma copilarii. Rasete,retete vechi de prajituri pe care le gasesti in caietul mamei. Ramane fum imperceptibil de la gratarele ce adunau familii. (Nea Vica, cand se imbata, aducea in curtea noastra, ditai tambalu'. Si vioara. Si cantau barbatii.Si femeile faceau clatite.Si..)

Si acum sunt Mare. Sunt in locul Mamei. Si ma lipesc de oameni si de sufletele lor. Si sangerez cand unul pleaca. Sa steie la taclale cu altii ,pasiti Dincolo.

Acum vreo luna juma'..a murit Gabi Campeanu. Avea 46 de ani. Si l am plans. Pentru ca m a ajutat odata. Fara sa i o cer. Si pentru ca era vecin. Si era si tata, si sot. Si pentru ca era tanar.

Aseara, a murit tanti Vali. Si am plans . Si o vizualizez stand pe lada aia gri, goala, de bere, de la magazinul din colt. Unde beam impreuna cafeaua de dimineata. Si ea isi sorbea ceaiul. De fructe. Pentru ca era atat de bolanava, dar ea nu stia. Si aseara, a murit. Si mi e frica sa o vad acolo. Intinsa. Si muta.

Si am plans al naibii,aseara. Si eu, si tanti Nutica. Si Catalin, dascalu' de la alta Biserica. Care i o promis ca i canta la inmormantare. Si care plangea ca trebuie sa i cante. Si se intreba ca de ce sa i cante. De ce acum?

Si apoi am fumat. Si am tacut toti 3. 

" De acum o sa manc, o sa beau si o sa ma fut".Asa a zis Nutica. Pentru ca si ea a uitat sa traiasca. 
Si eu o sa fac la fel. 

Pentru ca am de ales. Sa vad negru, sau sa traiesc in alb.

joi, 15 ianuarie 2015

Cancer.

 
"Ai grija de tine. Sa fugi.Sa nu te uiti inapoi cand auzi cuvintele astea din gura celui iubit. Nu suna a ultimatum. E sfarsitul. Cel ce te a protejat pana atunci, caruia i ai fost tot, pleaca. Te lasa . Ca si cum,  privindu i chipul plin de mila si compasiune,  ar spune: "Vezi ce faci de acum incolo. Mie nu mi mai pasa".
Cuvintele dor. Sapa in derma cu unghii nefacute.  Sfasie. Iar nefaptele,ustura.Si ochii,seaca. Si ajungi sa nu mai vezi decat umbre. Nici macar amintiri".
 
O priveam si taceam. Mintea mi era golita de mine, si incerca sa traiasca inlauntrul ei. Pentru a o putea intelege. Am inchis ochii, si am continuat sa ascult.
 
"L am iubit. Fara termen de comparatie. Nu era totul. Eram eu. De fiece data cand eram impreuna, aveam parerea ca ma desprind ca un suflet din el,pentru a putea fi doi. Gandul  meu, procesa la el in creier. Vorbele lui, se formau in mine. "
 
Si?
 
"Si ce..Sufletul lui imi apartinea. Inima. Insa trupul,nu. "
 
....
 
"Eram pagani. Traiam ceva interzis. Dar unic. Pana cand mi a spus sa am grija de mine. Atunci am simtit. Ca am pierdut ceea ce nu voiam sa am decat atat cat puteam avea.
Nu am stiut de ce. Si de atunci,nu mai aveam incredere in mine. Pentru ca eram  singura. Pustie. Fada. Acra.
Atunci am stiut ca voi deveni fum. Si ca voi respire momente trecute.
Cineva imi spunea ca o dragoste trecuta,lasa cicatrici.Iti spun eu. O iubire altfel, lasa in urma doar cancer."
 
Ti a fost dor?
 
"Si de mi a fost ce puteam face? Scrasneam din dinti, si plecam mai departe. Sa uit. Sa ma uit. Si n am putut. Si nu o voi putea face.Il am tatuat. Pentru totdeauna.Nu intreba de l mai iubesc sau nu. Traiesc trairi traite si ce nu vor mai trai." 
 
Mi am ridicat privirea. In fata mea, femeia se transformase. Ochii albastri erau fara de esenta. Buze arse,purtau urme de  dinti. Alba,stravezie. Dar aceeasi.
 
