Istorie neistorisita

isabelle boulay -ton histoire
   
 

Chiar daca ma doare "cineva"..uneori e dureros sa renunt la acel "cineva"..sau "ceva"..whatever..

Mi am inceput peroratia cu ideea infipta bine in creier, ca nu sunt inteleasa. De cine trebuie. Nu de "pseudobinevoitorii" mei..Mi se rupe sinapsa de ce cred ei.Sau poate ca nu..In fine..

Am recunoscut, o voi mai face un timp ..ca am gresit! Iar apoi se va asterne-inevitabil,- uitarea. Pentru ca e firesc sa ignori ceea ce doare si sa INCERCI sa mergi mai departe. Nu e victimizare, nu e "iesire din barlog" pentru a mi argumenta ceea ce simt..No way! Este (ca intotdeauna), ceea ce palpitez io amu. Si cu asta basta cu explicatiunile..

Durerea aia tampa si usturatoare va persista. Cat timp? N am idee si nici nu mi sparg teasta sa aflu timpul linistii mele. Cert este ca si eu am invatat din eroarea pe care am infaptuit o..

"Ce tie nu ti place,altuia nu i face"..Insa numai eu si persoana careia i am gresit o poate spune.Pentru ca ceilalti sunt doar anost praf ..nici macar de stele..

Am scris istoria unei singure iubiri. Aici. Povestea cu iz bavarez, insa nu o voi asterne pentru nimeni..Imi va ramane mie.Si atat!

Amu inteles ati? Voi..cei din linia intai a "cunoasterii" sufletului uman..Judecatori biscisnici a unor vene pline de 0AB4..

Dupa..Sangrele meu se va lichefia, si va deveni again albastru.

Uraste ma perfecta, iubeste ma defecta..sau fa ce vrei..