Respect raceala acestui anotimp..privesc toamna ca pe o "lady" de neatins..aroganta,dar totusi calda..oare de ce trebuie,invariabil sa trec si prin astfel de zile?Zile mohorate,zile care uneori imi construiesc ganduri suicidale..pe naiba! sufletesti suicidale..Yeah..Ce morbida sunt..Ma intreb-retoric-unde draq mi a plecat pofta de viata?Instinctiv-imi raspund:tot la Bucuresti..Am ce am cu agitatia Marelui oras. Oare? De ce dau vina intotdeauna pe ce sau cine nu trebuie???Din orgoliu..Asta e.. Si din frustrare..Ultima mea concluzie..Nu sunt in stare sa am curaj.Curajul de a avea ce imi doresc. Degeaba perorez aiurea ca am tot ce vreau. Am. Dar nu totul.Am inceput sa ma multumesc cu cate putin. Si asta e ingrijorator. Unde naiba e ambitia de a fi unica?de a fi altfel decat restul? Vertiginos..cad in banalitate.Pff..Da ti mi praf de stele..Da ti mi ceva sa imi revin..Unde i dracoasa?Cauta printre frunze..ce a pierdut de mult..si nu mai poate recupera nicicand..
Sa revenim...
De ce e toamna aurie? Pentru ca si a pierdut frumusetea argintului..Pentru ca abunda in roade..materiale..dar e seaca in sentimente..Ar trebui sa fiu fericita.Asta mi se doreste. Sunt iubita. Intr un fel sau altul. Care nu si ar dori asta? Nemultumita mai sunt..Imi lipseste ceva..something......
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu