marți, 10 aprilie 2012

Nisipuri miscatoare..

                                                     pictura de Valentino Tanase 


Atat de multe se pot schimba intr un timp prea scurt pentru a fi oprit..Totul este graba. Nimic nu poate fi pastrat nici macar pentru o viata..Doar franturi de clipe si riduri cardiace..
Nu mi iese din minte, indemnul subtil al altora, si al meu totodata, de a lasa trecutul in urma. Probabil ca s o implantat ,perena mi fericire, inlauntrul cutiei mele craniene, si s o facut una cu materia gri murdara..Probabil. Cert este, ca amu, in prezent, is un pic vida si imi doresc o bucata din istoria deja scursa, a vietii mele...
Ja, ja ja...Don' t worry! Discern ceea ce scriu. Parol. Numa' ca mi era dor de un joc d' asta de cuvinte. Amestecat ,fireste, cu niscai sentimente, si o tzara de amintiri. D'alea faine! Ca, deh..estem nevoie de o doza mare de optimism..Existential..
Pfff..Cum trec minutele..Si orele dor,stii? Zilele ustura , lunile sangereaza , iar anii...Anii cuprind tot. Ca o metastaza ce nu poate fi oprita, dar care devine letala..
Inca o intoarcere de clepsidra, inca un moment uitat...Nu retin totul. Dar mi i ciuda pe capacitatea mea blestemta de a memora date. Si cifre. Si s setata invariabil pe 42. Tampita asta de ratiune.. imi tot urla ca s "dusa", si ca pun (ma rog, puneam-cica), botu' fara botox, la cuvinte spuse ashea..doar de dragul de a izbi scarita si nicovala mi, aiurea..Corasonu' tzipa ca o existat adevar in 42 ul ala, si, ca ar trebui sa astept. Sau, nah...Sa uit.
Prezentul? Imi certifica credulitatea cretina si naivitatea mi retarda..Iaca! Citind ce am debitat pana amu, dau dreptate celor mentionati mai sus, si declar ca tre' sa ma dezbrac de trecut.
Dar atunci de ce imi e frig de tine?
Stii? Propun sa mi fac o schadenfreude. Proprie. De ce sa se bucure altii de raul meu cand o pot face si singura?Ar fi asa..ca o autoflagelare. Doar ca in loc de bici, m as sfichiui cu trecutul ce ma doare..Si poate ca m as cai ca te am ..iubit..Cred. 
Cum trec secundele..Si cat de repede putem uita.Sau nu..
Si cat de usor se estompeaza acum ul de cateva minute..Clipa se surpa, si cade in "a fost odata"..Si aici intervine paradoxul: Cum sa nu traiesti in si din trecut, atat timp cat ceea ce am acum, devine curand , am avut? Eu am experimentat teoria asta.Pe bune. Si am concluzionat ca nu pot respira fara ce am avut. Pentru ca, invariabil, trebuie sa am continuitate..N'est pas?


"Nu iubim doar o singura data in viata! Insa sunt iubiri care cu trecerea timpului capata anumite particularitati date de patina acestuia, si uitam ca atunci cand erau de actualitate aveau si umbre, nu doar lumina. Sta in natura umana sa planga trecutul, sa astepte cu speranta viitorul si sa uite a trai prezentul. "-Rita Drumes

2 comentarii :

  1. Iubim o singura data in viata si asta inseamna Totul .

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=g47HSVt_ykc&feature=results_video&playnext=1&list=PLB55BA87060E978B9

    RăspundețiȘtergere