vineri, 17 mai 2013

The sound of the dust..



   
 

Cand sunt linistita, si implinita sufleteste, nimic nu mi pare black (doar tricoul dracusorului meu)..Nu vad  viata in pink, pentru ca imi miroase a sirop..Si nu mi place.O vad in verde..si albastru.

Ador doar ceea ce va urma. Si stiu. Si simt ca va urma. 
Nu voi mai fuge. Pentru ca nu mai am temeri. Imi e bine.

"Briza usoara le rasfoia tamplele. Nu gandeau la ce a fost.Nici la ce va fi. Doar la ce este. Mana in mana, isi plimbau trupurile pe malul marii, sufletele fiindu le deja unul. Nimeni nu conta. Nu vedeau nici macar intarziatii ce ii imitau. Priviri ascunse de pescarusi, ii sustineau din inaltul cerului. Nici ei nu mai tanguiau. Le respecta tacerea...Undeva..intr un colt de drag de mare, aparea luna. Unica martora a spuselor necuvantate . "

Isi mai au rost alte cuvinte?.. 

2 comentarii :

  1. Nici sa nu vezi viata in roz. Urasc rozul si pitzipoancele. iar legat de black ... n-o sa mai vezi numai black. Doar nu o sa stau cu tricoul pe mine nonstop. Love you :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poi black ul venea din context..O sa am eu grija sa ramai si fara tricou:):*Love you too:):*

      Ștergere