Si apoi am spart oglinda.


Ma plange. Eminescu.


Cum se fabrica zile negre si nopti albe? Simplu. Iei o doza de soare palid, inconjurat de ceata ,si rezulta negura. Nu conteaza ca o vezi la exterior si o simti la interior. Si n timpul luminii , gandesti,gresesti, te zbati in black. Mai ai parte de cate o bucata de roz, de un ras copilandru, de un latrat vesel sau un mieunat . Tot negru.
..apoi te scalzi in griji cotidiene, nepansezi rani sangerande,ca-deh..nu ti place rosul. Dar il lasi sa faca baltoaca.
Si cum iti construiesti noptile albe? Cafea. Multaaaaaaaaaaaa. Si tigari . Cat cuprinde. Si ii zambesti pervers pancreasei, si ii arati ca se poate. Cu de toate. "Nopti albe (nu in Seattle)". Pline cu de toate .Ca shaorma. Pe care nu o prefer.
Numai telefonul meu e gri. De la fabrica. E spart. Dar nu ma doare pe mine. Ci pe carcasa. Si l inchid. Sa n aud. Sa nu vad. Sa nu simt.
Ca e placuta starea asta de amorteala.
Si de tacere.


Mihai Eminescu

Prin nopti tăcute

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
..si doar l am asigurat ca s bine..    

miercuri, 14 ianuarie 2015

Matinal cu insomnii nefrumoase.

                                                                                                      Vince Lussa
Eu sunt un om cu dureri. Si slabiciuni. Iar cand mi se umple sacul, le descarc. In sufletul celor ce ma asculta. 
Si nu sunt un om frumos. Pentru ca ii incarc cu grijile si temerile mele. Si ii garbovesc cu balastul meu emotional. Si ii fac sa plece. Pe cei ce nu mai suporta emotiile mele.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu pot oferi zambete,decat printre lacrimi. Pentru ca ma ustura multe. Si spuse si nefacute. Si facute si nespuse.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca mi pierd demnitatea,si ingenunchez atunci cand sunt lasata in urma.
Si iau relaxarea altora. Obligandu i subtil, sa renunte la alte bucurii,pentru a asculta amaraciunile mele.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca am lasat dezamagirile sa ma schimbe. Am deformat oglinda sufletelor.Altor suflete.
Si nu sunt un om frumos.Pentru ca nu sunt un exemplu bun. Atunci cand imi urlu neputintele. Si nu stiu ce cale sa urmez. Pentru ca sunt intr o pauza. O pauza de mine. Unde nu exista noi.
Nu sunt un om frumos,chiar daca astept, fara a fi asteptata. Neg orice as face bun, pentru ca mintea mea gandeste doar sa faca rau. Ei. Mie. Niciodata noua.
Eu nu sunt un om frumos. Pentru ca nu am timp pentru prieteni. Pentru ca eu nu am prieteni. Am doar cativa oameni frumosi.
Si ca un om nefrumos ce sunt, nu gasesc puterea de a o lua de la inceput. Pentru ca eu nu am vlaga nici macar sa continui.
Nu sunt un om frumos. Pentru ca altfel, nu as fi eu.
Si ma trezesc. Si mi pipai uratenia, spunandu mi" Cat de om sunt. Far' de frumusete.".Si plec.

marți, 13 ianuarie 2015

Unii isi propun.Eu ma pastrez.


Mi a venit sa mi tai pletele. Sa le arunc in urma, ca sa am pe ce calca. De parca in firele alea albe ,ar sta toata furia. Pe naiba.
Mi am bagat foarfecele ntr o bucla. Si am simtit rece. Si am lasat, amortita, o mana dusmanoasa.
Mie mi a venit sa plec. Departe. De lumea mea inlantuita. Sa intorc spatele, si sa plec. Sa fiu pentru o secunda, reincarnata lui Ludovic. Al cinspelea,pare se. Care o zis,ca "Dupa mine, potopul!". As fi insfacat ceva intr un rucsac, multe pachete de tigari, si ceva sa scrijelesc. Pe unde as fi putut.
N am facut o. Lipsa de de toate.
In special de curaj.
Mi a venit sa rup fiinta din mine. Pentru ca am fost obisnuita sa fiu in centrul atentiei. Si am palit. In timp. Pentru ca nu mai stiu sa spumeg. Sa fiu foc. Si para. Sau mere..Nu conteaza.
Si am ramas,totusi. Blocata la un nivel propriu. Pe care o sa l sar, o sa l ocolesc. Sau o sa l venerez. Cine dracu mai stie ce va fi?
Mi a venit sa continui cu te iubesc urile mele. Si mi am dat peste deste si peste suflet. Mi am ranjit unei chestii sangerande, si am stropit chip, cu praf si urme.
Si mi am revenit. Sau nu. 
Si sa dea naiba de nu am nevoie. De tine.

