Mi e dor sa calc in picioare, drumuri. Sa simt sub talpi, nelinistea intalnirii ce nu va fi. Si sa tac. Nestiuta. Sa observ vieti ce trec pe langa mine. Sa le intuiesc doar atat cat sa imi fie mie bine.
"Isi inghesui hartiile in geanta. Aiurea. Nimic ordonat. Lua de pe masa cheile, telefonul , si cativa bani. Sa fie acolo. Nu conta ca era aproape miez de ziua, si ca -logic- ar fi trebuit sa fie in cu totul alta parte. Soare palid. Un pic racoare. O zi de noiembrie nedeslusita coloristic. Nuante palide, contrastante cu viziuni bine conturate.
Agitatia micului oras nu o mai interesa. Stia doar ca vrea sa se odihneasca. Si sa si umezeasca ochii ,privind dincolo de trupurile altora. Astepta sa evadeze. Sa si poata privi chipul , undeva unde se simtea EA.
Nici un regret. Nici o privire in urma. Aceeasi muzica ciudata ce o insotea de fiecare data in periplurile sale solitare. Fum. Cafea la pahar, ce se racea treptat in suportul de langa. Si kilometrii ce trec si o apropie. Campuri ce se sfarsesc odata cu satele, culori tomnatice, cate un grup de copii aleatoriu ..Toate vazute in fuga. Si negandite. Nimic din ceea ce ar fi trebuit rationat. Doar balast.
In marele oras de sticla, trafic infernal. Cu o liniste morbida, se strecura printre bolizi cu o agilitate de felina. Se apropia. Senzatia de adrenalina isi facea simtita prezenta. Suradea. Isi incepea fericirea.
Cobori . Adusa un pic de spate, respira adanc. Trecuse doar doua ore. Cat doua secole sau doua clipe. Mai conta? Tigari, geanta pusa la repezeala pe umeri.
Se opri pe strada Franceza. Cald. Terase aproape pustii. O masa la vedere. Se aseza comod. O alta cafea, un alt pachet de tigari. Si linistea. EI.
Studenti grabiti sau nu. Trecatori impasibili. Parinti si copii. Chiar si cativa turisti. Ce imortalizau ziduri si clipe. Ochii i se plimbau avizi de la un trecator la altul, de la o banala piatra de pe caldaram , la becul unui lampadar neaprins inca. Freamat de oras in oras. Iz de vechi in straie noi. Reclame la bere, si meniuri destul de sofisticate. Isi umplea plamanii de dorinta de a sti cat mai multe, faurind propriile istorii.
Curios! Necuriozitatea celor ce treceau pe langa ea, ii era necunoscuta. Dar ii facea bine. Vedea. Nu voia sa fie insa vazuta. Starea de relaxare o cotropea usor. Daduse o zi pe o placere necarnala ,dar atat de binefacatoare trupului ostenit .
Voia sa pasuiasca. Dar amana promenada. Pentru o alta evadare. Pentru alte mici eternitati de fericire. "
Ma voi intoarce. Si voi da apa orfanilor tanguitori ai lui Stavrache Hagi-Orman. Si mi voi purta nelinistile si pe strada Covaci. Ca un muribund ce si cauta clipe de fericiri trecute, pe strazi pline de vechi amintiral.
Uraste ma perfecta. Iubeste ma defecta.
