joi, 15 ianuarie 2015

Cancer.

 
"Ai grija de tine. Sa fugi.Sa nu te uiti inapoi cand auzi cuvintele astea din gura celui iubit. Nu suna a ultimatum. E sfarsitul. Cel ce te a protejat pana atunci, caruia i ai fost tot, pleaca. Te lasa . Ca si cum,  privindu i chipul plin de mila si compasiune,  ar spune: "Vezi ce faci de acum incolo. Mie nu mi mai pasa".
Cuvintele dor. Sapa in derma cu unghii nefacute.  Sfasie. Iar nefaptele,ustura.Si ochii,seaca. Si ajungi sa nu mai vezi decat umbre. Nici macar amintiri".
 
O priveam si taceam. Mintea mi era golita de mine, si incerca sa traiasca inlauntrul ei. Pentru a o putea intelege. Am inchis ochii, si am continuat sa ascult.
 
"L am iubit. Fara termen de comparatie. Nu era totul. Eram eu. De fiece data cand eram impreuna, aveam parerea ca ma desprind ca un suflet din el,pentru a putea fi doi. Gandul  meu, procesa la el in creier. Vorbele lui, se formau in mine. "
 
Si?
 
"Si ce..Sufletul lui imi apartinea. Inima. Insa trupul,nu. "
 
....
 
"Eram pagani. Traiam ceva interzis. Dar unic. Pana cand mi a spus sa am grija de mine. Atunci am simtit. Ca am pierdut ceea ce nu voiam sa am decat atat cat puteam avea.
Nu am stiut de ce. Si de atunci,nu mai aveam incredere in mine. Pentru ca eram  singura. Pustie. Fada. Acra.
Atunci am stiut ca voi deveni fum. Si ca voi respire momente trecute.
Cineva imi spunea ca o dragoste trecuta,lasa cicatrici.Iti spun eu. O iubire altfel, lasa in urma doar cancer."
 
Ti a fost dor?
 
"Si de mi a fost ce puteam face? Scrasneam din dinti, si plecam mai departe. Sa uit. Sa ma uit. Si n am putut. Si nu o voi putea face.Il am tatuat. Pentru totdeauna.Nu intreba de l mai iubesc sau nu. Traiesc trairi traite si ce nu vor mai trai." 
 
Mi am ridicat privirea. In fata mea, femeia se transformase. Ochii albastri erau fara de esenta. Buze arse,purtau urme de  dinti. Alba,stravezie. Dar aceeasi.
 
Si apoi am spart oglinda.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu