sâmbătă, 5 martie 2011

Post scriptum

Stiu ca nu sunt singura ce sufera. Doar ca e o chestie personalizata. Stiu ca din pricina unei taceri,pot lua nastere tragedii..Mai grave,sau mai putin grave..Stiu ca imi lipseste responsabilitatea aferenta varstei. Am momente cand pierd cerebralitatea,realismul..Sunt om.Inainte de a fi femeie.Si stiu ca ceea ce a fost,nu mai trebuie sa existe. Pentru ca acel pas..spre prapastia nebuniei , nu trebuie facut..Se spune ca atunci cand iti accepti boala..e primul stadiu spre vindecare.
Nu ma judecati. Si nu ma comentati. Am refulat. Atat. E o stare de fapt.


Un comentariu :