joi, 28 februarie 2013

Vartejul internautic..




Stiu ca am promis ca ma voi linisti, ca nu voi mai pune la suflet toate ce mi se intampla aici, dar amu is atat de pornita, incat nici Politia Comunitara nu ma poate opri..

Azi reiau un subiect pe care l am mai descris cu ceva vreme in urma. Prietenia in Virtualia. Si iara stau si ma minunez de cate se pot intampla aici. Ar trebui sa nu ma mai uimeasca nimic, dar gradina netului e mare, si multe caractere gasesti prin ea...

Vorbesc despre gelozii, obsesii,barfe si nimicnicii..Spun despre "amicitii" legate , pe diverse site uri, continuate cu conversatii telefonice, si terminate cu ..distrugeri de vieti reale.

Amu o sa mi o iau de la voi..Stiu. Dar tat continui, ca sa pot argumenta ceea ce am de spus.
Amicitia ce se gaseste p acilea, este atat de frajila, incat la orice picatura de scepticism, se clatina din temelii. Iar atunci cand , isi baga si un idiot handicapat  coada de drac, totul e compromis..Se ajunge la situatii extreme (din nefericire), iar virtualul se contopeste cu realul intr un mod sumbru..

Am dat un exemplu...Nu stiu cat de edificator este, insa inca sunt socata de gestul uneia dintre parti...acela de a incerca sa si incheie socotelile cu soarele,inainte de vreme..din pricina pierderii celeilalte parti feminine...din cauza unui demon .Care o facut infinit de multe altele..

Stiu..am deraiat de la subiect.Insa a trebuit sa refulez intr un fel..

Revenind la subjectul principal..Io recunosc cinstit. Am doar cativa prieteni si prietene la care nu as renunta in veci..D'acilea.Pentru ca sunt reali .Paradoxal,nu? Vorbim de certitudine intr o lume iluzorica..Dar se intampla si minuni..Accept criticile constructive, "palmuirile" fine date mie pentru a ma trezi uneori din "transa"..Insa ,ce am observat...cei lipiti de inime me..nu ma judeca. Ma accepta cu toanele mele..cu depresiile vadite au ba..si ma ajuta sa trec peste. Nu isi are rost sa aduc sin nou in prim plan dezamagirile mele. Au trecut..ca o pala de vant rece.

Am scris deunazi o chestie pe feis..Nu ma asteptam la comentarii. Cei ce au stiut sa citeasca printre ranzi, au facut o..Si, probabil, altora le a dat mult de gandit...

Oare pe câţi arginţi l o vândut Iuda pe ISUS?..în vremurile mele,încrederea e dată doar pentru nişte cuvinte tastate din neştiinţă şi presupuneri nefondate. Ce gust aiurea are dezamăgirea..tutun,cafea ,tăceri şi pseudoprietenii ieftine..


Chestia asta..e valabila si aici ..in blogosfera..Si iara las o umbra de mister...iar cei ce stiu despre ce taifasuiesc acilea, sunt convinsa ca imi dau dreptate..


Dar despre asta..in episodul urmator. 



Ceea ce ne face atât de nestatornici în prieteniile noastre este faptul că e greu să cunoşti însuşirile sufletului şi uşor să le cunoşti pe ale minţii.


La Rochefoucauld

Un comentariu :

  1. un zambet de la mare,nu team uitat sa stii si iti citesc intotdeuna cu uimire gandurie

    RăspundețiȘtergere