introspectie extrovertita

                                                                                        pictura:Florentin Max

   


Chiar is "aia neagra de pe net"? Asa m o catalagot azi un amic. Pentru ca s prea "morbida" de ceva vreme..de prea mult timp. Iaca ia! Ca mi o dat subject de scriere..

Este primavara! Floricele, injerele, pasarele..siropele! Neg eu prospetimea naturii? Nuuu. Fluturasi cu sau fara aripioare, muzica neauzita, dar simtita..bucuria reluarii ciclui firesc de renastere..Contest si asta? Nuuu.

Ce vina am eu, inculpata, ca nu s ca toate celelalte? Ca s ciudata si ca imi prefer propriile alegeri, nedorind sa fac front comun cu restul sexului feminin si feminizat? Pana me..Ma simtzasc bine in pielea me, purtand negru , placandu mi goticul, si arta neinteleasa de o mare parte.

Cine ma doreste schimbata? Ati observa multitudinea de floricele ce mi impresoara blogul? Sau baterflaii plimbandu se nestingheriti p acile?Nee... Mi ar zgaria retina. Ma multumesc cu black ul si blue ul meu. 

MomentaL si de moment, soarele imi rasare in ce culoare o ard eu. Ca asa imi doreste irisul. Aplic  niscai dermatograf negru, si l privesc printre gene ca si cum ar fi luna. De ce? Asa mi pohteste mie corneea.

Si nu i razvratire. E o stare de fapt a EU lui meu. Sac!

Am renuntat la o parte din mine. Si asta e o motivatie pentru starea mea. Atunci cand plec de undeva, imi arat dark side of me. E genul meu de refulare. Si ma tine atat timp cat imi impun eu.

Eu nu stiu sa primesc flori. Am acilea trei bucheti, ce isi au deja destinatare. Langa mine,florile mor. Si is miloasa. De ce sa le chinui eu? Sa o faca singure. Doar trandafirul meu albastru imi face bine. Atat.

Cica pasarelele canta. Si ciorile au croncanit. Toata iarna. Si tot pasari sunt.Fack pe ornitoloaga amu.. Sa mi dea peste deste vreun veterinar..:))

Mnoh.. Amu n am nimic cu primavara. Ca stiu ca se va incalzi, si ca imi va fi bine. Adicatalea nu voi mai tremura,stranuta..etc. In societate, eu voi fi aceeasi. Neagra. Si albastra. Si colorata in vorbe. Si cu o tenta de verde primavaratic. Tot pe unghii,logic.

Concluzia o stiti.Dar o mai trancanesc odata..:Mi se rupe sinapsa de parerile celor ce nu mi inghit felul de a fi...Sa ma savureze cu lamaie!

In loc de motto..o sa postez niste versuri dedicate MIE , de poetul George Gatlan..

sedativ 

întinde privirea către cer 

soarbe-l dintr-o înghițitură 

și dacă nici albastrul 

nu te vindecă de durere 

atunci iubește-o 

iubeste-o până se va plictisi de tine 

și n-o să te mai vrea

nebuna...