marți, 27 august 2013

Da mi un pumn de ploaie.


   
 
Sa mi deschid ochii,si sa ma vad asa cum sunt. Sa mi spal atat de multe facute si nefacute, incat sa raman inocenta pe care multi o vor si putini ar renega o.

Lasa ma sa mi intind trup ostenit peste iarba rece. Inca verde. Sa ma tavalesc asiduu, incercand sa scap de neputinte.

As sta miliarde de clipe sa astept o frunza sa se ingalbeneasca. Si apoi sa cada. Luand infinite alte vestede frunze dupa ea. Si as inota in propriul meu ocean de materii ofilite . Fiind singura faptura vie.

Trimite mi un caus de lichid noral. As ridica palmele impreunate in sus, si as da drumul usor, picatura cu picatura. Sa mi fie ploaie personala. Sa am eu puterea de a o opri, sau de a strani furtuni.

Plictiseste te cu mine, injere. Numara stropi lipiti de parul meu, si scade ce te uda si pe tine. Acelea ne apartin. Sunt liant. Pentru ceea ce va urma.

Si intinde ti bratele. Cuprinde ma in multe feluri, dar nu mi da drumul sub nici o forma. Lasa ma in lacasul ascuns al mintii tale. Rationeaza ma. Ca sa ma poti iubi apoi..

Da mi un pumn de ploaie, si ti voi promite rasarituri senine. Sau ierni pline de zapada si geruri nocturne. Si te voi lasa sa ma atingi pe umeri. Goi. Incinsi sau reci. Apartinandu ti.

Uda mi buze neatinse de atat de multa vreme. Cu tine sau cu ploaie. Si fa ma sa aud doar rafale de brize cardiace. Amestecate. 

Da mi un pumn de ploaie. Si voi continua sa te iubesc. Arzand.



5 comentarii :

  1. Scrumbiuță, nu mai face ode cu ploaia, cu d-astea, că din cauza ta, știu sigur, m-am fleoșcăit azi...:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi plouă, plouă
    Şi plouă lin pe faţa ta
    Şi nu ştiu dacă
    Această ploaie vom uita.
    Privesc la tine
    Şi ochii ţi i-aş săruta
    Dar ploaia asta
    A inundat dragostea mea....poezie de Ioana Voicilă Dobre....Angel

    RăspundețiȘtergere