luni, 29 decembrie 2014

3,2..1.


Inca 3. Postari. De fapt, inca doua. Far' de asta. Si ajung la limita. Numere..Finaluri. De capitole. De viata, de scrieri, de cod rosu de furtuna sufleteasca.
Nu ma voi intreba "Cum o fi". Pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fie si nu e, or' ce a fost sau nu a fost sa fie.
Imi voi aminti. Atat. Si n serile astea pline de omat , imi voi reciti paginile. Si voi rade. Si sigur voi plange. Si va fi atat de multa iubire ,chiar si in ura.
Si mi voi aminti. Norocul meu e ca nu mai sunt ninsa pe tample, Sunt undercover. Acoperita de mine. 
Nu ma voi intreba  "Cum ar fi fost". Voi zambi printre sughituri, si voi multumi ca am avut parte de ce nu o avut nimeni. De o poveste. Care nu ar fi trebuit sa aibe sfarsit .:)
Si voi valsa de nebuna. Singura. Si de voi gresi pasii, voi invata din erori.
Afara ma asteapta tone de clipe trecute. Pline cu zapada. Ma voi aseza undeva, la vedere. Si voi face INJERII MEI de nea. Pe care nu o sa mi ia nimeni. 
Si mi vor ingheta degetele. Treptat. Si nu voi mai fi eu. Sau poate ca da. Doar o replica de gheata, intr un viscol de sentimente.
Imi lipseste TE IUBESC. Dara decat sa fie fad, mai bine ca e absent.
Plec. Sa valsez. Sa mor. Pentru a reinvia maine.
Mie nu imi mai e teama de moarte. Nici macar acum, cand am vazut ce solitudine ma asteapta. Si dincolo. :)

duminică, 28 decembrie 2014

:)

Final de an fara retrospectiva. Stiu. Nici nu am scris atat cat ar fi trebuit.( Dar de ce  sa trebuiasca??). Am fost comoda,lenesa. Am fost ocupata. Cu mine,cu tine, cu alti dragi ai mei. Fost am neagra la suflet,si in suflet. Vazut am pink viata asta..Poate prea roz pentru a  observa cenusiul ce a venit.
Nu am facut prea multe. An par. An aiurea.
Multumesc pentru atentia acordata. Fara a fi ipocrita,ma inclin in fata voastra. La multi ani!
Aa..si de vedeti un in..adica nu. Ingerii nu pleaca. Ei dispar.Din pricina zapezii. Le frang aripile. Ingerii apar  atunci. Cand vor.
Hepi niu ir.

miercuri, 24 decembrie 2014

Poveste de Ajun.


