vineri, 4 octombrie 2013

Eu nu imi fac planuri.

   
 
Eu nu sunt asa. Eu nu mai planuiesc nimic. De multa vreme. Mi e pur si simplu teama de ce va fi. Pentru ca s au intamplat atatea cand am vrut sa fie , incat nu au mai fost. Deloc. Si am dat chix. Eu. Sau planurile.

Sunt o dezordonata. Nu mi place sa am toate randuite. La linie. Cu ochii stransi inchisi, imi pot gasi o tigara sub un morman de carti citite sau neincepute de pe birou, sau in amestecul de hartii si cercei din sertar. Eu nu sunt asa. Cum multi ar vrea sa fiu.

Am pierdut pentru ca nu am vrut planuri. Pentru ca nu am stiut sa ii ocolesc pe cei ce mi vorbeau de ce va fi. Ori nu am avut curajul sa spun ca nu mi place sa fiu strunita. Si ca daca acceptam ceva, o faceam de dragul de a nu rani. Planurile altora.

Spontaneitatea. Sau nefirescul. Imi place. Sa fac totul pe ultima suta de metri. Nu din lipsa de adrenalina. Nu. Ci doar din scepticism. Din nevoia de a fi sigura ca nu va mai fi niciodata gri. Ci doar alb. Sau negru. Dar nu gri.

Si nu mi place sa mi fac planuri. Pentru ca poate nu se vor implini. Prefer incertitudinea .Care, intr un final, va deveni realitate. Buna. Sau mai putin buna. 


Blogaria. Land of blogs. Aceasta "tara" ce ne tine pe noi. Oamenii "altfel". Uniti. Sau nu. Invidiosi, sau insidiosi. Persoane ce tasteaza din placere. Din nevoia de a refula frustrari proprii. Sau sentimente. Sau doar imaginatie. Ceva ce apartine doar persoanei ce are blog. De fapt, ce are curajul de a avea un blog. Pe care si l trateaza cum doreste. Unde scrie cand  simte. Fara a fi obligat. Fara a fi cenzurat. Fara a fi acuzat ca "ii e teama sa scrie". Nu. Teama nu exista. Doar indisponibilitatea momentana. Sau pur si simplu, alegerea de a tace. O perioada. Sau o mica eternitate.

Am intalnit oameni ce au scris pentru altii. Pe care ii iubeau intr un moment ales de destin. Rupturi, regrete prezente sau nu.. Insa blogurile au ramas. Cu postarile dureroase sau fericite, cu simtiri de atunci. Poate si cu pareri de rau. Dar au ramas. Neinchise. Dovada existentiala a unei etape de viata. Nu i judec. Alegerea lor. 
Si am mai intalnit oameni ce umplu pagini aiurea. Ce scriu la comanda. Pentru un concurs iluzoriu. Pentru ceva ce cred ca i fac mai "altfel" decat sunt.. Alegerea lor. Din nou. 

Eu nu sunt "scriitoare". Sunt doar o femeie. Ce are si aici, in Virtualia, o casa a ei. In care traieste cu persoana iubita, este vizitata de prieteni de suflet, si vizualizata de cei ce o vor la pamant. Si? E ca in Realia. Nu poate fi totul perfect. Aici am gri. Pentru ca pot transforma oricand griul. In alb. Sau negru.

Sunt "case " ale altora, pe care nu vreau sa le uit. Scrumiere,caiete,trairi...si multe alte sau prea putine, in care salasluiesc oricand. Si pe care le ador. Si EI /ELE..nu sunt scriitori. Sunt oameni. Atat.

Nu incerc sa copiez. Pentru ca nu as mai fi eu. M as transforma in jaf. De plagiatoare. Si as incerca sa mi asum sfert din gloria sufleteasca a celei/celui pe care as vrea sa l "inlocuiesc". Eu sunt EU.

Eu nu mi fac plan de activitate. "Azi scriu pe blog, pentru ca trebuie sa mi fac norma..". Eu hranesc doar. Injeri si suflete. Ce mi accepta aberatiile de fiece data. Cand ma critica. Si cand ma iubesc. Calitativ. Nu cantitativ. 
Si nu stau zile sa mi aleg cuvintele. Sunt pur si simplu tavalug. Pentru ca eu nu sunt o scriitoare.

Eu nu imi fac planuri.

P.S.:Eu nu planuiesc cand sa te iubesc, injere. Pentru ca o fac. Intotdeauna. 

Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta..

2 comentarii :

  1. Fi-ti-ar telefonul de tot rasul , cine te mai suna pana de ziua ta !
    Ase , cine te mai supara , bai Leoaico ? Si sa inteleg ca sunt dat uitarii ? Ai bagat scrumiere , caiete ......... lasa ca ma apuc de scris la kilometru :)
    Candva a fost misto pe blogosfera , doctori , avocati , curve , oare mai exista ? Ma parca imi este dor sa o mai punem de o "crima" , o "filantropie" si altele din astea .
    Ai dreptate , sunt Oameni deosebiti si dupa blogosfera , am intalnit ......
    Tu despre ce vorbeai :) ? Puteam sa fac o postare cu ce ti-am scris aici :)))
    Borgia , sa-ti moara necazul ! lasa cateii sa latre ca nu mor caii cand vor cainii si nici Leii cand vor hienele !
    Si sa-ti creasca curul cat tancul rusesc ca imi esti simpatica cu " intotdeauna " asta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No..s o crezi tu ca nu mai vorbim la tel. Sa mi treaca rasheala,ca altfel auzi duar nas stors..nah. Cum sa te uit moo fratioare?ce vorbe s aistea,ha? O fo fain,bro..si inca mai e ..dara se mai gaseste cate un justitiar ratacit sa puna un stigmat peste cativa nevinovati,deh..Si lasa mi dosu asa cum ii,ca iar scade..sti tu..cand le e foame hienelor,papa in nestire..Tzuc la tine,Leule..:*

      Ștergere