luni, 1 octombrie 2012

Normalitate



Soare. Si ale mele toate la locul lor. Prea la locul lor...Aerisit, umbra, mirosul de acasa. Am tanjit? Dap. 
In camera injerei miros de acetona. Pe sevalet, prima lucrare de arta. Sunt vorbe mari,stiu. Nu mi pasa ca vor fi interpretate..Pentru mine, esential este ca am la ce privi..

A murit in sala. Ocluzie. Cu hemoragie din belsug. Nu au mai putut face nimic. Ciudat e ca nu am schimbat nici un cuvant. Am vorbit doar prin priviri.

Nu mi place sa stau in pat. La ce bun? M am odihnit destul fizic. Sunt atona, si voi ajunge in curand incolora, inodora si insipida. Ce sa mananc? Mi e sila de orice. Chiar si de un fruct. De oricare. Nici de tutun n am chef. Asa e convalescenta? Bleah...Nu mi place.

Am incercat sa o inteleg. Sa ii dau dreptate. Sa ma vindec si eu prin faptele sale. O chema Oana. Atat stiu.Puteam sa i citesc foaia. Nu ma impiedica nimeni. Insa nu  am facut o. M am jucat cu imaginatia mi proprie, ajungand la diverse scenarii..Asteptam sa imi spuna pe care l am nimerit...Insa..

Cainii mei sunt in extaz. I am lasat sa se gudure, m au lasat sa i reiubesc. Nu mi cer nimic. Decat mangaieri si dragoste. Si le o ofer. Ca am destula. Inca mai am..

Pe noptiera, o cana, o lingura. Un prosop pe perna. Si atat. Nici un apartinator. Nimeni sa o planga. Nimeni sa o tina de mana. Nimic.

Am stat cu ochii pironiti in fereastra , minute in sir..Nu am vazut nimic. Un vanticel slab, legana crengile piersicului meu, inca plin cu fructe. Soare..Si ce  daca. Helooo! Sunt acasa. La mine. Atunci de ce imi sunt straina?

Aproximativ 30 de ore una langa alta.
Daca sunt marcata? Dap. Imi era straina? Intr un fel..Aproape de mine? Fizic da..Glumeam deunazi, undeva, despre spirala celor de la M.I.S.A...Daca as fi fost adepta,as fi putut comunica cu ea? Cand era vie?

As dormi. Mult. Enorm de mult. Am timp sa o fac? Imi astept injera..Avem atat de multe sa ne spunem....Vreau sa i promit ca voi ramane langa ea. Cat pot. Si cat vrea. El. Destinul..

Nu am vazut o dupa...In acea noapte am visat ca sunt la tara. Toti mortii mei erau acolo. Vii. Si mama, si unchiul, si bunicii..Toti imi zambeau. Insa nici unul nu ma atingea...

Un pian. Un Nightwish. Un urs de plus, patul meu, tata..care ma alinta ca in copilarie...Si un pahar cu apa.Plata. Imi va fi bine..

Nightwish - Nemo
   
 

Retragerea nu este fuga si asteptarea nu este prudenta, atunci cand primejdia este mai mare decat speranta.(Miguel de Cervantes) 

3 comentarii :