miercuri, 17 aprilie 2013

Sentimentalismointeligentibilitatea umana


 JOIN ME

  

Si mie mi se incalceste retina .Parol.
De la bun inceput, tin sa precizez ca atat titlul, cat si ideea acestei postari nu imi apartin. Nu in totalitate.Asa i corect, sa fiu fair cu cel ce m o indemnat sa scriez urmatoarele randuri..


Toate au pornit de la o banala conversatie. Si eu cum vad peste tot o pseudoteorie a conspiratiei, m am avantat in filosofeala-nu pentru a mi trece timpul, ci pentru a combate cu persoana respectiva acest subiect.

Facem un exercitiu de imaginatie? Ne ar dezamorti un pic gandirea si ar fi o incursiune fantasmagorica intr un viitor ireal si nepalpabil.

Ipotetic:
Un el si o ea, inteligente caractere , se intalnesc. Se muleaza cerebral  perfect, si hotarasc uniunea consimtita reciproc. Pornesc filosofic si idealistic spre o viata promisa a fi altfel decat oricare. Inceput promitator spre a fi ceva constant, cuprins far' de cusur presarat cu dezbateri existentiale majore. Final? Imprevizibil.

Sau:

Un alt el si o alta ea. Un cuplu scaldat in simplitate si ignoranta.Ii bucura orice, si nu isi fac griji in privinta meandrelor inevitabile ale vietii. Traiesc rutinal si banal fiece clipa. Final? Indigo zilnic, dar echilibru continuu.

Si amu intervine dilema.Ce as alege? O "casnicie" in care inteligentele nasc neuroni comuni, sau  alta in care exista o rutina neperturbata?

Imi prefer catharsis ul provocat de scrierea acestui amalgam. Am promis ,am facut o..Si ..raman la aceeasi concluzie: Intre doi ipocriti (sinceri) nu poate rezulta decat neipocrizie reciproca. Iar daca as coabita cu un inteligent de speta mea, as lasa deoparte orgoliile..si ne am completa.Capisci,d'amu?

"In mine se mai vorbeste si azi despre tine."L.Blaga.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu