Sunt eu.Chiar si cand tresar in vise.

Duminica o iei razna. Gandurile ti se aduna,si ti alearga prin retine , intr un haos brownian. Si vrei.Vreau. Vreau sa schimb ceva. Nimic sa nu mai fie asa cum a fost. Macar azi.Sau anul asta. Ba nu, viata asta.

Eu sunt undeva,langa o fereastra. Pe un hol luminos. Locatie necunoscuta,dar familiara. Paradoxurile din vise, deh.Imi apari. Vorbim conventional.Nimic din ce ar trebui sa se intample, nu explodeaza. Eu  sunt nerabdatoare. Tu retinut. Agitat. Te uiti obsesiv spre o usa.Mie mi vine sa ti iau capul in maini,si sa te musc de buza. Ca asa vreau. Ma opreste nesiguranta ta.

Gasesti motiv sa te apropii de mine. Atingi mana. Nu e calda ca in Realia. Dar iti faci curaj, si ma acoperi.De tot. Cu totul. Animalic. Fara sentimente. Nexam emotii. Doar patima. Trupeasca. Atat.

Alt decor. Acelasi vis. Si mare. Vad in albastru. Cine naiba a spus ca visam in alb negru? E un albastru atat de "Voronetian", incat si lacrimi de as picura,tot albastre ar fi. 

Nu mi dau seama de cei din jurul meu. Sunt conectata cu visul anterior. Si l vreau continuat in asta.Am batut din picior. Sa mi se faca pe plac. Am spart.Tot. Am ramas doar cu mic troler negru in mana, plin de fructe. Si cu talpile goale,colcaind in albastru.

Unii spun ca sunt ceea ce iubesc.Eu zic ca sunt ceea ce visez.

Eu te visez. Tu ma iubesti,visandu ma..sau visezi ca ma iubesti.Hai sa ne visam .Iubindu me.Uatevar. Love ya.