luni, 27 februarie 2012

Batranul si marea..


Azi trec la vara..De fapt, la o dorinta spusa de miliarde de ori mie, si celor ce ma cunosc..
Ador marea. Si as vrea sa mor acolo..langa ea. Morbida vrere. Insa de neatins..Inca..


In Constanta, exista un drum ce duce spre plaja. Strazi inguste, pline cu case vechi, ce se odihnesc de zeci de ani pe coasta. Ingramadite, colorate, cu arhitectura diversa..
Rufe intinse in bataia soarelui si mangaiate de briza marii, batrani "lupi de mare" ce isi fumeaza chistoacele de tigare, gandind la viata de matelot de odinioara..Femei plinute si gurese ce si striga plozii desculti si negri ..
Toate au gust sarat de mare...

Acolo, un turc trecut prin sita anilor, scrutea zilnic marea. Ramanea indiferent la galagia turistilor, la caldura sufocanta uneori..Privea tinta in zare. Langa el, o narghilea jerpelita, intotdeuna nefunctionala, ii tinea de urat. Tacuta tovarasa de mutenie, ii aproba far' de cuvinte , orice mimica si gestica a acestuia..

L am numit Ali. Avea salvari ponositi, mov, cu un luciu sters. Camasa si o schimba zilnic. Era tipul acela de camesi inflorite , aduse direct de la Stambul. Singurul accesoriu ce sarea in ochi, erau papucii de plastic. Ii tarsaia zilnic, pentru a ajunge la scaunelul de pe dig. In fiece dimineata, il gaseam acolo..nemiscat,ascultand doar marea. Far' de valuri uneori, sau furtunoasa cateodata..

Neclintit. Garbovit de vreme. Cativa dinti galbeni, i se zareau, atunci cand se chinuia sa dovedeasca vreun stiulete de porumb fiert, sau cand spargea seminte. Intotdeauna de dovleac..

Pe la ora pranzului, se ridica incetisor, isi lua scaunelul, si pleca spre casuta lui idilica de pe coasta..
Intotdeauna avea privirea fixa...Lumea ii facea loc, cu un respect subtil..

Intr o zi, mi am luat inima in dinti, si i am vorbit. Marea era agitata. Stropi din licoarea srata, ii atingeau obrajii brazdati de trairi. Suradea. Si privea tumultul.
M am apropiat usor..M a simtit, si s a intors in profil, surazand..
-Merhaba,efendim Ali..,am bravat eu, folosind unicele cuvinte ce le stiam in turca..
-Merhaba,guzel bayan..La mine nu cheama Ali, eu estem Mustafa- imi spuse ghidus, cu un accent peltic.
-Stie la tine turca,icin guzel..(mai tarziu am aflat ca icin inseamna fata..).Si tu uiti la mare ca si Mustafa?-imi vorbi gajait turcul..
-Nu stiu,Mustafa. Am incercat doar sa simt iz de oriental..
A inceput sa rada. Usor. Ca un bunic oarecare. 
Am depanat povesti. Amintiri din Istambul.Mi a explicat ce e cu Ramadamul si cu Bairamul deopotriva. Ii placea sa stie ca, cuiva ii pasa. De tot ce inseamna traditie musulmana. Sau ma rog..atat cat putea povesti, printre oftaturi, lacrimi sterse incet cu dosul palmei..

M a transpus in Antalia lui. Iam spus ca l am citit pe Resat Nuri Gutemkin. Ca am adorat o pe Pitulice, si ca , de acolo, m o cuprins o pofta de gulbeseker si baclavale..

Ochii ii suradeau. Era fericit, si transpus in trecut. Iar eu, la un moment dat, taceam doar pentru a l privi pe furis, cum ingana un sarki vechi, de pe vremea ienicerilor..

Ne a apucat asfintitul .Uitase sa plece. Am baut amandoi din sticla mea cu apa, am cojit seminte din punga lui...Am vorbit. Si am fumat Ca turcii.

Ne am ridicat anevoios..
Atunci am vazut.Era ORB. Bajbaia dupa batul pe care nu i l vazusem..
Am incercat sa il ajut. Mi a refuzat bratul, spunandu mi ca o femeie ca mine nu poate sa atinga un mosneag ca el..Mi a simtit tristetea, si , cotrobaind prin buzunarul salvarilor lui mov, mi a intins un pachetel. 
- Nu desface la el decat acasa. Promite la mine, icin guzel..
I am promis. Si am urcat incet scarile tocite de veacuri, pana aproape de casa lui verde.
Si a pus mana la frunte, si apoi la inima, si nu mi a spus doar atat:
-Allah sizinle olsun! Allah sa te aiba in paza..Si s a departat incet, fara a schita nimic..Tarsaind papucii din plastic..

Am ajuns acasa. La gazda ce mioferea linistea unui concediu solitar. M am inchis in camera, m am asezat turceste pe pat, si mi am deschis cadoul..Era un pandantiv . Semiluna si steaua verde. Tocit, dar inca isi pastra formele destul de bine..Stiam ca pentru islamici, era sinonimul crucii noastre crestine..
In noaptea aceea am visat Constantinopolul..

M am trezit grabita. Soarele inca nu mijise. Am pornit nerabdatoare spre plaja..
Mustafa nu era.Nici in fata casei. Nici pe dig.
L am asteptat pana seara tarziu..Pipaiam pandantivul pe care mi l pusesem la gat..In speranta ca poate asa, se va intampla un miracol, si va apare Mustafa..cu povestile lui despre Bosfor..
..................................................................................................................................................................
Urmatoarea zi..agitatie in fata casei turcului meu. Doar barbati. Nici o femeie..Intuisem ceva..Dar nu puteam accepta. Murise. In acea noapte. Singur.
................................................................................................................................................................
"Un prieten se castiga in patruzeci de ani."-..o simpla zicala turca..Nu mi au trebuit decat cateva ore sa nu pot uita un om niciodata..








2 comentarii :

  1. EVET ARKADAS ! UNII OAMENI INTRA IN SUFLETUL NOSTRU SI ACOLO RAMAN , ALTII PLEACA SINGURI .........
    CALATORI CU BILET SAU FARA IN TRENUL VIETII NOASTRE .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da prietene..raman in urma amintiri dureroase..dar care exista..orice s ar intampla..

      Ștergere