Furtuna

   
 

Nici o raza de soare. Valuri inspumate, frig. Cobori treptele casei, tremurand. Voia sa vorbeasca. Sa si vorbeasca. Talazurile nu o ascultau. Se razvrateau haotic, pedepsind o. Nisipul era rece. Talpile nu i se mai afundau in moliciunea lui. Nici macar pescarusi nu o priveau..

- Nu ai curaj .

- Sa ce?

- Spune i ca te dor tacerile.

- Eu am ales asta.

- Tu ..si impulsivitatea ta..

- Eu si raceala mea aparenta.

- Te contrazici. A cata oara?Da ti masca jos.

- Nu pot. E lipita. Ma fereste de mine.

Isi stranse bratele pe langa corp. O porni usor, garbovita de ganduri, spre dig. Astazi nu si voia singuratatea. Pustiu. Si rece. 

- De ce l ai alungat?

- Nu are nevoie de mine. Mi a mantuit sufletul. Si a plecat. Simplu.

- Si? Cheama l.

- Nu. Nu stie ce vrea.

- Ajuta l sa stie.

- Ca sa ma poata arunca din nou?

- Ca sa i urli ca l iubesti. Si ca ai puterea sa te ridici din nou.La naiba, ar fi prima oara?

Stropi sarati ii acopereau fata. Nu mai stia de s lacrimi, sau o parte din mare. Ochii..Albastrul nu mai devenise gri de ceva vreme. Mainile ii atarnau inerte. Nici macar nu mai simtea umezeala. Se lasa biciuita de spumele fumegande. Singura. Pe un dig. 

- El plange?

- Il simt. Da. O face. Nu putem face ceva unul fara de altul. Nici macar acum.

- Tu plangi?

- Eu sunt jumatate dintr un intreg. Sau eram. Plang.

- Iubeste l.

- O fac tacand.

Un ceai. Voia o licoare fierbinte. Din fructe de padure. Voia o cana mare. Sa o incalzeasca. Sa i puna sufletul acolo unde ii era locul. Jumatate in el, restul in ea. Vantul ii rascolise parul Ii pasa? Nu. Degetele lui i l ciufulise de atatea ori, incat o durea radicinile de dor. 

Numara pasi. Il vedea in minte, ratacind si el la randu i prin camere de cord..

De ce am tastatura umeda, injere? 

Poti zbura pe aripile altuia,dar NU cu ele..N. Iorga.( nu pot zbura doar cu o aripa injere..nu pot).