marți, 22 octombrie 2013

M ai.(Pygmalion)

   
 
M ai adunat din cotloanele altora. Uitata acolo, ignorata si urata. M ai luat clipa cu clipa si farama de suflet cu urma de inima. M ai refacut sculptural. Emotii si trup. Uitari si fiinta. Si m ai lasat sa mi alegi ce e mai bine. Pentru doi. Pentru noi.

Mi ai furat zambete. Mi ai alungat tristeti. M ai plimbat pe campuri de flori galbene, tinandu ma de mana pentru a nu mi pierde pulsul.

M ai rupt de neputinte. Si mi te ai facut sprijin. Altfel am vazut acum un rasarit de soare. Prin alti irisi. Prin alte stari.

M ai zidit sa ti fiu tie. M ai turnat picatura cu picatura in paharul anilor tai. Si te las sa ma sorbi incet, pana la ultimul fir  de clepsidra destinat noua.

Iti sunt fereastra. Te las sa ma privesti zile si nopti, ploi si curcubee. Pentru ca mi esti zid. De neclintit . Adanc infipta in tine, nu ti voi rani nicicand atriile. Cu cioburi.

M ai intregit din bucati rupte de suflet. M ai conturat cu grija, facandu mi trup viu, dintr un les amorf, fara vlaga si fara de viitor. Respir. Pentru ca ma iubesti. Si ieri. Si azi. Si mainele de ieri. 
Iti sunt Galatee.  Imi esti Pygmalion.

TIM.

6 comentarii :

  1. Oh, foarte frumos! Borgia, ești o poetă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc,frumos,Innu..Poeta e mult spus. Doar o facatoare de metafore. :)

      Ștergere
  2. Esti un veritabil Prometeu al cuvantului !

    RăspundețiȘtergere
  3. ..si mi ard cuvinte,transformandu le scrumul in sentimente...multumesc,Adina. Iubesc. Deci sunt jar. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l am eliberat....tim

    RăspundețiȘtergere