2:2

Si am incantat in luni fara de ceata , ceva ce e doar al nostru. Si am tipat stelelor ce nu au vrut sa se arate, ca esti al meu. Mi au ras in fata, ascunse dupa nori de puf alb. Sau de dupa aripile tale. Sau ..nu stiu.

Ne am legat de maini cu sfori interminabile de taceri. Ne am atins arse falange de dor, pipaind lacrimi ce au fost sterse de pe chipurile noastre. 

Am nevoie. De tine, de mine, de talpi usturatoare de drumuri nebatute aiurea. Si mi pun zagaz dorintelor demente ce mi bat trupul, schingiuindu ma de suflet.

Si am facut, si n am dres. Nimic din ce stricam uneori cu neincrederi si neintuitii. Am lasat asa. Defecte de sept sentimental. Sa ne doara, si sa ne readuca in simtiri. Pentru ca asa trebuie.

Ne am decis. Sa perpetuam. Ce avem . Nebunie, iubire, suspin, nedurere. 

Si am ars. Talazuri de negandite intrebari. Pentru ca in loc de raspunsuri, ne am dat cenusa. Si ai vazut cum am reinviat, din jar? Amandoi? 

Nimic nu e imposibil cand vrei sa fie posibil. Nici macar un sarut venit din neant, simtit, si apoi disparut in vid. Si am ramas amandoi, incolaciti in talpi si usturimi, si vise. Simplii complicati , apartinand doar noua. 

Tim.