(Tie).
-Praf. Praf si pulbere. Si nici macar stelara. 
Un pocnet surd spulbera linistea bibliotecii. Un morman de carti, alunecate voit de pe un raft de sus, stau la taclale nocturne. Restul sunt doar urechi. Cate un suierat de fila ingalbenita de vreme, suspina abtinut, rusinandu se de tresarirea involuntara.
E noaptea de Ajun. Podelele din lemn vechi, nelacuite de ani, trosnesc. Undeva,in alta incapere,un foc se aude jucandu se cu propriile flacari. De afara , se aude suieratul viscolului. Nameti, sirene, cate o pocnitoare razleata ici colo.
-In seara asta de Ajun, vreau sa va spuneti povestea,tuna vocea unui Atlas geografic. Vechi,cu o multime de harti ,imibina intre copetile sale, o lume intreaga. Treptat,tarsand file, se adunara in cerc,inconjurandu l cu mare evlavie. Intr un colt de servanta veche, langa un opait fumegand, o singura carte ,tacea.
Si s au spus vrute si nevrute..povesti de dragoste,aventuri si politica, toate incalcite si descalcite de fiecare.
Numai cartea de sus, era cufundata in liniste. Din cand in cand, coperta ofta, iar filele se asezau cuminti.
Aproape de miez de noapte, cand bataile pendulei anuntau orele unsprezece, cartea albastra cobori dupa piedestalul plin de amintiri, si se apropie timida de vraful existent deja..
-Povestea noastra a inceput de multa vreme. Am adunat fila cu fila, de bucurii si necazuri, apropieri si despartiri. Cine ne citeste, ne confunda cu un basm. Sau cu un roman SF. Ori cu orice altceva ,insa nimeni nu ne ia asa cum suntem,-incepu cu un glas molcom, a vorbi cartea.
- Nici voua nu va vine a crede ca noi nu suntem o simpla carte. Noi suntem un intreg. 
Celelalte volume, o priveau mirate. Nu stiau ce va urma, si nu si dezlipeau ochii de copetile albastre.
Oftand,vocea linistitoare continua:
-Noi am fost oameni. Un EL si o EA. Doua entitati separate, doua vieti pline. Ne am intalnit undeva, pe la jumatate de trai, dar nu ne am atins niciodata. Ne am iubit telepatic. Ani intregi. Singuri,dar totusi impreuna. Ne am acordat fiecaruia, atentie,dragoste si respect. Am fost si inca suntem, suflete pereche.
Nici o rumoare.
-Ea era mereu trista. Cu grijile, cu necazurile ei, avea putere sa mi zambeasca. Ne povesteam zilele, si ne dormeam noptile, impreuna. Ne apartineam in vise. Acolo, nu erau oprelisti. Ne puteam atinge. Ne puteam simti dermal. Acolo, in vise, eram lipiti . Diminetile, ne tezeam plini de noi. Si respiram expirul celuilalt. Imi placea sa o citesc. Ii asteptam slovele, trairile, clipa de clipa. Pana intr o zi..
- Am ajuns fiecare, la o varsta venerabila. Dar iubirea dintre noi , era mai proaspata ca oricand. Ne sustineam reciproc, aceeasi rutina superba, intense patimi juvenile, in fiecare secunda. 
-Intr o zi, m am trezit panicat. Ceva se intamplase. Ceva nu era in regula. Nu puteam simti decat teama. O neliniste bizara, un tremur incontrolabil. Am cautat o. Asa cum faceam mereu. Nimic. Zile, nopti, cosmaruri. De dincolo, de la Ea- tacere. Apoi am visat o. Imbracata intr o camesa alba, de borangic, imi zambea. I am intins mana, sa o iau in brate. Eram fericit ca o vad. Ca o stiu bine. Pasea cu talpile goale, pe o plaja de mare, cu parul rasfirat de briza. Mirosea a iasomie. Si imi zambea.
-Nu m a luat de mana. Mi a murmurat doarun "Te astept". Plecase. Acolo unde ingerii vegheaza. Eu ii fusesem inger in viata. Acum ,urma ca ea sa ma apere. Atat timp cat mai stateam aici, in lumea fireasca..
Cate un suspin, o lacrima fugara, spargeau linistea din acea incapere.
Oftand, cartea albastra relua povestirea.
- N am putut ramane mult. Mi am luat adio de la viata, intr o dupa amiaza. Impacat si calm. Lasasem in urma ,toate cele lumesti, in regula. Nu suparasem pe nimeni, nu ranisem pe nimeni. Pe EA, o pastrasem in mine. Mereu.
-Ne am dorit sa fim o carte. Eu coperta, Ea filele pline de ale noastre. Si asa am devenit. Un integ neciopartit. O singura faptura. Unica tresarire. Si stim ca ne vom iubi intotdeauna. De vom fi carte, mal si mare, pamant si floare. Ne vom tine de mana ,pentru eternitate.
Un ropot de foi nelinistite, flacara opaitului tremuranda... Afara, ningea ca in basme.
1,2...12..Sosise Craciunul,
-La multi ani, Ingere.
-La multi ani ,Suflete.
..........................................................................................CRACIUN FERICIT!

luni, 8 decembrie 2014

Imi bag picioarele.


