miercuri, 26 martie 2014

Lexic. De necuvinte.

                                                                                            George Pruteanu
Cuvintele iubesc. Sau urasc. Sau inalta , pentru ca apoi sa te tranteasca intr o mare de glod, de unde nu te poti ridica decat tinandu te de fraze. Spuse. Odata.
Cuvintele dor. Asezate intr un fel anume, gandite pe moment. Si daca poti citi si dincolo de ele, uneori iti dai seama ca atingi o bula de vid ce explodeaza orice fel de vise.
Cuvintele ascund. Neputinte si proprii imbarbatari. Ce nu stii de s reale, sau spuse doar de dragul de a fi citite. Asadar, cuvintele victimizeaza.
Cuvintele nu mai sunt cuvinte cand sunt cuprinse de remuscari. Atunci devin taceri, sau apartin altora.
Cuvintele se repeta. La infinit. Si poate atunci, nu mai sunt percepute drept stari de fapt. Si supara retine albastre, intr atat incat risca sa nu fie crezute. Devin agasari. Un "te iubesc", se transforma in cuvinte. Seci. Si necredibile.
Cuvintele trebuiesc tinute sub lacat. Atunci cand nu au loc. Sau atunci cand locul tau, e undeva ..in urma.
Cuvintele nasc cuvinte. Si ucid trairi. Iar ele devin umbre. Fara suflet.
Iar cand cuvintele tac, se transforma in rugaciuni. Interpretabile.


4 comentarii :