Nu isi are rost

Tacere. Din asta m am hranit ultima vreme. Si nu mi o fost bine. Si nu imi e. Imi lipsesc multe. Debordez de alte multe. Frustrari, intrebari, dezamagiri. 

Furia nu mai exista. Nu isi mai are rost. Nici tanguiri,nici umilinte. Nimic.

Este ultimul capitol dintr o carte scrisa de noi, dar navalita de personaje negative. Ce ne au profanat bucuria. Cuvintele. Si acum tacerea.

Am fost deziluzionata. M am plans.Am devenit ceea ce am urat dintotdeauna. O banala.

Una ca .."oricare" alta.

Intentionam sa fiu ironica. Sa fac rau. Sa ma razbun. Sa dau peste nas celor ce ,din umbra, imi striga printre dinti:"Get the real life,bitch!"..Numai ca, sunt o realista si in Virtualia. Chiar cu toata smerenia mea din ultima vreme, nu mint. Nu are rost sa ii invoc pe cei ce stiu asta..Nu isi mai are rost.

Sa ma injosesc..Sa judec.. Sa arunc cu stanci..Pentru?

Sa urasc persoanele ce ti au fost si iti sunt alaturi? Specificand ca ma ataca subtil ori de cate ori au ocazia? Nu isi are rost. Le declar nule. Nu asa se procedeaza..

Sa ma lupt cu morile de vant? Nu sunt Don Quijote..nici macar Sancho..nicidecum Rosinanta..chiar daca,probabil,era o iapa andaluza..

Sa urlu ca sunt plagiata? Inlocuita sec? Ca mi se uzeaza tot ceea ce eu rationez? Nu isi are rost. Copia este nimicnicia originalului..

Nu isi are rost. 

 Sti..nu mi mai pasa de "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu."..La ce bun? 

Voi ramane neschimbata; asa m ai cunoscut. Asa m ai iubit. Asa ma puteai avea. Asa ne puteam avea.

Lupta finala s o dus. Sunt aici. Intotdeauna. Defecta ce a simtit poate peste limita, ce simte si acum .

Nu am prolog.

Nu isi are rost.