Mi ar fi placut sa am curajul sa ma bat cu pumnu'n decolteu, si sa mi imprastii blogul prin toata lumea. Mno..sa fiu vizualizata,cetita,comentata, laudata. Caci am ego ul incomensurabil, si sufar de orgoleita cronica.
Dara mi e tarsha. Io nu s multumita de postarile mele. Pentru ca eu,voiam sa scriez pentru mine, si cateva persoane. Sa mi pictez fantasmele din taste, si sa tiuiesc cu ganduri (poate prea personale),retine.
Am pus  un ramasag. Cu mine insumi . Uneori nici nu s sigura de scriu corect gramatical. Alteori horesc cu cuvintele, de ma impopotonez cu stafia Ninei Cassian. (numa' ca mi lipseste harul ei..si fulguratiile).
Si am zis ca ma voi opri la 500 de postari. Aici. Ca vreau-ori sa renunt, ori sa ma perfectionez. Dara io nu s femeia amanuntelor. Io incep o idee,dau in alta, si gasesc finalul la mijlocul frazei trecute. Sau ceva de genu'. 
Nu tipizez. Mi am regasit ganduri in postarile altora, trairi in zbucium de necunoscuti. Si am fost geloasa pe dasteptaciunea unor femei poete.  Extraordinare. Ce slalomizeaza printre rime, ca mine printre responsabilitati. ..le. Pseudoscriitoricesti.
Aista nu i retrospectiva. Nici spovedanie. E o postare iNpulsiva.
Maine s ar putea sa mi sterg ochii cu palmele, si sa zic: wtf? Am  veleitati. De normala. 
Si sa apas. Pe delete.
Si pentru ca i cruda (postarea), n am poza. Si nici muzica. Nu ma am decat pe mine.

luni, 17 noiembrie 2014

Scrisorica un pic deschisa.


Draga mea EU,

Voiam sa fiu atat de inversunata pe tine,incat nici macar sa mi julesc amprentele pe aici,n as fi vrut. Dara , gandind mai mult cu un neuron, am zis sa ti dau mana si sa te ridic. Esti prea garbovita,ca sa o poti face singura.
La naiba! Tot nu ma pot abtine sa te mustruluiesc o tzara. TU, cea cu idealuri,vise si dorinte.. TU care daramai muntii iluzorici, si paseai pe ape necristaline,numai sa ti fie bine..tu.tu..renunti?
Iaca ia..Te doboara pe tine un metru de ignoranta. Sau cateva nemultumiri..Neahh. Te transformi intr o ratza leseasca.  D'aia muta. Care sasaie, inghite n sec, si se leagana mai departe. Ce dracu'? N am pretentie sa mi devii vreun Phoenix,dara nici chiar asa.
Si amu..sincer. Tu nu poti sa te transformi intr o nesimtita? Careia sa nu i pese, sa steie toata ziua admirandu si unghiile (roase,oricum)?
Si ce daca te simti singura acolo unde astepti sa ai intelegere? Iaca ia. Taci. Capul sus, si mergi inainte.
De maine, ia ti concediu pe perioada nelimitata. Adicatalea necsam treaba,ciuciu haleala, praf de stele-griji. Baga te 'ntr un zen d ala vesnic, si ingana numai mantre. Lasa Chi ul sa vina la tine, si tu du te unde vrei.Cu gandul,macar. Si apropos..Uzeaza naibii  de niste uleiuri odihnitoare,ca putzi a supa de galuste de la o posta.
Fa te hipoacuzica. Selecteaza doar ce vrei sa auzi. Ce daca animalele vor mancare..Manca le tu. Ce daca animalele vor plimbare? Leaga te de lesa Mayei, si fa cativa pasi. Si respira dracu' si pentru tine. Macar o ora.
Iar te gandesti ca vrei liniste,nu? Pai daca e sa fie razbel,intotdeauna va fi. Chiar de tu semnezi antecontract de pace. Tu esti un punct insignifiant. Restul conteaza.
Si nu mai face atat pe victima. Inca esti pe picioarele tale.Iar iti pui intrebarea "de n ar fi asa,ce s ar intampla?".Poi unora nu le pasa. Tu de ce ai fi altfel?
Vezi? Voiam sa te cert. Te am mustrat numai. Constructiv. Cu toate ca mama si fiica din tine, vor demonta toate argumentele mele,pana va fi tot ca tine. Sau ca ei. Uatevar.
Ai grija Tu de tine. Altfel..
Hai. Te sarut pe bonul de masa, si ma semnez:
                                                                                                   Tot EU.

marți, 21 octombrie 2014

Continuare fireasca.


