Insistenta. In a diseca ce nu stiu. Iar cand nu rezolv nimic, cad in patima nesigurantei. Ca i de bine sau de rau, ori devine patologic, habar nu am.
Si cand vrerile mele persista in box ul cranian, urlu.
De pilda, amu vreau sa dorm in zapada. Cu maini incalcite, cu pumni rasfirati pe rece, cu trup distorsionat de adrenalina friguroasa. Si trecatoare.
La mine nu ninge. La mine, nici vremea nu stie ce vrea.
Si mai scrutez in traista cu doleante. Si ma vad arzand dupa o seara dementa. O noapte de betie. D aia strasnica. Pacat. E doar Miercuri. O aman. Pentru alta viata. Betia.
Si inca nu s decisa. Intre ce sa aleg. De fapt, stiu. Nu aleg sa fiu oportunitatea nimanui. Ci doar prioritate. Nah.
Si amu vad campuri de flori galbene. Nu i halucinatie. E doar o imagine de pe net. Ca o asociez eu cu altceva, e tot dorinta. Proprie.
Ai vreodata impulsul ala de a te invarti cu bratele larg deschise, pana ametesti? Uhh.. Senzatia de dupa e fantastica. Echilibristica mentala pura. Amestec de neuroni, sange, materie. De tot. Si intr un final apare.
Stabilitatea.
In toate.
Si fac o reverenta intr o oglinda iluzorie, rostind gutural: Totul e minunat.
Si apoi o sparg. Iluzia.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu