Acum ceva timp in urma, incheiam o postare cu cuvintele..:Nimeni nu este destul de bogat sa isi cumpere trecutul..Oscar Wilde...Fantomas, mi o dat suPtil una peste neuron, spunandu mi ca :
"Dragostea ,Sufletul , Trecutul ,Prezentul,Viitorul nu pot fi cumparate ..".., iar eu, in prostia mi existentiala, incercam sa ma milogesc de mine insumi, insistand in a dori ce nu poate fi ever..
In fine..Uneori , dau impresia ca nu tin cont de parerile celor ce ma citesc. Complet eronat!..Numai ca..reflexele mele cognitive, de la un timp, se misca in reluare..Subiectul de azi?
E de fapt o intrebare..
Poti cumpara sentimentele?
Imi doream asta..Insa am ajuns in postura celei ce i se ofera orice, pentru a darui la randu mi...simtiri..
Cine ma intelege, intuieste ce vreau sa spun..
Simplu. Un EL ma iubeste. De cateva luni bune.. Ar face orice sa fiu fericita..Imi accepta defectele, imi suporta cu stoicism crizele de isterie..Nu mai zic de fitzele mi ieftine..E un "supraom"..Ca si bonus, imi respecta restul familiei, rasfatandu mi copila de fiece data cand are ocazia..
V am expus povestea, pentru a avea habar cat de cat , de situatiunea ingrata in care ma aflu..
Niciodata nu mi o placut sa fiu o "intretinuta"..Pe bune! Poate ca de aceea interpretez acum atentiile Lui , drept mita sentimentala..
Cica este o "arta" in felul in care primesti cadouri..Atunci eu de ce sunt atat de..pe dinafara? Atat de rece?
De insensibila? Gandesc oare in prealabil ce nu se va intampla in fapt??
Anyway..
Nu vreau nici troc, nici comert de, si cu sentimente..
De fapt, nici eu nu stiu ce vreau..
"Nu pierzi niciodata prin dragoste.Pierzi intotdeuna prin neexprimarea ei."
Anon
