Mi ar fi placut sa am curajul sa ma bat cu pumnu'n decolteu, si sa mi imprastii blogul prin toata lumea. Mno..sa fiu vizualizata,cetita,comentata, laudata. Caci am ego ul incomensurabil, si sufar de orgoleita cronica.
Dara mi e tarsha. Io nu s multumita de postarile mele. Pentru ca eu,voiam sa scriez pentru mine, si cateva persoane. Sa mi pictez fantasmele din taste, si sa tiuiesc cu ganduri (poate prea personale),retine.
Am pus un ramasag. Cu mine insumi . Uneori nici nu s sigura de scriu corect gramatical. Alteori horesc cu cuvintele, de ma impopotonez cu stafia Ninei Cassian. (numa' ca mi lipseste harul ei..si fulguratiile).
Si am zis ca ma voi opri la 500 de postari. Aici. Ca vreau-ori sa renunt, ori sa ma perfectionez. Dara io nu s femeia amanuntelor. Io incep o idee,dau in alta, si gasesc finalul la mijlocul frazei trecute. Sau ceva de genu'.
Nu tipizez. Mi am regasit ganduri in postarile altora, trairi in zbucium de necunoscuti. Si am fost geloasa pe dasteptaciunea unor femei poete. Extraordinare. Ce slalomizeaza printre rime, ca mine printre responsabilitati. ..le. Pseudoscriitoricesti.
Aista nu i retrospectiva. Nici spovedanie. E o postare iNpulsiva.
Maine s ar putea sa mi sterg ochii cu palmele, si sa zic: wtf? Am veleitati. De normala.
Si sa apas. Pe delete.
Si pentru ca i cruda (postarea), n am poza. Si nici muzica. Nu ma am decat pe mine.
Eh asa-i tineretea. Nu se vede frumoasa, nu se vede interesanta...desi toti ii zic. Ai sa vezi tu la...peste ani ca n-o sa-ti mai vina suparari pe el. Si NU-L "dili"! :)
RăspundețiȘtergere