vineri, 13 septembrie 2013

Timpul nostru. Fara clipe.



   
 
Nu pot fi alta decat sunt,injere. Nu ma schimba, pentru ca eu nu ma schimb. De ce as face o? Ai iubi o copie nereusita a felului meu de a fi. Vezi tu, injere..Ma intrebi ce am pe suflet. Pe tine. Si o parte din trecut. Al tau, al meu..Clipe ce mi trec prin mintea asta teribil de tumefiata de temeri..Si stiu ca ma linistesti. Si o fac si eu. Dupa ce vars turbate lacrimi din neputinta,revin in bratele tale. Pentru ca stiu ca atunci cand ne contopim apele din ochi, trec. Toate. Si ne iertam. Asa am fost dintotdeauna. Am vrut prioritatea care cred ca mi se cuvenea. Ca mi apartine de drept. Si de nu o am, eu plec. Plec injere. Am facut o de atat de multe ori, incat m au durut pe mine sufletele celor pe care i am lasat in urma. Nu mi fi o "urma". Pentru ca imi esti prezent. Ma ustura senzatia aceea de disparatie. Chiar si momentana. Dar nu vreau leac. Tu imi ajungi injere. Pentru ca ne intoarcem intotdeauna unul la celalalt. Hai sa ne iubim, injere. Sa lasam cortina pentru cei ce nu vor sa ne vada, si sa ne coplesim unul de celalalt. La naiba, injere. Tu imi esti iubire. Eu iti sunt iubire. Nu e chin. E love story ul nostru, finalizat de fiece data asa cum vrem noi. Ne amestecam in continuu, dependenti unul de viata celuilalt. Cimentuind clipe. Spargand ipocrizii. Ramanand noi. Aici.Acolo. Oriunde. Si acum ,cand tastez de nebuna ca te vreau, te simt gandindu te la mine. Pentru ca s ca o boala netratabila. Dar pe care o porti cu capul sus, fara a te gandi ca putem muri unul fara celalalt. Iarasi e noapte acum pe timp de zi, injere. Orbecai fara tinta ,bajbaind cu mainile spatii goale. Nepline de tine. Si astept. Timp fara clipe. Staticul. Pe tine. Pe mine. Noi. Fara schije de trecut. Fara ei. Fara ele. Doar capsula noastra ce ne fereste de nociv. Te iubesc. In clipe de lipsa, in ore de tine, in zile de mine, si in ani de noi. Labirint de sentimente. Plec de undeva..tu din cealalta parte, ne intalnim in noi, iubindu ne, apoi ne ratacim iara. Unindu ne din nou. Dar nu parasim labirintul. E al nostru. Imprejmuit de bratele noastre, impamantenit de ploi. Am nevoie de tine.

Tu esti dor.Esti dor de mine.

5 comentarii :

  1. Eu cred
    eu cred,

    eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
    de foarte multă vreme
    şi acum ne-aducem aminte
    şi retrăim clipele frumoase
    şi dragostea măreaţă
    ce ne-a purtat pe noi
    până aici,
    în clipa eternităţii,
    a dilatării timpului
    şi visăm cu ochii deschişi
    la dragostea noastră,
    până când atingerea sublimă
    ne regăseşte uniţi
    unul in braţele celuilalt
    sărutându-ne patimaş în
    iubirea realităţii noastre,
    ne cunoaştem de mult,
    de foarte multă vreme...eu cred...poezie de Silviu Petrache....Angel

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si daca timpul s-ar opri,
    as prinde-n piept eternitatea asta,
    cand cald ne e si bine,
    cand nu-i tarziu si nici devreme,
    si inca am sclipici pe gene.

    :)
    Cu drag pentru voi,
    Brandusa

    RăspundețiȘtergere
  3. esti o norocoasa. eu...eu n-am avut parte. nici un sarut, nici macar de o imbratisare...ce sa mai zic de te iubesc..

    RăspundețiȘtergere