N am crezut vreodata ca mi voi iubi casa ,asa cum o fac amu, si o voi face ever. Mi au trebuit zece zile de lipsa, vreme de singuratate totala,imprejmuita de multa lume ce nu mi apartinea, de miros fetid, de oameni suferinzi. De tata. Pe care l am regasit dupa aproape douazeci de ani de stinghereala.(asta e o alta poveste).
Mi am ferecat dinlauntrul meu. Si am facut loc acolo,doar catorva, celor ce i simt EU. Trioul de injeri, si cativa ce nu au uitat .Nici de tata,nici de mine. Pe restul, i am separat. I am lasat in viata lor, cu bucuriile fiecaruia. Sau cu necazuri. Uatevar.
Si mi am dat seama cat inseamna pentru mine, curtea. Casa. Animalele. Pomii. Frunzele vestede,si tocitoarea parasita in graba. Cu mustul facandu se vin in absenta noastra, cu vecinii ingrijorati ce ne au tinut loc de neamuri inexistente. 
Nu mi a trebuit decat o iluminare. O chestie venita de la sine. Voi traii restul anilor, acasa. Intre zidurile ridicate de ai mei, intre vechiturile dragi, cartile iubite, vesela mamei.. Nu mai vreau sa plec niciunde. 
O sa descui poarta CAMINULUI meu, si o voi lasa asa. Pentru cei ce se vor inauntrul mintii mele, un semn e deajuns. Si o privire. 
TIM

miercuri, 10 septembrie 2014

Septembrie,marea.


Mi am permis sa mi adun intr o clipa, toate iubirile mele sublime. Tu,Marea,nisipul,cerul. Si m ati inconjurat ,strangandu ma in voi, ramasita cu ramasita.
Turbati de dor si drag, mi ati cuprins gleznele ,mangaindu mi pielea cu vant, stergandu mi lacrimi cu sare si durere..
M am lasat dusa de valuri. Si m au tras in adancuri verzi, si n ochi albastri. Am incercat sa ma strecor in ei si ele. In tine si n secrete de scoici atinse de meduze. Si am mai vrut sa strapung carapace de taceri dintre noi doi.
Si am vegheat si noapte si zi. Respirai marea, prin plamanii tai, iar eu expiram doruri. Calcam cu talpi ,nisip plin de dorinte, si spargeam asteptari. Si apoi ne am iubit. Eu, tu si marea. 
Am adormit osteniti,fiecare in gandul celuilalt. Si ne am jurat printre vise ca nu vom mai lasa nimic sa ne desprinda de maini..Nici macar un vuiet de val turbat.
Te iubesc,mah. 

luni, 11 august 2014

Pentru ca (i)maturitate.


Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de femeie la 40 de ani. Is aceeasi,ca si amu 2 zile. Voi fi la fel si cand voi face 41,42...etc. E sperietura aia initiala..cum ca s ar putea schimba ceva in viata, ca imbatranesti,ca se duce tot ce ar putea fi "altfel", si ca vei cadea intr o rutina infinita din care nu vei mai putea scapa.. E pe dreaq..O sa am un deceniu la dispozitie (cu voia Celui de Sus), in care sa fac ceea ce mi doreste sufletul. Si mintea. Si inima,nah..

Acum 10 ani, dupa o noapte de garda, implineam 30. Colega  ce ma schimba,vine intins la mine,ma ia in brate, si mi ureaza La multi ani. Nu apucasem sa ma spal pe ochi. Aruncasem repede in gura o ciunga, si merg sa ma spal pe mecla. Ridic capul..si ma  buseste instantaneu plansul,da? Ridul de expresie dintre ochi, parca se adancise mai mult..sa mi faca n ciuda..
Mnoo..destule  in ultimul decalog..Majoritatea numai amaraciuni. Rar intamplari hepi. Dara toate is cu rost. Sa te adanceasca, sau sa te invete sa  stai drept, si sa treci  peste..

