vineri, 28 septembrie 2012

Lasa ti l pe H sa vina la mine..




Ma uit in stanga mea..(De ce mi am amintit de ”De ce te tot uiti in dreapta?”?)
O mogaldeata acoperita cu patura. Doar o parte din par i se vede. Roscata. Nu s a trezit atunci cand m am instalat ”incomod”aseara, in patul alaturat..Suntem doar noi doua intr un simulacru de rezerva a la spital de tara europeana..
Respira greu..A fost deconectata de la aparat, acum ceva vreme .Cand deschide ochii,foarte rar, e destul de confuza..Apoi cade again intr un somn profund..
Am avut timp sa gandesc la ce poate visa ea. Mi am lasat cosmarurile mele deoparte.Si planuri, si tot..De ce sa mai rationez atat timp cat am vreme sa ma golesc de rele? 
E aproape de varsta mea. Azi noapte a fost in agonie. Adusa inaintea mea cu cateva ore. Dimineata am aflat si motivul..Tentativa de suicid prin ingerare de medicamente..
Nu o judec. Nu o cunosc. Nu am dreptul sa fac asta. O fi avut problemele sale..Existentiale. Cine sunt eu sa ii iau la puricat motivele? Nu am vrut sa aflu parerea colegelor mele in legatura cu ea..Pur si simplu nu imi pasa. Le am taiat o scurt. Un ”Nu ma intereseaza!”, si mi am atintit privirea spre stativul de perfuzii.
Ciudat! Flaconul meu de glucoza, alaturat de al ei cu ser si inca multe...Mi e sila sa gandesc medical..Imi repugna acum. Nu s eu acum..Doar o alta pacienta. Atat!
M am simtit insignifianta. Durerea mea fizica, nu egala tumultul ei psihic..Am incercat sa ma vait in mine. De fapt, sa ignor valurile crunte ce mi treceau prin corp constant..Si inevitabil, ma uit spre ea. Acum doarme linistit..Eu nu ma pot odihni..
Sunt ca un copil prins cu un lucru ce nu ii e permis. Ascund laptopul ori de cate ori aud pasi pe coridor..Au tipat ..mi au spus ca imi trebuie liniste. Nu serios!?!
Pe mine ma calmeaza si ma agita cuvintele. Scrise, citite, urlate in tacere...Nu conteaza. Doar ca nu mi pot asculta muzica. Trebuie tacere...
Miroase aiurea. Medicamente, clor, urina...Degeaba e un odorizant p aici.Liliacul e atenuat de putoarea de spital..Bleah..
In dreapta am chiuveta, si oglinda. M am ridicat sa mi privesc figura.. Pff..Cearcane. Imense..Ochii sunt adanciti in orbite. Si sticlosi. Culoarea e nedefinita. Un albastru tulburat cu irizari cenusii. Parul meu...Imi pare  subtire, impersonal..
Ma uit la maini..Si fac comparatie cu mainile bunicii..Imi par zbarcite. Fara elasticitate..Inelele mele dragi, abia se tin pe degete. Nu am vrut sa le predau. Imi sunt lipite de mine. Ele, si bratarile de argint. Atat.
Urasc pijamalele. De orice fel. Si capoturile alea fade..de gospodina.. Asa ca mi a adus injera halatul meu negru. De satin. Sa ma simt ”ca acasa”..In lenjeria mea de pat...
Pana mea. Nu mi place..Usa e aproape..As putea sa ma incalt, sa mi iau un tricou mai lung pe mine, si sa fug...Acasa. 
Mi e teama insa. Ca imi reveni din nou crizele..Si ca nu ma voi putea ajuta singura.
Un geamat...Nu e al meu..Eu tip in tacere..
Incearca sa se ridice in capul oaselor..E atat de dragalasha...Se uita la mine, nu spune nimic..Are buzele arse...
Ma ridic si ii intind un pahar cu apa.Ii tremura mana..O ajut sa il poata sorbi..Are ochii atat de negri si mari...
Doua lacrimi i se rostogolesc pe obrajii albi. Nu intreb nimic, nu imi spune nimic. Se aseaza inapoi, strangandu si genunchii la piept. Ma fixeaza..O vad cu coada ochiului. Nu o deranjeaza zgomotul tastelor..
Incerc sa las o melodie sa planga in surdina.. Ne face bine. Amandurora.  
Vor veni la vizita. Suita. Halatele nu mai sunt albe. Coloristica viabila, mobila. Stetoscoape de ultima generatie, si eleve....ma rog,studente la postliceala..Am tendinta de a face comparatii.Cum am fost noi, si cum sunt ele..Insa le acord prezumtia de tinerete..
A adormit..Peste ceva timp, se va trezi in larma..Voi iesi sa trag un fum interzis de tigara, in oficiu..Mi au venit ”ajutoarele”..Voi trece peste  critici, si ma voi umili pentru o gura de cancer in plus..
P.S.:Voi avea vreme sa scriu  acum..Sau nu!
P.S1:Am si muzica..

Massive Attack - Teardrop
   
 

 “Credea că e pe moarte. Şi muribunzii mint. Îşi doresc să fi muncit mai puţin, să fi fost mai amabili, să fi înfiinţat orfelinate pentru pisoi. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, chiar faci, nu te abţii până în ultima clipă.” Dr. House 

N.a.....La dreaq..mi a luat 3 ore pentru a finaliza o postare..Pff...

2 comentarii :

  1. intotdeuna ne ramane timp de ceva bia...eu sant tot mai singur..imi e greu..dar viata nu se termina in secundele astea..sau poate da buna mea prietena.te sarut aici este singurul loc in care comunic cu tine

    RăspundețiȘtergere