Chanel

Povestea ei?



“Mami...Vreau un caine. Imi iei? Pot avea ? Pot?Pot? Promit ca o sa am grija de el..”..


Anul trecut. 8 noiembrie. Ziua de nume a lui Bobo. Stiam ca isi doreste un amic “blanos”..Sa i faca in ciuda lui Pufy..celalalt exemplar canin al familiei..


“No”-zic,”amu tre’ sa umblu sa ti iau alta potaie?Nu ajunge una? “..Nu ma intelegeti eronat. Imi plac cainii.Sunt mult mai “umani” decat multi dintre noi..Insa nu stiam daca ii pot atribui mandrei mele alte responsabilitati, in afara celor ce le avea deja..


..Zi de targ. La noi in urbe, in fiece Duminica se tine Talciocul. Adunatura cu de toate..de la fiare si automobile, la toale second hand si animale de casa..Nelipsitele gratare cu mici, manelarism in floare, oameni de tata coloratura si natia, ce mai..Turnul Babel.


Un amic de familie, mare iubitor de animale, si a dus la targ 4 pui de tekel. Doua fetite, si doi baietei. Trei din ei, si au gasit stapanii..A ramas Ea.


Omu’, stiind ca la noi in ograda e o minimanajerie , ce se gandeste ? Poate reuseste sa o instraineze si pe micuta. La oameni cu suflet curat.


Zis si facut.


Bobo,acasa..Vede ghemotocul negru, si, extaziata, proclama:


“E a mea, mami..Nu i asa? Spune ca e a mea..”..
No,amu..adevarul e ca si eu ma indragostisem instantaneu de ochisorii aia speriati..Lojik. Targ incheiat. 2 lei. Si Chanel o intrat la noi in famelie..Pe langa Puf, cei doi perusi, nimfa noastra hodoroaga, cei 4 iepurila..


Sa va spun ca iarna trecuta a dormit cu noi in camera? Si ca e vedeta curtii noastre? E firesc.. Suntem happy..Si asta conteaza..

Un câine e un gol care aşteaptă un suflet orfan: îl primeşte, îl găzduieşte, îl dezmiardă. Îl locuieşte un timp. După care, sufletul trece, din nou, într-un alt om...