Ieri, 40. Trec peste amanuntele zilei. O fost una mai mult sau mai putin obisnuita. Sentimentul insa nu mi a mai fost de panica. Sa ma fi maturizat total? No way. Doar ca mi am acceptat prezentul. Durerile. Fericirile. Neimplinirile. In/satisfactiile. Si singuratatea. Adicatalea is inconjurata de iubire. Dara ma retrag in mine in fiece sutime de secunda. Pentru ca sunt o egoista ce si  doreste liniste interioara. Inainte de toate.

Nu s in starea Zen. M  am lasat de filosofiile altora. Ar trebui sa nu mai amestec doleantele mele cu ale celorlalti. Sa nu mi mai fie teama ca dezamagesc, sau ca le insel asteptarile..La urma urmei, fiecare imi intoarce spatele la un moment dat, si raman tot eu cu mine. No problem. Much better.

Aveam de gand sa scriu 40 de dorinte pentru urmatorii  alti 10 ani. Nu am chef azi. Nu stiu cum sa mi aranjez viata pe taste. Nici macar nu vreau asta.

Hepi bavdei mie. Totul va fi bine. Sau nu.
P.S. Tare dor imi e de mare. Sfredel de valuri inlauntrul meu, nu pot fi dezlantuite.Nu inca.

vineri, 8 august 2014

.4.0.


Se apropie. Sa fac balante? Sa regret? Sa doresc? Nu stiu. 40 e mult sau putin. Prea mult pentru ce a fost, prea putin pentru ce va veni. Deocamdata sunt sedata. De mine. Cu mine. 
Ma voi odihni zile. Pentru ani ce vor veni.
Cum sunt? Singura. Si sigura. Voi tine strans ,aripi. Pentru ca ingerii nu mi apartin. Deocamdata.
P.S. Au trecut 288 000 de secunde. Si te iubesc,mah.

miercuri, 6 august 2014

Foc.Apa.


Am alergat dupa tine, ceasuri. Zile am hohotit, tacand. N  am privit in stanga. Nu te am simtit in dreapta. M am bucurat ca nu te am lasat in urma. Te am privit doar, indepartandu te..
Si  m am odihnit,anonim, pe o banca. Sa vad foc. Stins in apa de mare. Si am inspirat EU,am expirat TU. Asta i motivul pentru care te am ratacit prin sare de aer.Dar n am  plans. La ce bune lichide retinale, atata vreme cat exista infinit de ape albastre. Verzi. Sau negre.
Am metamorfozat si am metaforizat inceputul de pauza, injere. Mi e mai usor sa ma joc cu cuvintele, decat sa mi bat joc de trairi. Ma protejez prin fraze, de neputinte. Ma arunc in tumult de litere, pentru a mi trece din usturime de dor.
Nu  stiu daca mi ar fi placut sa  fiu femeia aceea solitara care priveste PREA linistita,apusul. Nu cred ca m ar fi lasat angoasele. Si eu, m as fi contopit cu totul . Mare si apus. Linisti si talazuri.
Si n as sta asa elegant. Nuuu. Mi as aduce ambii genunchi la piept, as avea casti ,si o tigara n mana. Stinsa - neaprinsa. Si apoi, dintr o data, m as lua la intrecere cu valurile. Ar conta ca genunchii odihniti ar fi spalati de spuma de nserat? Nuu. Sau as sta sprijninita pe calcaie, pana as ameti..sa simt cum mi se scurge nisipul sub talpi..sa am senzatia ca ma trage marea spre ea.
Cat dureaza un apus? Cateva minute. Pentru mine..un pumn de secole.
M ai lasat ascultand I see fire. Tu m ai vazut foc. Eu te zaresc, mare. Intre noi , cateva cicluri   de zi/noapte. Si tanguieli de pescarus.
Te iubesc,mah.
Am uitat..Nu vreau salcie desupra.Vreau cer. Aproape plin de stele.
Si iara te iubesc. Mah.
Mai faina i varianta asta a song ului. Asculta. Si iubeste ma.