M a trezit un zgomot fin. Kashmir dadea cu labuta in usa. Stie ca, dupa ce mi suna alarma, mai zabovesc ceva vreme in pat. Azi nu am mai intarziat. Am reusit sa dorm ceva ore bune. Fara sa mi mai pun intrebari , fara sa mi mai aflu raspunsuri. Pur si simplu mi am golit mintea. Si a functionat..
I am dat drumul la mine in camera. Urmarea cu verzuii lui ochi, orice miscare. Simte cand ma pregatesc sa plec. Si miauna usor, se apropie de mine, apoi toarce. Se alinta. Ma alinta.
Incerc sa evit sa i spun "Negru". Pentru ca.
Drumul e acelasi. Imi beau prima cafea la magazinul de la colt. Doua tigari. Si ce daca fumez iar. O sa ma las. Again. Cand o sa simt nevoia.
Nu mai beau ceai.
Probabil de atat de multe cafele, nu dorm decat cateva ore pe noapte. Probabil. Sau nu.
Ma intalnesc in drum, cu aceleasi grupe compacte de liceeni. Asculta manele. Cu volum la maxim. Imi iau fata aia plina de grimase, si trec pe langa ei cu o uitatura de baba deranjata.
Si pe langa gara,trec. Mi e prea frig sa mai stau aiurea. Sa vad oamenii. Si trenuri.
Altadata.
Vreau sa ninga. Si azi. Adica, si astazi vreau sa toarna nea. Albeasca s ar toate.. Si clipe, si drumuri. Ce contrast fain ar iesi. Omat alb si ganduri. Negre. Sau nu.
La naiba. Recitesc ce am scris pana amu. Si simt iz de jurnal. Si nu stiu daca mi place. Sa mi regasesc starile p acilea. Voi avea la ce medita mai tarziu.
Mi am gasit in telefon, o replica notata in graba, pe care am auzit o la Teo:
"O prietenie nu se uita, nu se iarta si nu se pedepseste." Nah.
Sa vedem ce va fi maine. Ori nu.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu