marți, 24 septembrie 2013

Temeri.



   
 

In ultima vreme, am mers dupa principiul "Ce nu sti, nu te raneste". Adicatalea am inchis ochii. Si speram, ca si cei dragi sa faca acelasi lucru. Sa mi ignore durerile  pentru a nu i incarca cu inca o alta grija in plus. Ma simteam cumva ca Moise. Putand sa deschid ape, sa fac loc amaraciunilor sa treaca. Eu, si cu mine. Cu toiagul meu, numit my proud. De ce am facut o? Nu stiu. Probabil pentru a nu imi descoperi slabiciunile muieresti. Am vrut, si vreau sa fiu puternica. Dar.

Dar ma simt bine si cand altcineva imi preia din usturimi. Chiar cu riscul de a se "infecta" de mine. Grijile se estompeaza. Si simt cum nu sunt singura. Si ma bucur ca o idioata ca nu tin doar pentru mine. Dureri. Simptome. Fizice sau nu. 

Si  mi place sa fiu inconjurata de ceata mea. De cei ce ma iau sub o umbrela imensa. Rosie. Daca e posibil. De cei ce ma primesc in rutina lor zilnica, apartinandu le. E un sentiment atat de pregnant, acela de a fi dependent de cineva. Bantuindu i gandurile. Avandu te in derma. 

Si ce rezolv daca mi pasez din ale mele? Cred ca intregesc totul. Dau omului iubit siguranta ca sunt acolo. Cu multitudinea mea de stari. Si astept aceeasi incredere. Pentru ca acum, merit sa fiu crezuta. Nu mint, nu ocolesc, nu ma mai mint. Si nu vreau sa mai merg pe acel principiu. Pentru ca life is a dracului de short. Si Carpe Diem urile sunt atat de rare, incat pot parea de netrait.

Si mi place sa ma imprastii in bucati de suflet. Pe care le am acordat cu atat de multa parcimonie. Dara nu regret alegerile facute..Nu. Pentru ca , cu riscul de a deveni patetica repetandu ma- mi am dat din mine, injerilor. Acelora atat de putini . Ce ma apartin. And i love them.

Injeri. Dau titulatura asta celor pe care ii am in mine. Sa fie stiut. O data si pentru totdeauna.

Iar acum , ar trebui sa mai arunc inca o grija pe aripile lor. Insa de data asta , ma voi descurca singura. Pentru ca sunt mama. 
TIM.

6 comentarii :

  1. E bine sa-ti mai descarci grijile, temerile sau gandurile atunci cand ele devin o povara. Dar ce te faci atunci cand le spui persoanei gresite? Si mai grav, ce te faci atunci cand cel caruia vrei sa te confesezi nu poate intelege sau nu asculta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nymph..nu arunci cu poveri decat pe umerii celor ce le pot tine. Persoana gresita? Nu.Alegere eronata. Poate. Si orice alegere PERSONALA, implica un risc. Daca simti ca ai gresit persoana, nu e vina ei. Ci a ta. Pentru ca nu ai vazut dincolo de trup si fatzada,,:).Confesiune? Dumnezeu te asculta intotdeauna. De are sedinta, poti sa repeti ceea ce vrei Sa i spui, monologandu te.:)

      Ștergere
  2. Persoana iubita are nevoie sa vada ca ne pasa...ca-i suntem alaturi si disponibili...este util sa gasim solutii daca suntem solicitati sa facem asta....cel mai important sa dam dovada de grija....de ascultare...de respect....sa dam dovada ca ne pasa....fata de persoana iubita/draga....vreau sa stii ca sunt alaturi de tine suflete si ca-mi pasa....TIM

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu injere. Si ti frang aripile uneori. Si cu ale mele...Dar ne putem suporta durerile. Cum ne incanta si fericirile,injerul meu. Tim. Double then you.:*

      Ștergere
  3. Garbovita vn acum, ... si spun:
    << La cetate-n poarta oare cine bate ?! >>
    Eu sunt scumpa mama....>>
    Iubirile sunt implinirile noastre, frustrarile ne sunt lacate,
    iar de cineva ne stie a desface lanturile ingrijorarilor,
    sa o faca ... si sa nu ceara "schimb" .. pentru ca fireste
    darul-daruirii si-al increderii i se va "intoarce".
    Si de am derapat nitel e doar sa-ti smulg un zambet ...
    spre directa mea placere ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un zambet printre griji. Temerile mi sunt inca in mine.Vor trece. Mie frica,tie dezamagirile..Sti tu..o aura nu e completa decat cu amalgamul mai multor suflete..tzuc varfuri de aripi,injera me:)

      Ștergere