Tanguieli zadarnice

 Pot fi hulita ca imi e dor? Ma mint ca e o stare trecatoare.Si, ca de fapt, nu existi. Ca esti o plasmuire a dorintei mele. Ca ne am iubit iluzoric,nu aievea.. De ce inteleg mereu prea tarziu,dragostea ta ciudata?Ma alungi , pentru a ma aduce intotdeauna inapoi..Respingandu ma din nou. Istoria se repeta. Da. Si imi e dor. Sti ca sentimentul acesta arde? E o senzatie de gol..Vid. Am momente cand imi resimt neputinta. Nu stiu sa ti accept ignoranta. Nu vreau. In mintea mea chinuita de intrebari fara raspunsuri, nu e loc decat de o singura obsesie. Tu.Realizez ca sunt aproape de nebunie.Dar pretind ca nu imi pasa. Si imi este dor. De emotii.. "Emotii cand vii, emotii cand pleci..".Le simti. Le vezi. La vrei . Mi le doresc. M ai acuzat odata ca ma iubesc doar pe mine..Ma urasc. Pentru ca nu imi mai pot exprima trairea. Pentru ca vorbele nu fac nici macar doi bani..De cate ori trebuie sa mai gresesc pentru a te face sa ma urasti? Sau poate deja simti asta..Nu suport tacerea. Nu am curajul sa ti o perturb. Mi e teama ca exista deja alt surogat care ma precede..Dor. Haos. Ne chinuim, tragand dupa noi, clipe nepetrecute inca impreuna.. Facandu ne o mie de ganduri, acuzandu ne singuri de necredinta reciproca.. As inchide ochii..Iar. Si as visa inexistenta ta. As uita ca respir schizofrenic doar albastru. M as trezi oarba. Muta.As trai in lumea mea. Autista.Indragostita atemporal de un solitar de neatins.. Mi e teama. De mine. Mintea e inamicul subtil al omului. Iar eu gandesc ganduri negandite de tine. Mi e dor. Iar maine, te voi uri ,iubindu te. Sau ma vei iubi ,urandu ma. Insa existi.. Sufocandu ma cu invizibilitatea simtirii tale. Si cu prezenta cunoscutei tale nepasari aparente.. Pacatuieste ma. Blesteama mi paranoia.. Dar ramai in mine. Oricum. Oriunde. oricat. Fii sigur de mine. De noi. Aici. Si dincolo. Si taci. Pentru ca mie imi e dor..