miercuri, 16 octombrie 2013

Exista o vreme cand trebuie sa pui punct. Unei situatii pe care ai lasat o in urma mai mult de un deceniu. Pentru ca nu ti a pasat. Pentru ca poate, ai vrut sa nu ti pese. Si ai ramas intr o stare letargica atat amar de vreme, incat te ai obisnuit cu maladia asta. A nepasarii.
Si mai exista o clipa cand te trezesti. Din coma asta autoindusa. Cand realizezi ca in asti zece si cativa ani, viata te a facut mai apriga, mai rece, si mai dura decat credeai ca poti fi. Perioada in care ti ai vazut copila crescand, trecand si prin bune si prin rele, cand ti ai luat adio de la cea ce ti era mama, obisnuindu te cu statutul de single Mum. Sau femeie singura. Whatever.
(Cred ca o sa incep articolul asta azi, si o sa il termin..n am idee cand..)
Si sunt zile cand urasti. Din toti porii. Sunt ore cand te blestemi pentru alegeri facute candva. Cand concluzionezi ca nu ti ai ruinat doar tu amarata asta de viata, dar ai implicat si sufletul rupt din tine. Si ti vine sa urli. Si nu poti crede ca ..Damn...
fara to be continued.

3 comentarii :

  1. Sufletul dumneavoastra, asa bucatele cum poate este, inca ramane minunat.

    RăspundețiȘtergere
  2. in spatele cuvintelor dezlantuite se simte o femeie care in ciuda ranilor lasate in inima de trecut, este totusi o femeie foarte puternica...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, sa ne odihnim suflete...apoi mai vedem noi ce furtuni vom infrunta...si vine el si soarele pe strada noastra.

    RăspundețiȘtergere