luni, 14 mai 2012

Atat..

2 comentarii :

  1. M-as invesmanta,
    in panza de paianjen,
    a sentimentelor tale,
    in zborul meu spre o nemarginire,
    pe care nici providenta iubirii,
    nu o poate tese
    fara privirea sufletului tau,
    razvratit pe crucea dorului,
    de noi.

    In care stanca a vietii
    nu salasluieste
    nisipul mortii,
    pentru care s-a nascut
    steaua iubirii noastre?

    Cat de departe
    poate muri un inger,
    dupa ce si-a frant
    aripile dorului,
    de sarutul intamplarii
    de a te fi gasit
    in sufletul meu?

    Mai aproape de apa insetata
    a cerului din noi,
    sau dincolo de norii uitarii,
    parastas,
    al viitorului deja trecut
    al acestei lumi?....Sorin Cerin

    RăspundețiȘtergere